Și-a dorit să fie actor, dar a ajuns regizor – multipremiat, iubit de actori, lăudat de critici. În ultimii ani, a recreat cele mai cunoscute poveşti româneşti şi şi-a făcut debutul în actorie de film. Alexandru Dabija împlineşte azi 59 de ani.
Un articol de Liliana Matei|13 februarie 2014
La 59 de ani, Alexandru Dabija este unul dintre cei mai experimentați regizori de teatru din România, dar și un actor la început de carieră. Acum doi ani a debutat în rol de preot, în scurtmetrajul lui Radu Jude, O umbră de nor.
A absolvit Institutul de Teatru și Film din București și a debutat ca regizor în 1976 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, cu spectacolul Răfuiala de Philip Massinger, obţinând premiul pentru cel mai bun regizor al anului.
Între 1991-1994 și 1996-2002 a fost director al Teatrului Odeon din București. A primit numeroase nominalizări și premii, printre care Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol (Orfanul Zhao), în 1995 și Premiul UNITER pentru cea mai bună regie (a spectacolului Pyramus & Thisbe 4 You), în 2010.
E unul dintre regizorii cei mai apreciați de actori. Compozitoarea Ada Milea spunea într-un interviu în Formula As: ,,Cu dl Dabija nici nu simt că lucrez, oricâtă treabă mi-ar da. E o bucurie orice colaborare cu dânsul și am văzut că peste tot actorii așteaptă fericiți să îl (re)întâlnească.”
,,Pentru mine important este lucrul cu actorul. Pentru asta sunt cunoscut, pentru asta mi s-a dus buhul. Şi atunci, foarte importantă este distribuţia, foarte importantă pentru adecvarea actorului la rol. Şi după aceea, importantă este chimia aceea specială care se întâmplă între actor şi regizor şi care este, poate, cea mai spectaculoasă parte ascunsă a unui spectacol. Ceva din seducţia asta reciprocă pe care noi o exersăm, zilnic, timp de o lună şi jumătate-două, [îmi doresc] să treacă după aia în spectacol, între actor şi public”.
Alexandru Dabija
De alfel, Dabija și-a dorit în tinerețe să fie actor. S-a pregătit chiar să dea admitere la actorie, dar s-a întâmplat să-și piardă vocea: ,,În drum de la Piatra-Neamţ spre Bucureşti am luat vreo două beri reci şi mi-am pierdut vocea, aşa că nu mai puteam recita textele pregătite. Am dat la regie şi am fost admis, la aceeaşi Şcoală de teatru unde a intrat şi Marcel Iureş, venit din Craiova. De atunci suntem prieteni, de 30 de ani.” (Jurnal de Chișinău, 2011)
2012 – debutul în actorie
În 2012, declara pentru ziarul Adevărul că vrea să se apuce de actorie și că plănuiește un spectacol în care să joace alături de Marcel Iureș. Planul nu s-a realizat. În schimb, în același an, Alexandru Dabija și-a făcut debutul în actorie în scurtmetrajul lui Radu Jude, O umbră de nor, care a avut premiera anul trecut la Festivalul de Film de la Cannes. Rolul său a fost cel al unui preot, chemat la căpătâiul unei muribunde pentru ultima rugăciune. Într-un interviu dat Mediafax după lansarea filmului, Radu Jude spunea că pe platourile de filmare ,,a fost un singur regizor adevărat: Sandu Dabija”.
Întrebat anul trecut (de Luiza Vasiliu, pentru Dilema Veche) dacă se consideră un actor bun, Alexandru Dabija a răspuns: ,,E o capcană… Ar fi mare tupeu să spun că da, şi mare ipocrizie să spun că nu. La teatru, la repetiţii, mă dau adeseori în stambă, maimuţărindu-mă. Cred că pot juca, nu ştiu dacă şi cu public… La film îmi place enorm, mă pot concentra numai pe ce am de făcut, sau pe o idee, nu există public. Da, încă ceva! Am tot auzit de tracul pe care îl are actorul de film… Nu ştiu… Cînd se dă <<motor>> sau cînd spune textul… Sînt tot soiul de legende. Eu nu am avut trac, îmi plăcea tot ce se întîmpla, şi gata! Oi fi făcut pentru asta, mai ştii? Păcat că sînt bătrînel!”
Topurile i se par lui Dabija născociri de marketing, iar în teatru spune că se simte ridicol continuu: ,,E această idee că nişte oameni se adună în fiecare zi să repete nişte piese de teatru şi mai sunt şi plătiţi pentru asta. Situaţia e de un ridicol evident. Suntem nişte demiurgi care ne jucăm în ţărână. E Beckett. Stăm în uliţă, ca nişte copii, şi facem castele, căsuţe, jucărele, mai punem câte o pietricică. N-aţi văzut că dacă bate un pic vântul, nici nu mai existăm?” (Adevărul 2012)
Povești românești
În ultimii ani, Alexandru Dabija s-a remarcat prin seria de spectacole făcute după povești românești: Sânziana și Pepelea (la Teatrul Național din Cluj), Absolut! și Capra cu trei iezi (la Teatrul Act), OO! și O… ladă (la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț).
Deși regizează până la șapte spectacole pe an, spune că nu el își alege textele, ci mai degrabă viceversa; le primește de la directori de teatru, de la actori. ,,Sînt lăutar”, declara anul trecut pentru Dilema Veche.
Zilele astea, Alexandru Dabija pregătește spectacolul „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?“ (cu Marcel Iureș și George Mihăiță, după Moromeții lui Marin Preda), care va avea premiera pe 3 martie la Teatrul Act.
