Abdellatif Kechiche: „Este o chestiune vitală pentru mine să fac filme”
http://www.ziarulmetropolis.ro/abdellatif-kechiche-este-o-chestiune-vitala-pentru-mine-sa-fac-filme/

Abdellatif Kechiche, regizorul recompensat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes 2013, pentru filmul ,,La Vie d’Adèle”, a declarat, marţi, într-o conferinţă, că la filmări îi roagă pe actori să uite ceea ce au învăţat.

Un articol de Andrada Văsii|29 Octombrie 2013

Abdellatif Kechiche, regizorul recompensat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes 2013, pentru filmul „La Vie d’Adèle”, a declarat, marţi, într-o conferinţă, că la filmări îi roagă pe actori să uite ceea ce au învăţat, el însuşi când ajunge pe platou neavând un plan prestabilit.

Regizorul tunisian Abdellatif Kechiche, unul dintre invitaţii speciali ai Les Films de Cannes a Bucarest (25 – 31 octombrie), a susţinut, marţi, la Cinema Studio, o conferinţă de presă după proiecţia filmului său „La Vie d’Adèle: Chapitres 1 & 2″, care spune povestea de dragoste a unei adolescente de 15 ani, aflată la vârsta întrebărilor, a căutărilor şi a descoperirilor.

Întrebat dacă va exista şi o continuare a lungmetrajului, un posibil „La Vie d’Adèle: Chapitres 3 et 4″, acesta a subliniat că există această posibilitate, filmul prezentând un personaj pe care ar vrea să îl vadă evoluând.

„(…) M-ar interesa să văd cum ar fi această femeie la 30 – 40 de ani. Poate o dată la 5 – 10 ani să urmăresc evoluţia acestui personaj”, a declarat Abdellatif Kechiche. El a mai spus că pelicula tratează un subiect imaginar şi intră puţin şi în partea inconştientă a personajelor. „Filmul urmăreşte puţin cum devine această tânără femeie, urmărim parcursul, evoluţia acestui personaj”, a punctat Abdellatif Kechiche.

Un film supus cenzurii, regizat de Abdellatif Kechiche

Pe de altă parte, referitor la faptul că filmul său nu va rula în anumite state, regizorul tunisian a afirmat că „este o chestiune a cenzurii şi a unui grup mic de oameni care decid pentru întreaga populaţie”.

„În Franţa este interzis sub 12 (ani, n.r.), în Italia, sub 14 ani, în Statele Unite, sub 17, aici sub 18, sunt şi ţări în care nu va rula deloc filmul, sunt anumite state din SUA în care este complet interzis. La urma urmei este o chestiune a cenzurii şi a unui grup mic de oameni care decide pentru populaţia generală.

Este şi o chestiune aleatorie legată de anumite epoci, apropo de asta, este scena în care cele două mănâncă spaghete şi se vede pe un ecran o scenă dintr-un film, istoria unor lesbiene – care a fost interzis la vremea lui şi este ridicol pentru zilele noastre să ne gândim că de cele mai multe ori cenzura este în contratimp cu epoca în care acţionează. Trebuie să ne gândim că este ceva destul de aleatoriu şi este ceva foarte relativ”, a mai spus acesta, în conferinţa de presă.

Citiţi şi: Abdellatif Kechiche, regizorul premiat la Cannes, vine în Bucureşti

Referitor la cele două actriţe principale, regizorul Abdellatif Kechiche a spus că prima oară a întâlnit-o pe Léa Seydoux, care provine dintr-un mediu intelectual, elitist, iar apoi pe Adèle Exarchopoulos, care provine dintr-un mediu proletar.

„A fost o idee, bineînţeles nu este o lege, nu este obligatoriu să iei un personaj din propriul său mediu, din viaţa reală, bineînţeles că nu trebuie să iei un călugăr ca să joace rolul unui călugăr. A fost o idee de lucru. M-am gândit că ar ajuta pentru a se integra în pielea personajului, pentru a înţelege mai uşor mediile sociale din care provin fiecare dintre ele. De asemenea, am căutat această posibilitate – a unei empatii în timpul filmărilor dintre cele două actriţe”, a declarat acesta.

El a adăugat că în selecţia actorilor intervine şi dorinţa regizorului de a lucra cu o anumită persoană. „Este o muncă pe care o face cineastul. El petrece foarte multe ore cu persoana respectivă şi trebuie să îi placă să lucreze cu ea, să fie atras, să fie motivat să filmeze cu ea. Şi înainte să începi lucrul trebuie să îţi petreci ceva timp ca să ajungi să îl cunoşti şi să probezi acest lucru, să vezi dacă îţi va face plăcere să filmezi atâtea ore în şir persoana respectivă, care stă în spatele personajului”, a explicat regizorul tunisian.

