INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.
Un articol de Alina Vîlcan|13 februarie 2017
Printre cei zece actori tineri din distribuția spectacolului aniversar, scris și regizat de Lia Bugnar, o regăsim pe Alexandra Apetrei. Cine este actrița de 27 de ani, născută la Bacău, și ce își propune odată cu acest rol?
Ce așteptări ai de la acest spectacol?
Îmi doresc să se joace mult și cu sala plină.
Cum crezi că îți va influența această selecție cariera?
Încă nu îmi dau seama, dar mă bucur de tot ceea ce se întâmplă. Sunt într-un teatru pe care îl iubesc, alături de o echipă talentată și avem în spate niște actori minunați, care ne-au acordat încrederea lor și care ne susțin. Ceva bun trebuie să iasă din toată povestea asta.
Te gândeai că vei fi dintre cei aleși? De ce?
Sincer, da. Sună arogant, dar nu e. Adică, oare nu toți cei care s-au prezentat la audiție s-au gândit că ar putea să fie printre cei aleși? Nu știu exact cum să explic. În meseria asta, e foarte important să crezi. Mi se pare cea mai sănătoasă atitudine. Evident, am muncit și am riscat. Am avut momente în care m-am îndoit, dar până la urmă a fost bine.
Cum ți se pare faptul că ai fost aleasă de actrița Gabriela Popescu?
Minunat. Cum să mi se pară? Ce e ciudat e că nu m-am recunoscut deloc în descrierea pe care mi-a făcut-o la gală. A fost copleșitor felul atât de generos în care m-a prezentat publicului. Venind de la ea înseamnă mult pentru mine. Am adorat-o în „Copilul din spatele ochilor” și cred că e un geniu comic. Girul ei e extrem de flatant și motivant în același timp.
Cum decurg repetițiile?
Ca la repetiții. Muncim, ne distrăm, ne împrietenim încet, dar sigur. Încă nu ne-am certat, deci e bine.
Cum vezi această inițiativă a Teatrului Metropolis, odată început lucrul?
Sunt foarte puține teatre care oferă tinerilor șanse ca cea pe care am primit-o noi la Teatrul Metropolis. Ce contează cel mai mult e că acest teatru are un demers constant în sensul ăsta. Casting-uri publice anunțate pe multiple platforme, repertoriu ofertant pentru actori de toate vârstele, remunerație corectă și la timp, personal dedicat în toate departamentele. Dacă vi se pare că laud acest teatru, ei bine asta fac și o fac cu inima deschisă.
Cum ți s-a schimbat programul și ce îți place cel mai mult?
Mă trezesc mai devreme și mă culc mai devreme. Îmi place echipa. Pe unii îi știam de prin facultate, cu alții am mai lucrat, iar pe unii i-am cunoscut acum. E o echipă interesantă.
DESPRE ALEXANDRA APETREI
ID: Data și locul nașterii, studii, roluri mai importante de până acum.
14. 07. 1989, Bacău. Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași – coregrafie, UNATC – Arta actorului.
TEATRU. De ce ai ales teatrul? Cum e să fii o actriță tânără în România zilelor noastre? De ce e bine, de ce e rău?
Ai mei sunt ambii actori și cel mai probabil de la ei am moștenit pasiunea pentru teatru. Până să termin liceul am crezut că o să fac coregrafie, iar în vara de dinaintea admiterii m-am râzgândit pur și simplu. Nu știu de ce, dar mă bucur că m-am răzgândit. Atât de multă lume zice că e greu să fii actor tânăr în România, încât am ajuns să cred și eu asta. Nu zic că e simplu, dar parcă ne plângem prea mult.
SCHIMBARE. Ce îți dorești tu să schimbi în teatru, ce ți-ai dori să schimbe sistemul?
Eu îmi doresc concursuri publice de angajare la teatrele din București. În țară au fost destule, dar în capitală se pare că e la modă „noaptea ca hoții”. În rest, #rezist.
PUNCTE FORTE. Care consideri că sunt atuurile tale în viața de actor?
Nu știu. Adică, aș ști eu ceva, dar… Știu sigur însă că lipsa de experiență e un punct slab. Lucrez la asta.
COTIDIAN. Cum trăiești în viața de zi cu zi?
Mă împart între repetiții, spectacole, copil și iubitul meu, nu neapărat în ordinea asta. Când am timp, îmi place să gătesc, mai ales dulciuri.
RECOMANDĂRI CULTURALE. Scriitori care îți plac, cărțile pe care le citești acum, un regizor, un film, muzica pe care o asculți…
Îmi place foarte tare Mads Mikkelsen. M-a mișcat foarte tare „The Return”, al lui Andrey Zvyagintsev, și plâng ivariabil la filmele lui Mikhalkov. Luna trecută nu am lăsat din mână, până nu am terminat-o, „Toate familiile sunt psihotice”, a lui Douglas Coupland. Mi-ar plăcea să am mai mult timp pentru citit și mers la teatru.
Eu îmi doresc concursuri publice de angajare la teatrele din București. În țară au fost destule, dar în capitală se pare că e la modă „noaptea ca hoții”. În rest, #rezist.
