Analia Selis & Răzvan Suma – alfabetul unui cuplu de muzicieni
http://www.ziarulmetropolis.ro/analia-selis-razvan-suma-alfabetul-unui-cuplu-de-muzicieni/

S-au cunoscut în America, la Boston, s-au căsătorit în România şi au făcut împreună muzică. Plus doi copii. Într-un interviu inedit, cei doi muzicieni povestesc despre alfabetul vieţii lor, care îi poartă luna aceasta prin toată ţara, în paşi de tango.

Un articol de Adina Scorţescu|3 Octombrie 2014

A – Argentina

Analia Selis: casa, familia, rădăcini, cei mai buni prieteni, aerul cunoscut, eu şi tot ceea ce sunt şi mă reprezintă.

Răzvan Suma: Ţara în care, poate, într-o BUNĂ zi, voi fi imigrant de plăcere.

B – Boston

Analia: Park Street, Harvard Square, Cambridge, Longy School of Music, Brookline Hills. Nişte ani frumoşi, în care am învăţat să mă lupt pentru ceea ce îmi doresc, unde am învăţat să „muncesc” în adevăratul sens al cuvântului şi să respect fiecare meserie. Locul unde am întâlnit iubirea vieţii mele.

Răzvan: Am plecat la Boston unu’ şi ne-am întors doi. Nu am revenit niciodată de-atunci, dar cu siguranţă într-o zi vom reedita începuturile frumoase ale iubirii noastre.

Analia Selis si Razvan Suma1

C – Copii

Analia: Noa şi Tiago. O iubire inimaginabilă. Tot ce am învăţat de la ei. Descoperirea unei lumi noi pline de inocenţă, bucurie şi iubire.

Răzvan: Ancora care ne ţine pe linia de plutire în momentele grele ale vieţii.

D – Divă

Analia: Maria Callas, Kiri Te Kanawa, Cecilia Bartoli, Renee Fleming ar fi preferatele mele printre multe altele.

Răzvan: Din păcate, în România, acest cuvânt a fost atribuit unor „don’şoare” care nu ajung la înălţimea sa. Chiar cred că divele trebuie să faca ceva în artă, nu doar să scoată „zdrenţe” de pe dânsele la rostirea cuvântului: „Motor!!!”

E – Empanadas

Analia: mmmmmm! de carne de vacă, picante şi cu lămâie vă rog!

Răzvan: ABU – doar pentru cunoscători.

F – Fotbal

Analia: in fiecare miercuri seara „sfântul Fotbal”! Violoncelistul devine fotbalist pentru câteva ore.

Răzvan: miercurea seara e LEGE!!! Răzvan joacă, Analia înţelege.

G – Gardel

Analia: cel mai mare şi cunoscut cântăreţ de tango din toate timpurile.

Răzvan: Gardel e un fel de Gică Petrescu pentru noi. Esenţa folclorului de oraş, rădăcina principală a tangoului.

H – Humahuaca

Analia: toate culorile din lume în jurul tău. În nordul Argentinei, există un oras care se numește „Jujuy”; acolo se află „La Quebrada de Humahuaca” un loc de o frumuseţe inimaginabilă.

Răzvan: Locul unde magia există fără să faci nimic. Trebuie doar să te uiţi în jur.

I – Ieri

Analia: un cuvânt cuprinzător în viaţa mea, cu atâtea lucruri trăite şi atâta lume care a „umblat” prin trecutul meu.

Răzvan: Ieri este astăzi, văzut de mâine.

J – Joc

Analia: ….şiiiii hop! viaţa e un joc! (Mary Poppins… şi viaţa noastră în familie)

Răzvan: felul în care îmi trăiesc viaţa.

K – Kilometru

Analia: doar o mică parte a distanţei pe care o vom avea la sfârşitul turneului „Vă place Tango?”

Răzvan: Doar unul dintre cei 5000 pe care îi fac în fiecare turneu din seria „Vă place…?”

Analia Selis (2)

L – Luna

Analia: „Doamna Luna” e doar una! Atât Noa cât şi Tiago (în acest moment) au avut o perioadă în care credeau că sunt mai multe luni pe cer. Am această vorbă cu ei, şi în spaniolă, şi în română: „La senora Luna es solo una”.

Răzvan: Într-acolo mă uit adesea, alături de copiii mei fascinaţi de Lună.

M – Masterclass

Analia: de curând am avut ocazia să îl însoţesc pe Răzvan la „Poiana Stampei”, unde în fiecare an se organizează un Masterclass frumos: „Muzica la Altitudine”.

