12 ani de sclavie. Stăpâni devianţi şi sclavi neputincioşi
https://www.ziarulmetropolis.ro/12-ani-de-sclavie-stapani-devianti-si-sclavi-neputinciosi/

CRONICĂ DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 decembrie 2013

CRONICA DE FILM „12 ani de sclavie“, al treilea lungmetraj regizat de britanicul Steve McQueen, este relatarea naturalistă şi lipsită de sentimentalism a aventurilor de la mijlocul secolului al XIX-lea american ale unui muzician de culoare ajuns, din om liber, sclav.

Cu „12 ani de sclavie” („12 Years a Slave”), al treilea său lungmetraj, regizorul Steve McQueen se instalează confortabil în mainstream-ul cinematografiei americane, căruia îi infuzează însă o doză salutară de prospeţime.

Ar putea părea straniu că un cineast european, fie el britanic şi de culoare, abordează un subiect atât de specific istoriei SUA ca sclavia (scenariul, bazat pe autobiografia personajului real Solomon Northup, este semnat exclusiv de John Ridley, „12 ani de sclavie” fiind primul film la a cărui scriere nu a contribuit şi McQueen).

Numai că noul lungmetraj este doar în subsidiar despre sclavie. Filmul continuă, de fapt, căutările cineastului, preocupat de fizicalitate, de felul în care corpul devine un câmp de confruntare politică sau cu propriile slăbiciuni, de portretistică, de întrebări în loc de răspunsuri.

Bazat de asemenea pe o poveste reală, „Hunger” (2008) trata subiectul luptei pentru independeţă a naţionaliştilor irlandezi avându-l ca lider pe Bobby Sands. Ajuns în închisoare, el s-a folosit de greva foamei pentru a-şi susţine revendicările.

În „Shame” (2011), lupta nu mai era una politică, ci intimă: dependenţa unui bărbat de sex, inspirată de asemenea din câteva cazuri adevărate bine documentate.

Cele trei filme mai au doi numitori comuni. Unul este prezenţa actorului Michael Fassbender. În „Hunger”, filmul care l-a făcut cu adevărat cunoscut, şi în „Shame” deţinea rolul central, în timp ce în „12 ani de sclavie” are o memorabilă partitură secundară de contre-emploi.

O altă constantă este cooperarea cu unul din cei mai talentaţi directori de imagine, Sean Bobbitt, care testează în toate cele trei filme diverse accente ale esteticii naturaliste.

12 ani de sclavie

Chiwetel Ejiofor şi Brad Pitt, într-o scenă din filmul „12 ani de sclavie“

Povestea muzicianului de culoare ajuns, la mijlocul secolului al 19-lea, dintr-un om liber din statul New York într-un sclav trecut de la un proprietar la altul în Sud este tratată de Steve McQueen cât mai puţin eroic şi cât mai puţin sentimental (pentru perimetrul mainstream în care este circumscrisă).

Riscul unei glorificări a căutării libertăţii era mare, mai ales că protagonistul, Solomon Northup, interpretat nuanţat de bine alesul Chiwetel Ejiofor, este cel prin ai cărui ochi este redată aproape întreaga aventură.

În „12 ani de sclavie”, la fel ca în „Hunger” şi „Shame”, Steve McQueen nu edulcorează realitatea pe care o reconstituie, ci insistă, fără a cădea în mizerabilism, asupra chinurilor şi umilinţelor lui Solomon Northup. Asupra slăbiciunilor morale (biciuirea unei colege de suferinţă) şi răbufnirilor de demnitate (bătaia pe care i-o administrează unui stăpân).

Pentru un plus de autenticitate şi pentru a nu permite spectatorului să se instaleze într-o zonă confortabilă, camera redă minute în şir supliciile la care este supus protagonistul, cum este şi momentul în care acesta, după ce a fost târât prin noroi, atârnă de o un copac cu o funie de gât, sprijinindu-se doar pe vârfurile picioarelor.

Atât sclavii, dar mai ales stăpânii sunt prezentaţi critic. Majoritatea sclavilor sunt temători, nu au conştiinţa libertăţii şi nu par să-şi dorească să iasă din situaţia în care se află, unii fiind dispuşi chiar la compromisuri doar pentru a-şi salva viaţa sau pentru o existenţă mai bună.

Numai că Steve McQueen nu judecă, fiind mai curând interesat de nuanţele unei realităţi istorice complexe (chiar dacă nu lipseşte meteahna privirii atotştiutoare din prezent aruncată asupra trecutului, vizibilă în mai multe replici şi în special în personajul lui Brad Pitt, starul fiind şi unul dintre producători).

Există însă o vizibilă tentă caricatural-satirică în felul în care sunt înfăţişaţi majoritatea albilor din Sud: de la negustorii de oameni, din care se remarcă cinicul întruchipat de Paul Giamatti, la proprietarii de sclavi interpretaţi, printre alţii, de Benedict Cumberbatch, Paul Dano, Sarah Paulson şi, mai ales, Michael Fassbender.

