77 de lucruri pe care le-a învăţat Marin Moraru până la 77 de ani
http://www.ziarulmetropolis.ro/77-de-lucruri-pe-care-le-a-invatat-marin-moraru-pana-la-77-de-ani/

Marin Moraru, care a împlinit astăzi 77 de ani, îşi face autoportretul în 77 de fraze memorabile. „Când aud expresia «monstru sacru» văd în faţa ochilor un dinozaur, un pterodactil cu dinţi lungi şi ascuţiţi şi gura căscată. Nu, eu nu sunt un monstru“.

Un articol de Dan Boicea|31 Ianuarie 2014

Marin Moraru împlineşte astăzi 77 de ani. Vă prezentăm 77 de gânduri ale actorului, extrase din cartea „Suntem ce sunt amintirile noastre“ (Maria Capelos într-o discuţie amicală cu Marin Moraru) apărută la Editura Allfa. Fiecare gând e un foc de artificii.

1. Cea mai frumoasă frumuseţe este meseria pe care mi-am ales-o şi căreia m-am dăruit vreme de 50 de ani.

2. Când eram copil râdeam cu poftă în fiecare zi, însă acum nu mai râd atât de des pe cât s-ar putea crede, pentru că lumea asta mă întristează.

3. Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât copilăria, dar îţi dai seama de asta abia când ajungi la o anumită vârstă.

4. Trebuie să învăţăm ce ne aduce binele. Să înveţi, de exemplu, cum să omori fără a fi prins, este oribil. (…) De ce să nu învăţăm cum să mirosim o floare? De ce să nu vorbim despre asta?

5. Când sunt pe scenă nu am timp să văd publicul sau să mă gândesc la el. Mi-l închipui ca pe o gaură neagră, în care ştiu că există o fiinţă, cu multe capete, cu mulţi ochi, multe urechi şi guri căscate.

6. Nu cred nici în ruptul capului în existenţa conflictului dintre generaţii şi nici nu-i înţeleg rostul. Adică, ce conflict să fie între mine şi Beligan? Pentru ce? Ca să-i iau eu rolurile? Ca să joc ce joacă Beligan? Păi, ca să joc ce joacă Beligan trebuie să învăţ să ţin mâna în buzunar ca el. Nici asta nu ştiu.

7. Prim-miniştrii şi guvernele vin şi pleacă. Iau cu ei bogăţiile acestui pământ fără să-i tragă cineva la răspundere. Nu există răspundere ministerială. Dăm perle pe sticle colorate.

8. Pentru mine, culmea mizeriei este mizeria spirituală.

9. De ce vin oamenii la teatru? Pentru că suntem injectaţi în genă cu această curiozitate de a afla despre alţii.

10. Măsura ţine în primul rând de bun-simţ, iar bunul-simţ dă măsura talentului.

Marin Moraru la 77 de ani. Video realizat în urmă cu două zile de Simion Buia (www.actoriisifotograful.ro) pentru Ziarul Metropolis

11. Privind în urmă, pot să spun că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă intensă şi fericită.

12. Dacă munca pe care o faci devine un hobby, atunci eşti omul cel mai norocos.

13. Pentru un talent adevărat, orice defect poate deveni calitate. Marile talente au capacitatea de a-şi transforma micile defecte în calităţi.

14. Aplauzele publicului, şi recunosc că am avut şansa să mă bucur din plin de ele, nu te influenţează decât în măsura în care ele reprezintă barometrul muncii tale.

15. Am făcut compoziţie încă din Institut, de fapt chiar dinainte. Nu am fost june prim. Nu am crezut că pot să fiu şi nici nu mi-am dorit.

16. La urma urmei, patriotismul se manifestă printr-o stare de normalitate. A-ţi face treaba onest, cinstit, a fi competent la locul de muncă şi a dori să faci bine ce faci înseamnă normalitate.