Citiţi şi: CRONICĂ DE FILM Adele: Capitolele 1 şi 2. Educaţie sentimental-erotică

Întrebat cum a ajuns la această intimitate cu actriţele având în vedere scenele explozive şi explicite de sex, Abdellatif Kechiche a mărturisit că în toate lungmetrajele se ajunge la „un grad de intimitate” cu actorii.

„Apoi, eu le las foarte multă libertate actorilor în spaţiu şi sunt înconjurat de aceeaşi echipă tehnică de la primul meu film şi până în prezent, astfel încât pe platoul de filmare există deja un raport familiar, de prietenie, de intimitate şi nici actorii nu se simt priviţi cu un ochi care îi judecă sau îi critică în vreun fel”, a spus regizorul recompensat cu Palme d’Or, anul acesta, la Festivalul de la Cannes.

Abdellatif Kechiche La vie d'Adele1

Scenă din filmul regizat de către Abdellatif Kechiche

Regizorul a explicat şi tehnica prin care a realizat cadrele prim-plan, subliniind că scenele au fost realizate de la o distanţă destul de mare de actriţe, pentru a crea intimitate şi pentru a le oferi acestora libertate de exprimare. „Actriţele nu ştiau niciodată care este raportul focal între cameră şi ele şi, dată fiind îndepărtarea camerelor, ele au avut libertatea aceasta. Am făcut prim planurile prin focalizare asupra lor”, a spus acesta.

Kechiche a afirmat că „nu ştie ce înseamnă exact experienţă în această meserie”. „Nici eu, când ajung pe platou, nu am un plan prestabilit şi încerc să regândesc totul în mod proaspăt, este ca pentru prima oară. Când ajung pe platou, îi rog pe actori să uite ce au învăţat până atunci, iar dificultatea la actori nu este lipsa de experienţă, ci de a şterge cu guma tot ceea ce a devenit tehnică, rutină, tot ce au învăţat înainte”, a explicat acesta.

El a mai afirmat că cele două actriţe au avut la dispoziţie timpul necesar pentru a se cunoaşte, apreciind că între cele două a existat „şi un soi de intuiţie”.

Chiar dacă lungmetrajul nu abundă prin muzică, regizorul a povestit că şi-a dorit ca aceasta să fie în armonie cu încărcătura emoţională a anumitor scene din film. „M-am gândit foarte mult ce muzică s-ar potrivi în momentul în care cele două se întâlnesc la semafor şi am tot revenit asupra diverselor idei care mi-au trecut prin cap, m-am gândit că foarte bine ar fi să fie o muzică cântată pe stradă (…) Muzica din film este formată din melodii pe care le-am ascultat de-a lungul anilor sau în timpul pregătirii filmului sau le-am auzit într-un magazin şi am notat în carneţel”, a mai spus acesta.

El a explicat că filmările pentru acest lungmetraj au durat peste patru luni, afirmând că se aştepta ca totul să decurgă mai repede, având în vedere că alte filme au fost realizate mai rapid, fiind incluse şi repetiţiile.

„Chiar mi-a părut rău că nu am repetat înainte, tocmai de aceea a şi durat atât de mult filmarea, însă a fost şi un avantaj, pentru că mai ales una dintre actriţe a avut sentimentul că repetând şi-ar pierde din spontaneitate şi nu am vrut să forţez şi să fac ce fac de fiecare dată, adică repetiţii. După terminarea filmărilor, am avut convingerea că această spontaneitate este ceva bun şi chiar cred îmi convine să filmez spontan”, a spus acesta.

Pe de altă parte, regizorul tunisian consideră că succesul filmului şi faptul că a petrecut foarte mult în lumina reflectoarelor a creat o tensiune artificială. În contextul criticilor aduse de cele două actriţe, acesta a declarat: „Am oferit multe explicaţii legate de acea tensiune, am şi scris un text explicativ. Mi se pare că este păcat că s-a creat această discuţie, pentru că, în mod normal, spectatorul trebuie să vină fără niciun fel de prejudecată şi să nu aibă nimic în minte în momentul în care vede filmul şi să nu-l influenţeze asemenea discuţii, să fie ca o foaie nescrisă”, a mai spus acesta.

