Al doilea joc. Jocurile lui Porumboiu
http://www.ziarulmetropolis.ro/al-doilea-joc-jocurile-lui-porumboiu/

Noul său film, (pseudo)documentarul „Al doilea joc“, împinge obsesiile cineastului Corneliu Porumboiu spre o zonă extremă, aproape autodistructivă (judecat prin prisma legăturii cu publicul).

Un articol de Ionuţ Mareş|25 Martie 2014

CRONICA DE FILM „Metabolismul“ lansat în 2013 părea o limită de netrecut a cinemaului hiperrealist şi deconstructivist practicat cu insistenţă de Corneliu Porumboiu. Dar noul său film, (pseudo)documentarul „Al doilea joc“, împinge obsesiile cineastului spre o zonă extremă, aproape autodistructivă (judecat prin prisma legăturii cu publicul).

În iarna anului 1988, pe o ninsoare puternică, Adrian Porumboiu, unul din cei mai mari arbitri de fotbal ai României, s-a aflat la centrul unui meci, considerat întotdeauna derbi, între Steaua şi Dinamo. Sau, aşa cum era binecunoscut, între echipa Armatei şi cea a Securităţii.

Regizorul Corneliu Porumboiu, fiul celebrului arbitru, redescoperă acea partidă, pe care a urmărit-o în direct, la televizor, când avea 13 ani. Şi o revede în prezent, de această dată împreună cu tatăl său.

Rezultatul: spectatorii sunt solicitaţi să vadă la rândul lor meciul, de pe a cărui înregistrare a fost scos însă sunetul original, înlocuit cu o discuţie din prezent, captată cu reportofonul, între tată şi fiu. O discuţie (aparent) fără tăieturi – tatăl răspunde de două ori şi la telefon – despre partidă, fotbal, arbitraj, cinema, comunism, politică, ideologie, istorie şi alte lucruri imprevizibile pe care memoria şi fluxul gândirii le aduc la suprafaţă.

„Al doilea joc” este un experiment care are nevoie de adeziunea totală şi necondiţionată a spectatorului pentru a-şi releva intenţiile şi potenţialul. Pentru că non-acţiunea (regizorul afirmă autoironic că meciul este ca un film de-al său – „lung şi nu se întâmplă nimic”) şi pauzele din discuţia celor doi permit declanşarea unui mecanism în care fiecare spectator este nevoit să vină cu propriul bagaj de amintiri, gânduri, idei. Şi să identifice detalii revelatoare pe ecran: reclamele perioadei, chipurile tinere ale jucătorilor, hainele celor din tribune, modul în care până şi regia de transmisie era afectată de ideologie.

Numai în acest fel „Al doilea joc” se impune ca discurs al prezentului asupra unui document al epocii – dificilul sfârşit al anilor ’80. Iar calitatea slabă a înregistrării video, condiţiile impracticabile de pe terenul de fotbal, angajarea fizică sterilă a jucătorilor şi imaginile cu spectatorii acoperiţi de zăpadă pot constitui, extrapolate, un surprinzător comentariu reflexiv, un joc secund, asupra felului în care arăta perioada.

al doilea joc

Afişul filmului „Al doilea joc“

Una marcată, de altfel, de paradoxuri: un campionat de fotbal în care nu exista o competiţie reală (poate doar între cele două mari echipe favorizate) a reuşit să producă performanţe internaţionale şi să ofere, mai târziu, jucătorii care au format cea mai mare generaţie de fotbalişti din istoria României. Privit din acest unghi, filmul este plin de „vedete”, chiar dacă mai greu de recunoscut: Hagi, Lăcătuş, Cămătaru, Lupescu, Piţurcă, Dan Petrescu, Lung, Stelea şi alţi jucători importanţi.

„Al doilea joc” este şi un portret afectiv pe care cineastul i-l face cunoscutului său tată, sau chiar un gest public de afecţiune, cu mijloacele sale proprii – cinemaul („Bravo, bătrâne, ai arbitrat bine”, îi spune fiul la sfârşit). Dar filmul este şi despre Corneliu Porumboiu, cel care, la şapte ani, a primit o ameninţare cu moartea adresată tatălui. Adrian Porumboiu povesteşte, de altfel, cum încercau reprezentanţi ai celor două mari echipe să-l influenţeze.