17. Vacanţa mare nu a făcut comedie, ci a produs, indirect, o mare nenorocire în sufletul românului: a adus în artisticul românesc vulgaritatea cea mai puternică şi a deschis poarta urâtului.

18. Nu ştiu dacă învăţământul nostru, sistemul nostru de instruire, este prost sau nu, dar ştiu că în şcoală se învaţă multe lucruri de care nu ai nevoie.

19. Am refuzat mereu rolurile vulgare, cele care să-mi facă rău psihic, fizic. Mă refer la un rol care presupune cuvinte obscene, scălâmbăieli care să îmi depăşească decenţa.

Citiţi şi: Marii actori români, sub lupa lui Marin Moraru

20. Se experimentează în draci. Acest tip de teatru, experimental, are în vedere doar spectacularul şi mai puţin povestea.

21. În natură, în Univers, în orice sistem există un echilibru şi în momentul în care ai stricat acel echilibru apar lucruri cu totul imprevizibile şi în locuri cu totul neaşteptate.

22. Sincer să fiu, cu greu m-am dus să filmez, pentru că mie nu-mi place să filmez. Îţi dau textul şi în trei secunde te duci la cadru. Eu trebuie să stau, să simt textul, personajul, să gândesc, să-i găsesc culorile, să-i simt mirosul.

23. Pe frontispiciul teatrelor există două măşti, una tragică şi una veselă. (…) Comedia înseamnă cunoaştere şi drama înseamnă necunoaştere. Dacă am cunoaşte, nu am mai avea cum să fim îndureraţi.

24. Un actor în scenă nu trebuie să fie concret, nu trebuie să fie realist.

25. Ce aş fi făcut dacă ar fi fost să fac altceva decât actorie? Cred că aş fi putut face la fel de bine orice altceva. Nici nu ştiţi ce piese aş fi făcut dacă aş fi fost strungar! M-aş fi străduit să fiu cel mai bun. Pentru că aşa sunt eu.

26. Îmi place foarte mult să gătesc. Nu sunt gurmand, sunt mai mult gourmet. Când curăţ cartofi, pot să mă gândesc la orice.

27. Mă întreb adesea, de fapt, cam mereu, cum de pot trăi politicienii noştri cu atâtea urâţenii? Oare ei nu au suflet, nu le cade greu la inimă tot ce se întâmplă în jurul lor?

28. Nu pot, nu am dreptul să judec un om care a făcut puşcărie politică şi, acolo fiind, a fost silit să semneze un angajament cu Securitatea. Nu pot să-l judec, deoarece orice om are o rezistenţă a lui.

29. Noi nu ştim cine suntem. Creierul nostru poate să facă orice. Putem să facem şi o vizită pe Marte întinşi în fotoliul nostru. Detaşările de corp sunt extraordinare.

30. Ca actor, dacă nu te întâlneşti atunci când trebuie cu un rol, mai târziu nu poţi să-l joci. Mai pot să joc eu acum rolul lui Mercuţio? Ar fi imposibil.

Marin Moraru portret de Marius Miron

Portetul lui Marin Moraru, realizat de Marius Miron pentru Ziarul Metropolis

31. Te autoiluzionezi şi ajungi să crezi că, totuşi, parcursul vieţii tale a depins în totalitate de tine.

32. Nu cunosc regizor de film care să fi venit la spectacole de teatru, să vadă actori jucând teatru. Nu vin pentru că nu-i interesează; ei cred că cele două zone, teatrul şi filmul, se despart total.

33. „Obişnuinţa e o mare surdină“, Vladimir, în „Aşteptându-l pe Godot“.

34. Când aud expresia „monstru sacru“ văd în faţa ochilor un dinozaur, un pterodactil cu dinţi lungi şi ascuţiţi şi gura căscată. Nu, eu nu sunt un monstru. Şi a fi monstru sacru nu este o ştampilă care să mi se potrivească.

