A fi sau a nu fi… draconic?
http://www.ziarulmetropolis.ro/a-fi-sau-a-nu-fi-draconic/

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziţii, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”.

Un articol de Cristina Drăgulin|6 Mai 2014

În Atena antică, în perioada 683-84 înainte de Hristos, consiliul de guvernare al orașului (areopagul) era alcătuit din magistrați aleși în fiecare an, numiți arhonți. Deoarece frământările sociale din orașul considerat „leagănul democrației” erau numeroase, fapt ce favoriza încercările repetate de a desființa consiliul sau de a-l discredita, legiuitorul Dracon (sau Dracone) a redactat un cod de legi, în anul 630 înainte de Hristos. Legile erau, spre deosebire de cele dinantea lor, extrem de stricte, pe alocuri chiar excesiv de aspre.

De la numele lui Dracon, ne-a rămas cuvântul „draconic”. Sensul termenului s-a păstrat, referindu-se la legi, dispoziții, reguli etc. care sunt considerate „excesiv de severe, aspre sau drastice”. Desigur, legile și regulile sunt draconice mai ales pentru cei care trebuie să le respecte. De multe ori, sensul cuvântului este transferat comportamentului cuiva sau chiar caracterului lui, de pildă „a acționat draconic” sau „are un fel de a fi draconic”.

Trecând la reguli gramaticale, în privința verbului „a fi” avem unele clare, adesea încălcate, deși după umila mea părere nu sunt deloc… „draconice”.

Așadar, când scriem „fi” cu un „i” și când îl scriem cu doi „i”?

Situațiile în care „fi” se scrie cu doi „i” sunt doar două. La conjunctiv prezent, la persoana a doua singular, atât forma afirmativă, cât și cea negativă, adăugăm un „i” în plus – „să fii atent” ori „să nu fii atent”. Mai scriem „fii” în cazul imperativului afirmativ „fii atent!”. În rest, scriem „fi” cu un singur „i”.

Eroarea întâlnită mai des se găsește în formulări precum „nu fii neobrăzat!”, când, de fapt, în acest caz corect este „nu fi neobrăzat!”. Asta deoarece, în limba română, imperativul negativ la persoana a doua singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului.

10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123