Tatăl este mai sobru, mai serios şi îşi caută mai atent cuvintele. Dar nu este lipsit de umor. „Doar nu faci un film?!”, îi spune fiului, exprimându-şi scepticismul că mai interesează pe cineva un astfel de meci („Lumea trăieşte în prezent. Fotbalul e un produs perisabil”).

În schimb, fiul este autoironic, mai relaxat, mai jucăuş. „Zăpada are poezie”, lansează la un moment dat cineastul (trimiţând spre finalul din „A fost sau n-a fost?”, filmul său de debut), însă fostul arbitru îi dă imediat replica: „N-are nicio poezie”.

Este sau nu este „Al doilea joc” film? – se vor întreba unii. Răspunsul ar fi că nici nu contează. Este un nou mod, doar aparent diferit de abordările de până acum, prin care Corneliu Porumboiu continuă să îşi/ne pună întrebări despre cinema, trecut, prezent şi intervalul numit viaţă.

„Al doilea joc”, de Corneliu Porumboiu, a fost prezentat în premieră în luna februarie la Festivalul de Film de la Berlin, în secţiunea Forum, iar în România a putut fi văzut pentru prima dată în cadrul Festivalului DaKINO. Filmul va intra şi în cinematografe, începând cu 4 aprilie.

INFO

Al doilea joc (România, 2014)

Regia: Corneliu Porumboiu

Rating: ●●●○○

Foto din „Al doilea joc“ – capturi film

25
/03
/17

CRONICĂ DE FILM Despre „Fata necunoscută”, noul film - o dramă socială și morală - al fraților belgieni Jean-Pierre și Luc Dardenne. Și despre „(M)ucenicul” (al rusului Kirill Serebrennikov), cu un tânăr care, cu Biblia în mână, se tranformă într-un fanatic religios. Două filme de Cannes, acum în cinematografe.

25
/03
/17

Realizat de Radu Mocanu și Mihai Dragolea și disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, „Roboțelul de aur” a fost unul dintre cele mai de succes documentare românești din 2015. Povestea emoționantă a boxeriței Steluța Duță, crescută la orfelinat.

24
/03
/17

“Nu sunt sigur dacă sunt un actor care participă la curse de maşini sau un şofer de curse care face actorie.” - Steve McQueen. Într-o zi de 24 martie (1930) se năștea unul dintre cei mai îndrăgiți actori americani. Numit „King of Cool” pentru modul nonşalant în care şi-a interpretat personajele, Steve McQueen a debutat în 1956 cu un rol în „Cineva acolo sus mă iubeşte”.

22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

22
/03
/17

Cel mai râvnit trofeu la Gala Premiilor Gopo, “Cel mai bun film de lungmetraj al anului”, a fost câștigat de pelicula "Sierranevada", în regia lui Cristi Puiu. Filmul lui Puiu a primit șase premii, la fel ca și pelicula "Câini", în regia lui Bogdan Mirică.

21
/03
/17

Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc în această seară. Evenimentul va fi transmis în direct de la ora 20.00 pe TVR 2, TVR 3 și TVR HD, dar și online pe www.premiilegopo.ro și www.cinepub.ro.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

16
/03
/17

Scris şi regizat de Paul Negoescu, „Două lozuri” a arătat că o comedie de mic buget poate avea succes la public (şi în bună parte şi la critică) fără a face apel la cele mai facile instrumente (şi cu o inspirată campanie de promovare).

16
/03
/17

Cea de-a opta ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (10 – 14 mai 2017) îi este dedicată regizorului Cristian Mungiu. Cinefilii și îndrăgostiții de film românesc vor avea ocazia să se întâlnească cu regizorul în prima zi de festival. Noutatea din acest an este că selecția filmelor din festival este realizată chiar de invitatul special – Cristian Mungiu, în colaborare cu Ambasadorul cultural, Irina – Margareta Nistor.

Page 1 of 16712345...102030...Last »