35. Eu nu sunt Jean Gabin, Robert de Niro sau altul asemenea lor. Eu nu fac parte din categoria personalităţilor artistice care au uimit o lume întreagă.  Păi, dacă eu sunt monstru sacru, Dinică ce e? Dar Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Mircea Albulescu, ce sunt?

36. Poate că am o fire dificilă, dar eu nu pot să tratez cu superficialitate ceea ce fac.

37. Mă duc la o întâlnire cu cel puţin cinci, dacă nu 15 minute mai devreme. Dacă mă duc mai târziu, mor, mă frământ până mă îmbolnăvesc. La teatru mă duc cu o oră mai devreme, nu ca Florin Piersic, cu cinci minute înainte de a se ridica cortina.

38. Omul nu poate trăi fără iubire. Sunt o fire caldă, zic eu, doritoare de bine, şi primesc înapoi acest bine cu aceeaşi dragoste.

39. Doar un suflet deschis şi curat poate să treacă liniştit prin lumea asta. Dacă nu ai nimic de ascuns faţă de ceilalţi e bine.

40. Personajele interpretate rămân într-un rucsac imaginar, în carnea ta şi le porţi cu tine toată viaţa. Îţi spui că le-ai uitat, dar nu e adevărat, ele rămân acolo, în acel rucsac imaginar pe care-l cari mereu în spate.

41. Ce curaj, ce tupeu, ce îndrăzneală, să gândeşti! (…) Ce curaj avem ca să trăim!

42. Nu am ştiut niciodată să facem politică. Drept dovadă, noi şi mexicanii am fost singurele popoare care şi-au adus regi din afară.

43. Tinereţea este o stare de spirit. Nu îmbătrânim pentru că am trăit un număr de ani, îmbătrânim pentru că ne-au părăsit idealurile.

44. Primul lucru pe care l-aş schimba în ţara asta, dacă aş avea puterea să o fac, ar fi şcoala.

45. Subliniez, deşi poate părea paradoxal. Când se vorbeşte de invidie, eu nu înţeleg. Personal nu am întâlnit aşa ceva în teatru. Toţi colegii mei din teatru au fost prieteni buni cu mine.

46. Filmul de căpătâi al sufletului meu este „Once Upon a Time in America“ („A fost odată în America“), cu Robert de Niro.

47. Libertatea de a face ce vrei, cum vrei, devine lucru rău dacă nu are nişte repere artistice clare. Copiii au început să picteze ca Picasso din prima zi, or asta nu se poate.

48. Deşi am călătorit mult, nu am ajuns să văd India. Aş vrea să mă duc, deşi toţi mi-au spus că e o sărăcie îngrozitoare acolo. Este de neînchipuit să te naşti pe o pătură şi să mori pe aceeaşi pătură.

49. Un actor îşi doreşte să joace până în ultimul moment al vieţii lui. Da, vrea asta pentru că ăsta este scopul vieţii lui. Beligan a spus că vrea să moară pe scenă. E logic, gândiţi-vă, dacă aş croşeta foarte frumos, aş dori să croşetez până când îmi cade croşeta din mână.

Actorul Marin Moraru fotografiat de Simion Buia

Marin Moraru, fotografiat de Simion Buia (www.actoriisifotograful.ro), pentru Ziarul Metropolis

50. Omul Marin Moraru este irascibil uneori, gestual vorbind, brutal. Şi asta se întâmplă neaşteptat, când o picătură umple paharul şi nu ştii când şi care e picătura aia.

51. Sunt un om nerăbdător pentru că trăiesc mereu cu senzaţia că nu am suficient timp. (…) Dacă aş avea mai multă răbdare, aş fi mai bun.

52. Căsătoria poate fi privită şi ca un act de voinţă, desigur. Bineînţeles că pot să apară şi tentaţii. În primul rând nu rezistă tentaţiei cei care joacă roluri de june prim. Eu am scăpat, am jucat în general compoziţii.

