12 cuvinte imposibil de tradus… şi traducerile lor
http://www.ziarulmetropolis.ro/12-cuvinte-imposibil-de-tradus-si-traducerile-lor/

Cuvinte precum termenul portughez “saudade” şi cel danez “hyggelig” nu pot fi înţelese cu adevărat decât de vorbitorii nativi, potrivit unei credinţe populare pe care David Shariatmadari de la publicaţia britanică The Guardian încearcă să o demonteze într-un articol publicat pe site-ul ziarului, citat de Mediafax.

Un articol de Petre Ivan|23 August 2014

Tuturor ne-ar plăcea să credem în existenţa cuvintelor intraductibile, scrie Shariatmadari. Este un gând atât de romantic: cuvintele acestea există undeva, ca nişte insule nedescoperite, idei pe care nu le-am putut concepe vreodată. Bine păzite împotriva străinilor, au rezistat peste secole, ca nişte sâmburi de cultură trecuţi cu vederea de restul lumii.

Există câteva presupuneri de ordin lingvistic şi altele non-lingvistice legate de această credinţă, cele mai multe fiind uşor de combătut. De exemplu, ideea că orice aspect al experienţei umane ar putea fi inaccesibil cuiva doar pentru că vorbeşte altă limbă. Sau că, dacă o limbă nu are un cuvânt pentru un concept – asta înainte de a defini exact ce este un “cuvânt” – nu există niciun mod de a exprima acel concept.

Apoi este ideea potrivit căreia cuvintele sunt o cheie potrivită pentru accesul la cultura care le foloseşte. Persoanele aflate sub influenţa alcoolului ar putea avea o mulţime de moduri pentru a exprima euforia pe care o trăiesc. Cei religioşi ar putea avea un vocabular foarte bogat pentru exprimarea stărilor mistice şi tot aşa. Şi-apoi vine rândul exemplelor de astfel de cuvinte considerate intraductibile, utilizate la nesfârşit în discuţiile pe această temă. Dacă este să le analizăm puţin, niciunul nu stă în picioare, scrie David Shariatmadari.

“Hyggelig” este un cuvânt danez. Un site îl defineşte ca fiind “mentalitatea şi conduita de a fi drăguţ şi prietenos”. “Sună foarte mult a «ospitalier», nu-i aşa”, se întreabă jurnalistul.

Portughezul “saudade” apare în foarte multe liste de cuvinte intraductibile. Scriitorul Manuel de Melo l-a definit ca pe “o plăcere care doare, o durere care te bucură”. Ce ziceţi de “nostalgie” sau “dor” ca traducere?

“Utepils” înseamnă, în norvegiană, “a sta afară, într-o zi însorită, savurând o bere”. Problema cu acest cuvânt este că nu este un verb, cum mulţi cred, ci un substantiv compus. “Ute” înseamnă “afară”, iar “pils” se referă la bere, deci cuvântul înseamnă, practic, “o bere afară”. Nicio descoperire culturală majoră aici, nu-i aşa?

Japonezul “aware” este considerat imposibil de tradus într-un singur cuvânt şi ar însemna “senzaţia dulce-amară lăsată de trăirea unui scurt moment de frumuseţe transcendentă”. Enciclopedia Stanford de Filosofie spune că asta înseamnă, succint, “pathos”.

“Lítost” este un cuvânt ceh despre care Milan Kundera a spus ca nu îl poate traduce. L-a definit ca fiind “o stare de chin la descoperirea propriei stări deplorabile, dureri”. Nu am putea traduce asta prin angoasă, regret, remuşcare, ruşine, milă de sine?

Çekoslovakyalılaştıramadıklarımızdanmışsınıze este în turcă. După ce Cehoslovacia s-a destrămat, turcii s-au trezit cu un cuvânt nou şi foarte lung, care ar însemna “tu eşti unul dintre aceia despre care se spune că nu l-am putut face cehoslovac”. Aici este vorba despre o chichiţă gramaticală. Turca este o limbă aglutinantă, în care diferite părţi de vorbire, elemente de marcare a timpului şi a cazului, sunt puse împreună. Nu e cuvânt, ci o frază.

