Amelia Antoniu: „Atâta vreme cât artistul are contact cu scena, este foarte fericit.”
https://www.ziarulmetropolis.ro/amelia-antoniu-atata-vreme-cat-artistul-are-contact-cu-scena-este-foarte-fericit/

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale. Deschiderea oficială a […]

Un articol de Judy Florescu|6 noiembrie 2012

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale.

Deschiderea oficială a festivalului va fi Gala Internaţională de Musical ce va avea loc joi, 8 noiembrie, ora 19:00, la Teatrul Odeon, iar dintre invitaţi face parte şi soprana Amelia Antoniu, primsolistă a Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian. Vocea cristalină şi plăcută alături de spiritul jovial şi deosebit de profund al Ameliei Antoniu au colorat o după-amiază tomnatică din calendarul vieţii mele.

Muzica a întâlnit-o pe Amelia Antoniu la frageda vârsta de 8 ani, iar relaţia lor de admiraţie şi respect a durat până la 16 ani când s-a transformat în studiu şi perseverenţă. “Apoi am făcut Conservatorul şi de la 26 de ani am început să lucrez la Teatrul de Operetă, a cărui stagiune 2012-2013 este un turneu naţional, avem câteva titluri cu care mergem. Iar din ceea ce prezentăm acum sunt în Contesa Mariţa şi în Romeo şi Julieta.”

„Legătura artistului cu scena”, îmi explică Amelia Antoniu, „trebuie să fie neîntreruptă, fiindcă atâta vreme cât artistul are contact cu scena, este foarte fericit. În momentul în care dispare acest contact deja se deprofesionalizează şi atunci bineînţeles că îmi doresc să joc: în concerte, spectacole, în turnee, totul e să ai legătură cu sala, cu oamenii, cu scena. Tot ceea ce cânt este la fel de important.  Tot ceea ce cânt trebuie să placă. Sonoritatea trebuie să fie într-un anume fel.”

„În general antrenamentul este sufletul artei.”

„Fac zilnic antrenament pentru voce. Nu e vorba de ore este vorba să fie susţinut antrenamentul. Poate să fie o oră pot să fie două. Poţi să mai faci pauză sau după aceea să reiei studiul după-amiază. Lucrul trebuie să fie susţinut, pentru că e un sport de performanţă şi trebuie să te antrenezi ca şi sportivii de performanţă.”

Vocea trebuie pregătită nu numai pentru arta muzicală, dar şi pentru vorbire pentru că în opinia artistei, „ca să vorbeşti corect trebuie să ştii unde anume să pui vocea ca să nu oboseşti vorbind. Şi tu ar trebui să cunoşti încălzirea vocală, pentru a putea să emiţi corect. Când vorbeşti este importantă dicţia şi ritmul. Vorbirea într-un tempou deosebit de rapid se numeşte tahilalie, iar bradilalia e opusul vorbirea într-un tempou foarte rar.”

Amelia Antoniu este invitată şi la spectacole în ţară :”Am fost în foarte multe locuri din fericire. Lumea este foarte drăguţă în provincie, sunt foarte calzi, foarte deschişi, de-abia te aşteaptă, te aplaudă, te ovaţionează, sunt extraordinari şi sunt avizi de muzică. Lor or le place ori nu le place. Nu există gri. La ei e alb sau negru totul. Sunt nişte ieşiri care îmi fac foarte bine şi emoţional şi sufleteşte şi profesional şi din toate punctele de vedere.”

„Muzica e un alt univers în care poţi să te pierzi, să te refugiezi, să te odihneşti, să te regăseşti.”

„Nu mă regăsesc dacă pierd contactul cu muzica o perioadă de timp, am senzaţia că n-am făcut ceva, nu sunt în apele mele, ştii cum e, când trebuie să fii undeva şi întârzii. Viaţa mea este aliniată în funcţie de programul repetiţiilor, spectacolelor, deplasărilor.Artele spectacolului mi s-au amprentat în mine, nu mai pot să trăiesc altfel, asta tot Dumnezeu mi-a arătat. „

„Am preferat fac lucrurile foarte bine şi să ajung atât cât se poate pe un drum drept şi curat. Am tras de mine în toate părţile. Am făcut tot ce am făcut din convingere şi fiindcă mi-a plăcut.”

Fiindcă a iubit întotdeauna copiii, prima profesie pe care a îmbrăţişat-o a fost cea de învăţătoare la 19 ani. Tot la aceeaşi vârsta a devenit şi membru-fondator al asociaţiei fetelor ghizi, cu care a lucrat timp de 7 ani, pleca la întâlniri internaţionale şi reprezenta România, printr-o pregătire temeinică prealabilă.Iar dintre amintirile proeminente îi apare o excursie în Germania,  cu peripeţii demne de povestit:”Când ne-am întors înapoi în ţară am stat o noapte La Curtici, din cauza grevei CFR. Aveam o bucată de salam şi le-am împărţit celor şase fetiţe cu care plecasem în excursie. A fost ca în poezia lui Coşbuc:Şi tu mamă cu ce rămâi? Cu voi!”

De un an şi jumătate Amelia Antoniu a devenit mama micuţei Alexia, care ştie deja literele alfabetului şi numerele de la plăcuţele maşinilor. „Nu am învăţat-o pe cea mică să spună nu. Îi pun în aşa fel întrebările încât să răspundă cu da, ca să-i insuflu un fel de pozitivism. Când se va face mare va decide ea când va folosi cuvântul nu.”

Cel mai important sfat pe care l-am primit a fost de la mama Ameliei Antoniu, care îi vorbeşte în franceză nepoţelei: „Ai dreptul să munceşti bine ca orice individ care se respectă şi respectă ceea ce face.”

 

 

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.

04
/05
/17

„Încă nu m-am îndepărtat de concluzia asta, că cinema-ul este inutil. Pe de altă parte, îl îmbrăţişez nemăsurat”, spune regizorul Gabriel Achim, al cărui debut, „Visul lui Adalbert” (2011), este acum disponibil pe platforma Cinepub. Noul său film, „Ultima zi”, va rula din 12 mai în cinematografe.

04
/05
/17

Un interviu neconvențional cu ziaristul (colaborator al Ziarului Metropolis) și scriitorul Andrei Crăciun, despre cea mai recentă dintre cărțile sale – „Aleea Zorilor” (publicată la Editura Polirom), care este o carte despre copilărie, scrisă într-o singură frază.

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.