53. Nu ştiu cât de modern sunt eu, dar îmi place să privesc lumea. Am şi un laptop şi un PC.

54. Nu mi-e frică de moarte, ci de pragul acela. (…) Nu mi-e frică decât de o boală urâtă, care nu se mai termină.

55. Sunt curios să văd ce e dincolo, pentru că sunt sigur că dincolo este cunoaşterea totală şi nemărginirea.

56. Din tot ce am citit, din tot ce ştiu, „suntem din ce sunt visele făcute, aceeaşi stofă avem, aceeaşi trăinicie, iar cercul strâmt al vieţii noastre e peste tot înconjurat de somn“.

57. Părerea mea este că tinerii căsătoriţi trebuie să stea separaţi de părinţi. Fiecare are tabieturile lui, nimic din ce faci nu este bine, iar libertatea pe care o ai stând împreună cu soţia ta este benefică relaţiei.

58. Sunt un perfecţionist şi cred că sunt plictisitor din cauza asta.

59. Biserica mea o port cu mine. Ea este peste tot. Eu sunt cel care mă rog în mine însumi. Sunt un melc cu biserica în spate.

60. Întrebuinţăm doar 15 procente din puterea creierului nostru. Ce naiba fac celelalte 85 de procente? Acolo e înmagazinată istoria omenirii.

61. E frumos să călătoreşti, mai ales când eşti tânăr. Când eşti bătrân ţi-e greu să te duci şi până la capătul străzii.

62. Familia îşi are rostul ei în viaţa unui om. Obişnuinţa ticurilor familiale dă naştere unei anumite linişti.

63. Nu mi-am dorit şi nici nu mi-aş dori vreodată să fiu nici director de teatru, nici ministrul Culturii. Din simplul motiv că nu-mi place şi nu mi-a plăcut niciodată să diriguiesc vieţile oamenilor.

64. Niciodată nu am lipsit de la o repetiţie.

65. Umorul este foarte elevat. Băşcălia este la îndemâna oricui.

66. Scena te vindecă de orice. Poţi să ai şi 39 de grade Celsius în seara respectivă, când intri în scenă nu mai ai temperatură, uiţi de durerea de măsea, de călcâie, de stomac. Uiţi că nu ai mâncat, uiţi absolut toate durerile.

Marin Moraru fotografiat de Simion Buia

Marin Moraru, fotografiat de Simion Buia (www.actoriisifotograful.ro), pentru Ziarul Metropolis

67. Am jucat chiar şi în ziua în care mi-a murit cineva din familie.

68. Se spune că o literatură, o artă puternică, în general, se naşte mai uşor într-o societate cu interdicţii, într-o lume totalitară.

69. Niciodată actorii nu au fost bogaţi. Au trăit mediocru, banal, mediu. Nu au trăit în sărăcie, dar nu cred că trebuie neapărat să avem piscine, elicoptere şi iahturi ca să jucăm bine. Asta în niciun caz. Cred că toate acestea chiar strică.

70. Dacă pentru tinerii actori primordiale vor fi dragostea de meserie şi dăruirea, cu toate renunţările ei, România are şanse să-şi găsească talentele.

71. Nu mai avem prea mulţi cronicari teatrali pentru că un asemenea om trebuie să fie unul care a văzut tot ce are de oferit teatrul românesc, care cunoaşte posibilităţile actorilor şi are o aleasă cultură teatrală, enciclopedică chiar.

72. La oameni nu renunţ decât dacă fac gesturi capitale, neplăcute. Doar atunci mă despart de ei. Unii au făcut.

73. Dacă m-ar întreba cineva în ce epocă mi-aş fi dorit să trăiesc, aş răspunde că între cele două războaie mondiale. Şi asta datorită purtării oamenilor, datorită credinţei mele că atunci exista o pondere în expresivitate, o anumită eleganţă, o anumită pioşenie de a fi.