“Schnapsidee” este o creaţie germană. Ar însemna “plan ingenios pus la cale în timp ce eşti beat” sau, mai pe româneşte, “idee venită la băutură”. Nu este tocmai un concept rezervat exclusiv nemţilor, parcă…

“Waldeinsamskeit” este tot german şi a fost impus în limbă de poetul romantic Ludwig Tieck. Este descris ca “sentimentul de a fi singur în mijlocul pădurii şi a simţi o legătură cu natura”. Germana este o limbă care foloseşte foarte mult derivaţii ale sintaxei pentru a forma noi cuvinte. În engleză se foloseşte un procedeu asemănător, dar utilizînd cratima (forest-solitude), pentru obţinerea aceluiaşi efect.

“Toska” este un cuvânt în rusă despre care Nabukov susţine că nu poate fi tradus exact în nicio altă limbă. “Niciun cuvânt nu poate reda toate nuanţele toska. Cel mai profund şi dureros sens este acela de angoasă extremă, de multe ori fără un motiv anume”. Şi totuşi este clar ce înseamnă, nu?

“Goya” este un cuvânt în urdu (limbă vorbită în Pakistan, n.r.), de origine persană, care ar descrie “renunţarea la neîncredere care poate apărea, adesea, prin intermediul povestirii”. De fapt înseamnă pur şi simplu “se spune”, echivalent cu “se pare”, “aparent”. Este utilizat foarte des atunci când cineva spune o poveste.

“Razbliuto” pare să fie un cuvânt rusesc, despre care se spune că ar însemna “sentimentul pe care cineva îl are faţă de o persoană pe care a iubit-o, dar faţă de care nu mai simte acelaşi lucru”. Adevărul este că a fost inventat de scenariştii serialului TV american “The Man from U.N.C.L.E.”, din anii 1960.

Într-un eseu din 1940, lingvistul amator Benjamin Lee Whorf vorbea despre faptul că eschimoşii ar avea câte un cuvânt diferit pentru fiecare tip de “zăpadă”, spre deosebire de engleză, care ar folosi un singur cuvânt (“snow”, n.r.) alături de un adjectiv, pentru a diferenţia varietăţile de nea. Ideea că ar exista, astfel, zeci sau sute de cuvinte pentru zăpadă a venit din cauza eşecului în a înţelege modul de funcţionare a limbilor acestui grup etnic. În limba eschimoşilor se întâmplă foarte des să se alipească adjective de rădăcina unui substantiv pentru a crea un nou termen descriptiv.

Cave-Bookshelf

Aceste exemple de “intraductibilitate” sunt toate greşite sau oarecum prosteşti, în diverse moduri, spune Shariatmadari. Este greu însă să renunţăm la gândul ca există un grăunte de adevăr în ideea că vorbitul unei alte limbi schimbă perspectiva asupra lumii: ca şi cum dacă am purta ochelari cu lentile colorate, tot ce am vedea ar avea o patină rusească sau franţuzească. Două teorii lingvistice sunt relevante aici. Prima, numită ipoteza Sapir-Whorf, susţine că limba determină ceea ce pot gândi oamenii. Din moment ce limbile sunt foarte diferite, ar însemna că diferenţele în gândire trebuie să fie la fel de mari. După mai multe studii, puţini lingvişti cred că o anume limbă poate influenţa subiectul asupra căruia ne vom concentra într-o situaţie, iar influenţa este dictată de gramatica limbii respective.

Cea de-a doua ipoteză este structuralismul, potrivit căruia fiecare parte a structurii unei limbi este înrudită cu celelalte. Pentru o uşoară înţelegere, imaginaţi-vă lumea înconjurătoare ca fiind un teren, iar limba o plasă, mai spune Shariatmadari. De fiecare dată când plasa atinge terenul, fiecare dintre găurile ei ajunge într-o zonă un pic diferită de teren. Unele găuri se lărgesc, astfel ca ajung să cadă peste mai multe zone de teren învecinate, altele se adună şi acoperă mai puţin. Cuvintele sunt precum găurile acestei plase. Unele exprimă mai mult, altele mai puţin. Lingviştii numesc spaţiul semantic ocupat de un cuvânt “câmp lexical”.

