Aceea sau aceia?
http://www.ziarulmetropolis.ro/aceea-sau-aceia/

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris şi în cazul cărora pronunţia este un element ce poate induce în eroare.

Un articol de Cristina Drăgulin|8 Iulie 2014

Desigur, în principiu, scriem cum pronunțăm, dar există excepții. Astfel, pronumele (sau adjectivul pronominal) demonstrativ feminin de depărtare și identitate aceea și aceeași se pronunță la fel ca formele de masculin aceia și aceiași, însă, evident, nu se scriu la fel.

Nu scriem rochia aceia, ci rochia aceea. Uneori, din exces de zel, întâlnim un „e” în plus – „aceeea”. Strecor aici observația că formula concluzivă „de aceea” nu se scrie „deaceea” sau „de aceeea”.

Nu scriem aceiași regulă, ci aceeași regulă. Aici, voi strecura observația că nu trebuie să „uităm” să scriem „i-ul” de la sfârșit. Se întâlnește uneori eroarea aceasta – „aceeaș regulă”, probabil tot din cauza pronunției, să-i spunem, „înșelătoare”.

O problemă în plus apare la genitiv-dativ. Aceste demonstrative la feminin se scriu corect cu „–ia”, respectiv „–iași”, în silaba finală – aceleia, aceleiași.

Astfel, vom scrie aceeași fată/aceleiași fete și fata aceea/fetei aceleia.

10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123