A, al, ai, ale… cui?
http://www.ziarulmetropolis.ro/a-al-ai-ale-cui/

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greşit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcţie de sensul mesajelor transmise.

Un articol de Cristina Drăgulin|22 Iulie 2014

Dacă spunem „o carte a Simonei”, se observă că acordul se face cu substantivul determinat – „carte”, nu cu substantivul la genitiv. Aceasta este prima regulă.

  • copii ai vecinei;
  • băiat al femeii;
  • fete ale domnului.

Există cazuri în care între atributul exprimat printr-un substantiv la genitiv și substantivul determinat se strecoară altă parte de vorbire. De multe ori, această parte de vorbire este un alt substantiv. Astfel, pot apărea confuzii. Cum determinăm substantivul cu care acordăm articolul posesiv genitival?

  • „colecția de timbre a artistului” sau „colecția de timbre ale artistului”?
  • „scările de marmură ale castelului” sau „scările de marmură a castelului”?
  • „partenerii de viață ai vedetelor” sau „partenerii de viață a vedetelor”?
  • „peretele de piatră al clădirii” sau „peretele de piatră a clădirii”?
  • „livezile de caiși ale vecinului” sau „livezile de caiși ai vecinului”?
  • „Muzeul de Literatură al Capitalei” sau „Muzeul de Literatură a Capitalei”?

Ca să verificăm dacă am acordat corect articolul posesiv, putem înlătura partea de vorbire interpusă și vedem dacă se păstrează sensul pe care dorim să-l transmitem, de exemplu „colecția artistului” sau „scările castelului”. Putem, de asemenea, să verificăm care este substantivul determinant pentru semnificația mesajului și îl eliminăm. Când vom face asta, ceea ce rămâne, de multe ori, nu mai are sens, de pildă „de marmură ale castelului”.

Deci, cum e corect?



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123