A fi sau a nu fi… draconic?
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-draconic/

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziţii, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

Un articol de Cristina Drăgulin|6 mai 2014

În Atena antică, în perioada 683-84 înainte de Hristos, consiliul de guvernare al orașului (areopagul) era alcătuit din magistrați aleși în fiecare an, numiți arhonți. Deoarece frământările sociale din orașul considerat „leagănul democrației” erau numeroase, fapt ce favoriza încercările repetate de a desființa consiliul sau de a-l discredita, legiuitorul Dracon (sau Dracone) a redactat un cod de legi, în anul 630 înainte de Hristos. Legile erau, spre deosebire de cele dinantea lor, extrem de stricte, pe alocuri chiar excesiv de aspre.

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”. Desigur, legile și regulile sunt draconice mai ales pentru cei care trebuie să le respecte. De multe ori, sensul cuvântului este transferat comportamentului cuiva sau chiar caracterului lui, de pildă „a acționat draconic” sau „are un fel de a fi draconic”.

Trecând la reguli gramaticale, în privința verbului „a fi” avem unele clare, adesea încălcate, deși după umila mea părere nu sunt deloc… „draconice”.

Așadar, când scriem „fi” cu un „i” și când îl scriem cu doi „i”?

Situațiile în care „fi” se scrie cu doi „i” sunt doar două. La conjunctiv prezent, la persoana a doua singular, atât forma afirmativă, cât și cea negativă, adăugăm un „i” în plus – „să fii atent” ori „să nu fii atent”. Mai scriem „fii” în cazul imperativului afirmativ „fii atent!”. În rest, scriem „fi” cu un singur „i”.

Eroarea întâlnită mai des se găsește în formulări precum „nu fii neobrăzat!”, când, de fapt, în acest caz corect este „nu fi neobrăzat!”. Asta deoarece, în limba română, imperativul negativ la persoana a doua singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului.

15
/01
/24

Scriem cuvinte în grabă, le rostim în grabă. Folosim adesea structuri gramaticale greşite, preluate multe dintre ele din mass-media şi propagate cu o viteză uimitoare. Pe Facebook, pe whatsApp, aruncăm cuvinte, propoziții, toate scrise rapid și cel mai adesea fără grijă. Corectitudinea exprimării nu prea mai interesează pe nimeni.

31
/05
/23

„Stilul e omul”, spunea acum două secole un gânditor uitat în societatea noastră. După ce au făcut-o atâția în diferite contexte, putem și noi să-l parafrazăm astăzi, fără să greșim, spunând „Exprimarea e omul”. Fără îndoială, e incontestabil că felul în care vorbim este un indicator al personalității noastre și al educației noastre, din care […]

13
/04
/23

DANS PRINTRE CUVINTE Deschizi televizorul şi eşti bombardat cu o limbă română de multe ori aproximativă, citeşti ce-a mai rămas din presa scrisă şi se întâmplă acelaşi lucru. Iar pe reţelele de socializare e jale. Cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică? Ziarul Metropolis îţi propune un joc nou de gramatică, fără să te scoată la tablă…

27
/04
/21

De unde vine expresia „cum dregem busuiocul“? Cine îți face capul calendar? „Casă de piatră!” A freca sau a nu freca menta? Spuneți brașoave? Ziarul Metropolis vă prezintă în rubrica „Dans printre cuvinte“ câteva explicații pentru apariția acestor expresii intrate în vocabularul de zi cu zi.