74. Este foarte greu să nu faci pe deşteptul, să-ţi cunoşti limitele, să nu te baţi cu pumnul în piept, să crezi că şi celălalt s-ar putea să aibă dreptate.

75. Munca asiduă, perpetuă, cu lacrimi şi cu nesomn m-a făcut să descopăr în roluri valori pe care nu ştiam că le am.

76. Oamenii sunt doritori de bârfe, asta e natura umană. Singur nu se poate trăi, aşa suntem construiţi.

77. Nu ştiu cine este Marin Moraru. În primul rând, eu, ca actor, de mult nu mai ştiu cine sunt. Şi asta deoarece toate rolurile pe care le-am făcut sunt în mine, iar eu sunt o parte din toate personajele pe care le-am întruchipat.

Foto cu Marin Moraru – Simion Buia

Portetul lui Marin Moraru, realizat de Marius Miron pentru Ziarul Metropolis

Marius Miron

31
/08
/16

Într-un volum colectiv, „Cum (să) îmbătrânim”, publicat în acest an de editura Baroque Books & Arts, mai mulți scriitori (dar nu numai) întorc pe toate fețele vârstele senectuții.

09
/11
/15

Cum arată programul unui artist de jazz de succes, pentru care „acasă” înseamnă Brooklyn, New York? Cât de important e să încalci regulile? Prin ce se aseamănă doina românească cu blues-ul american? Ne povestește pianistul Lucian Ban, într-un interviu inedit, sub formă de alfabet.

05
/11
/15

INTERVIU Dragoş Buhagiar e unul dintre cei mai prolifici și mai premiați scenografi români. De-a lungul carierei, a câștigat nu mai puțin de cinci premii UNITER. Spune că, atunci când lucrează, nu se gândește la succesul de după, ci la descoperire și la redarea unei povești. Îi invită pe spectatori să descopere alături de el, adică să nu se plaseze într-o atitudine burgheză, confortabilă...

29
/10
/15

Astăzi, scriitorul bucureștean Radu Cosașu împlinește optzeci și cinci de ani. Am ales – fără știrea autorului - optzeci și cinci de fragmente din cărțile sale. Am colindat prin miile de pagini cosașiene pentru aceste cuvinte. Bucurați-vă de ele. Astăzi, scriitorul bucureștean Radu Cosașu împlinește optzeci și cinci de ani.

18
/10
/15

Cine nu-şi mai aminteşte de „Bădia”, actorul care a jucat în  “Drumul oaselor”,  „,Păcală se întoarce”, ”Dumbrava minunată” sau „Cireşarii” ? Actorul care a stat zece ani prin puşcării, a scris poezii, epigrame, o piesă de teatru şi a jucat în filme roluri memorabile?

04
/10
/15

Vă era dor de glumele lui Jerry Seinfeld? Acum le puteți găsi și în varianta scrisă, în volumul „Seinfeld. Pe limba mea”, apărut la Editura Allfa.

20
/02
/15

De 40 de ani slujeşte scena şi este încă îndrăgostit de teatru. Bogat sufleteşte şi profesional, actorul Dan Condurache îşi gestionează timpul şi fiinţa cu mare cumpătare, cu sinceritate, uneori cu duritate, purtând un mare respect publicului pe care îl doreşte în sala Teatrului Mic şi pentru care este dispus să lase sudoare, lacrimi şi...

03
/02
/15

Un student la Politehnica din București, sărac și slobod la vorbă, care-și câștiga pâinea ca pianist într-o școală de dans, a devenit la jumătatea secolului trecut unul dintre cei mai cunoscuți dirijori ai lumii. Îl chema Sergiu Celibidache.

31
/01
/15

O zi întunecată de ianuarie, pe o stradă cu nume de compozitor francez. Un apartament într-un bloc de două etaje, o sufragerie cu sobă de teracotă verde; când scaunele și masa de plastic sunt date la o parte, se transformă într-un ministudio, în care Miriam Răducanu dansează din 1956.

Page 1 of 41234