Referitor la acest subiect, Kechiche a declarat că este regretabil ceea ce s-a întâmplat, dar probabil este „preţul pe care trebuie să-l plătească pentru că filmul a stat atât de mult în lumina reflectoarelor”. El se aştepta ca după prezentarea filmului să existe mai multe controverse, adăugând că îşi pregătise o serie de argumente pentru a-şi apăra lungmetrajul, notează Mediafax.

„Iubesc să filmez. Este o chestiune vitală pentru mine să fac filme şi să fiu pe platoul de filmare. Mă grăbesc acum să ajung la următoarea clachetă”, a concluzionat acesta.

„Adèle: Capitolele 1 şi 2″ va fi distribuit în cinematografele româneşti de Independenţa Film, de vineri.

Info:

Evenimentul Les Films de Cannes à Bucarest a fost iniţiat în 2010, de Cristian Mungiu, cu sprijinul delegatului general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux. Ediţia a patra este organizată de Asociaţia Cinemascop şi Voodoo Films, în parteneriat cu Institutului Francez din Bucureşti şi cu sprijinul financiar al Centrului Naţional al Cinematografiei.

Foto credit: Alberto Pizzoli, regizorul Abdellatif Kechiche 

23
/02
/17

„Bacalaureat” (regia Cristian Mungiu)”, „Câini” (regia Bogdan Mirică), „Două lozuri” (regia Paul Negoescu), „Inimi cicatrizate” (regia Radu Jude) și „Sieranevada” (regia Cristi Puiu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo 2017 la categoria „Cel mai bun film”.

22
/02
/17

Cele mai bune filme de peste an vin în 2017 la Festivalul Internațional de Film Transilvania, a cărui ediție cu numărul 16 va avea loc între 2 și 11 iunie. Premiate în marile festivaluri sau incluse în topurile de sfârșit de an ale criticilor, primele titluri anunțate din programul festivalului prefigurează o selecție eclectică, din care nu vor lipsi filme ce abordează teme fierbinți ale momentului - politică, religie, societate - , dar și filme de gen cu cârlig la marele public.

20
/02
/17

Asociația pentru film documentar românesc Docuart organizează în perioada martie - iunie 2017 cea de-a 4-a ediție a Caravanei Docuart, în cadrul căreia sunt anunțate proiecții la Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Satu Mare, Gherla, Târgu Jiu, Arad și Vălenii de Munte.

20
/02
/17

Ca o invitație la reflecție și empatie, BIEFF supune dezbaterii ideile preconcepute legate de corpul uman – de prezentarea, reprezentarea și auto-reprezentarea lui – atrăgând atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității. Popularele programe tematice dedicate corpului și performance-ului revin și anul acesta la BIEFF între 28 martie și 2 aprilie.

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

19
/02
/17

Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul ,,Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul ,,Ursul de Argint” pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.

17
/02
/17

CRONICĂ DE FILM Inspirat dintr-un roman de autoficţiune al lui Cezar Paul-Bădescu, „Ana, mon amour”, noul film al lui Călin Peter Netzer, prezentat în Competiţia Festivalului de la Berlin, încearcă să reia reţeta stilistică de mare succes din „Poziţia copilului”, însă rezultatul este modest.

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

13
/02
/17

"La La Land" a ieșit triumfător duminică seara la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, primind nu mai puțin de cinci trofee din cele 11 la care a fost nominalizat. Musicalul american a primit premiile BAFTA pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună coloană sonoră și cea mai bună imagine.

13
/02
/17

Majoritatea românilor (regizori, producători, actori, selecționeri de festival) veniți la Festivalul de Film de la Berlin au participat, duminică seara, la un protest pe covorul roșu, obținut prin amabilitatea organizatorilor festivalului, care le-a acordat un minut înaintea ultimei proiecții din palatul festivalului. Protestul a fost transmis live pe site-ul oficial al festivalului (berlinale.de).

11
/02
/17

Zeci de persoane, prieteni, admiratori, colegi, studenți și oameni simpli i-au adus un ultim omagiu regizorului Radu Gabrea, sâmbătă, la Teatrul Nottara. Sicriul cu trupul neînsuflețit al artistului a părăsit Teatrul Nottara la ora 16,30, în aplauzele celor care au dorit să-și ia adio de la cel pe care l-au iubit și admirat. Radu Gabrea a murit joi la vârsta de 79 de ani.

10
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. „Secvențe” (1982), de Alexandru Tatos, un film unic în cinematografia română. Un film polemic. Un sclipitor manifest cinematografic, deopotrivă intelectualist și emoționant. O capodoperă.

10
/02
/17

Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine anul acesta, între 28 martie și 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în săli de cinema.

Page 1 of 16412345...102030...Last »