Pe scurt, niciun cuvânt nu este complet intraductibil, dar, la fel, niciun cuvânt nu este perfect traductibil.

01
/03
/17

Povestea mărţişorului a supravieţuit în diferite forme până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până la cel virtual. Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Ţăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului.

28
/02
/17

Festivalul Internațional de Film DaKINO aduce la București, în proiecții speciale, în premieră în România, o serie de filme nominalizate la Premiile Oscar. Evenimentul va avea loc în perioada 1-5 martie la: ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, Cinema PRO, Cinema Muzeul Țăranului - Studioul Horia Bernea.

28
/02
/17

Din 1 și până în 31 martie, “Ascultă 5 minute de muzică clasică” în spaţii neconvenţionale - hipermarketuri, mall-uri, librării, muzee - graţie unui proiect Radio România Muzical, unicul post românesc dedicat exclusiv muzicii clasice şi de jazz. Campania “Ascultă 5 minute de muzică clasică” a pornit în octombrie 2010 și de atunci s-a derulat bianual, pe parcursul lunilor martie și octombrie.

28
/02
/17

Între 1-5 martie 2017 la Cinemateca Union din Bucureşti va avea loc o retrospectivă In Memoriam, a filmelor regizate de Radu Gabrea, unde spectatorii vor putea vedea o selecţie de 10 filme regizate de regretatul cineast român. Filmele vor fi precedate de documentarul Interviuri cu Radu Gabrea. Intrarea va fi liberă.

28
/02
/17

Între 28 martie și 2 aprilie, în parteneriat cu Arsenal - Institute for Film and Video Art și cu sprijinul generos al Goethe-Institut, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF oferă publicului românesc rara oportunitate de a viziona câteva dintre cele mai provocatoare titluri din selecția prestigiosului Festival Internațional de Film de la Berlin, din secțiunea sa de avangardă: Berlinale Forum Expanded.

28
/02
/17

„Moonlight” / „În lumina lunii” a câștigat, ieri dimineață, premiul pentru Cel mai bun film la cea de-a 89-a ediție a galei Premiilor Oscar. Drama scrisă și regizată de Barry Jenkins a mai obținut statuetele pentru Cel mai bun actor în rol secundar (Mahershala Ali) și Cel mai bun scenariu adaptat (Barry Jenkins). Din 10 martie, Moonlight poate fi văzut în cinematografele din țară, distribuit de Transilvania Film.

28
/02
/17

CORESPONDENŢĂ DE LA BERLIN Despre filmul maghiar câştigător al Ursului de Aur, „A Teströl és Lélekröl”/„On Body and Soul”, regizat de Ildikó Enyedi. Şi despre „The Dinner”, în regia Oren Moverman şi cu Richard Gere şi Steve Coogan - o dramă americană desfășurată în jurul unei cine dintr-un restaurant simandicos.

27
/02
/17

După aproape 36 ani de la ultima montare importantă pe o scenă bucureşteană, piesa de teatru Hagi Tudose se joacă pe scena Teatrului Metropolis (premiera fiind în octombrie 2016). Capul de afiş este reprezentat de actori consacraţi precum Virgil Ogăşanu, Virginia Mirea, Adela Mărculescu şi Costel Constantin.

27
/02
/17

O schiţă realizată de Rembrandt, care reprezintă un câine, a fost autentificată după ce timp de 250 de ani a fost atribuită unui pictor german specializat în tablouri cu animale. Descoperirea a fost descrisă drept ”o senzaţie” de reprezentanţii Muzeului Herzog Anton Ulrich, din Braunschweig, unde schiţa a fost expusă timp de mai multe decenii şi era prezentată ca o lucrare a artistului Johann Melchior Roos.

Page 1 of 59712345...102030...Last »