Latifundiarul cu barbă roşcată şi alură de pastor jucat de Fassbender pare a găsi în postura de pretinsă superioritate asupra servitorilor o plăcere care dezvăluie pe alocuri un sadism cu scânteieri fals mistice şi erotice, o bolnăviciune care, extrapolată, ar încerca să explice parţial flagelul sclaviei.

„12 ani de sclavie” nu este un film despre adaptarea omului-sclav la libertate, ci despre cum face faţă un om-liber posturii de sclav, decăderii la stadiul în care se activează instinctele supravieţuirii, iar noţiunile din sfera moralităţii îşi pierd contururile clare. Ideea este regăsibilă şi în cazul victimelor totalitarismelor de mai târziu şi transcende tematica la primă mână a filmului, trimiţând într-o zonă a marilor concepte exprimate remarcabil cinematografic.

Filmul lui Steve McQueen va intra de la 3 ianuarie în cinematografele româneşti, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

INFO

12 ani de sclavie (12 Years a Slave, SUA, 2013)

Regia: Steve McQueen

Cu: Chiwetel Ejiofor, Brad Pitt, Michael Fassbender

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din „12 ani de sclavie“ – capturi film

23
/04
/17

Biletele pentru continuarea mult aşteptată a poveştii din Universul Marvel se pot achiziţiona începând cu data de 21 aprilie. Filmul „Gardienii Galaxiei Vol. 2” va ajunge în cinematografele din România începând din seara datei de 4 mai. Cumpărarea biletelor în avans îţi oferă posibilitatea de a fi printre primii care se reîntâlnesc cu gaşca de eroi improbabili.

21
/04
/17

Sub sloganul „Nottara 70 – mai tânăr ca niciodată”, Teatrul Nottara sărbătorește, în perioada 14 – 21 mai, 70 de ani de existență printr-un mini-festival. Sărbătoarea Teatrului Nottara va fi deschisă, pe 14 mai, la Sala George Constantin, cu spectacolul „Vestul singuratic” de Martin McDonagh, în regia lui Cristi Juncu, cu Florin Piersic jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă/ Corina Dragomir.

21
/04
/17

Povestea iubirii/ The History of Love, primul lungmetraj în limba engleză al lui Radu Mihăileanu, va avea premiera oficială în România la cea de-a 16-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (2-11 iunie). Filmul se va bucura de o serie de proiecții speciale în Cluj, în prezența regizorului și a renumitului actor britanic Derek Jacobi.

21
/04
/17

Începe ediția a 2-a a Audience Award Film Festival: filmele premiate de public la marile festivaluri ale lumii, „Café Society” de Woody Allen, „Insyriated” și „Complet străini” în premieră în România, trei proiecții inedite sing-along și concerte de neratat, la Cinema Muzeul Țăranului și la Clubul Țăranului.

21
/04
/17

Momentul de grație / Their Finest (r. Lone Scherfig), un film de epocă plin de detalii sublim recreate, încărcat de emoție, dramatism dar și de umor britanic autentic, va fi proiectat în închiderea celei de-a șasea ediții a Festivalului Internațional de Film Cinepolitica, duminică, 23 aprilie, la Cinema Elvire Popesco. Cinepolitica are loc în perioada 20 – 23 aprilie la Cinema Elvire Popescu și Institutul Balassi din București.

20
/04
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE „Nu poţi fi profet în ţara ta”, aceste înţelepte vorbe poplare se potrivesc celui care, plecat la 10 ani din Iaşi, şi-a făcut o carieră remarcabilă mai ales în străinătate. Educat la Paris, modelat de iezuiţi (care l-au învăţat matematică), urmează Şcoala navală din Brest. Îşi adaugă un doctorat în Drept la Bruxelles, intră în serviciul diplomatic român şi... călătoreşte.

20
/04
/17

„4 Blocks”, cea mai titrată miniserie europeană a momentului, va fi lansată în România, luna viitoare, de canalul de televiziune TNT. Producția a avut premiera mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin 2017, primele două episoade fiind proiectate în cadrul secțiunii „Berlinale Special Series”.

20
/04
/17

Ultima zi, cel mai recent lungmetraj al regizorului Gabriel Achim, va fi lansat în cinematografele românești în 12 mai, distribuit de Independența Film. După ce a fost prezentat în avanpremieră internațională la TIFF 2016, unde a primit Premiul pentru Cel mai bun lungmetraj românesc, Ultima zi va închide anul acesta Festivalul Filmului European, în 11 mai.

20
/04
/17

După marele succes de anul trecut al „Oedip-ului” enescian, sprijinit de către Institutul Cultural Român din Londra, parteneriatul nostru cu Opera Regală Covent Garden continuă cu un eveniment avându-l în centru pe tenorul Teodor Ilincăi, care revine pe prestigioasa scenă de operă londoneză în rolul Pinkerton din „Madama Butterfly”.

20
/04
/17

Artistul multimedia Nikita Golubev a transformat mai multe autovehicule murdare din Moscova în adevărate opere de artă. Sub pseudonimul "ProBoyNick", Golubev a pictat, în ultimele două săptămâni, diverse desene pe mai multe mașini din capitala Rusiei și a distribuit online fotografiile cu operele create. Artistul rus realizează aceste desene folosindu-se de degete și pensule.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.