Răzvan: Muzica la Altitudine – poate cel mai frumos proiect educaţional.

N – Nu

Analia: un cuvânt frumos şi extrem de important în educaţie şi în construcţie. Trebuie doar să ştim cum să îl folosim ca să îşi îndeplinească rolul într-un mod frumos.

Răzvan: NU este cuvântul cu care generaţii întregi au fost educate, iar „ţările civilizate” ne învaţă cum să nu-l folosim. Cred că, până şi în pedagogie, NU se poate folosi constructiv pentru toată lumea. Şi mai cred că noi, românii, avem capacitatea de a discerne ce se poate adapta civilizaţiei noastre, uneori superioară celor care ne impun lucruri inadaptabile.

O – Orchestră

Analia: de muzică de cameră, simfonică, de jazz, de muzică populară, de muzică uşoară, de tango! Un ansamblu de muzicieni extrem de important în viaţa unui cântăreţ sau unui solist. Fără ei, noi nu suntem pe scena.

Răzvan: În momentul în care eşti în faţa a o mie de spectatori, orchestra este „spatele” care te împinge şi îţi dă încredere. Suntem dependenţi de ei. În anul 2014, am dedicat toate bisurile de după concerte orchestrelor care m-au susţinut până acum în întreaga carieră.

P – Plecare

Analia: … artistul ajunge acasă, bucurii imense, iar – după aceea – se întreabă: „când este următoarea plecare?”

Răzvan: Plecarea este „ostinato”-ul vieţii artistului, care dă la început tristeţe, iar – la întoarcere – bucurie. Dacă facem o medie între cele două extreme, devenim „normali”.

R – România

Analia: a doua casă.

Răzvan: Ţara care mi-a dat şansa să fac ce îmi place cel mai mult.

S – Sala Radio

Analia: acolo unde vă aşteptăm pe 22 octombrie, la ora 19:00, să fiţi parte din frumuseţea, pasiunea şi nebunia care înseamnă pentru noi „Vă place Tango?”

Răzvan: casa profesională.

Razvan Suma (3)

Ș – Șezut

Analia: un lucru care nu prea mi s-a mai întâmplat de mult!

Răzvan: Unii şed in parc, alţii şed la birou, alţii şed uitându-se la televizor, îmbuibându-se cu tot ce li se dă. De 35 de ani eu şed în spatele violoncelului şi nu mă poate întreba nimeni: „ce faci bade, şezi şi cugeţi, sau numa’ şezi?” Iar, de la înălţimea şezutului meu, se poate vedea foarte departe, pentru că – vrei nu vrei – muzica te înalţă, iar orizonturile se întind…

T – Televiziune

Analia: Un mediu de comunicare frumos uneori si urât alteori. Bine că putem să alegem dacă să ne uităm sau nu!

Răzvan: Pozitiv – promovare, imagine, bunăvoinţă, suport, reclamă, vizibilitate, pentru care sunt recunoscător. Negativ – nepotism, pile, răutate, atitudini părtinitoare; cei din spatele unor camere montate pe scena sălii de concert, încălţaţi cu tenişi sau chiar şlapi. Văzut şi neplăcut de subsemnatul. „Parol.”

Ț – Țel 

Analia: Să ştim bine care este şi să mergem direct acolo!

Răzvan: Luminiţa de la capătul unui tunel armat cu cele mai bune intenţii.

U – Unicitate

Analia: un cântăreţ extrem de tehnic, dar puţin expresiv/ un cântăreţ extrem de expresiv, dar lipsit de tehnică.

Răzvan: Acest cuvânt delimitează artiştii de executanţi.

V – Viciu

Analia: un lucru extrem de important de recunoscut în viaţa noastră. Pentru că împreună cu recunoaşterea începe şi schimbarea.

Răzvan: Viciile există în fiecare, degeaba ne ascundem sau ni le ascundem. Controlul este cel mai important, iar acesta este realizabil, mai ales dacă ne gândim (ca la o partidă de fotbal) că avem un timp finit. O viaţă.

X – Xerox

Analia: Xerox? Sau fotocopie? Binecuvântat fie cel care l-a construit/ descoperit! Câtă informaţie, muzică, documente etc., pe care altfel nu ni le permiteam, ne sunt acum accesibile!

Răzvan: Xerox, adidași … sunt preferatele mele. Totuşi, xeroxul este – pentru majoritatea muzicienilor români – posibilitatea de a ajunge la informaţia corectă şi valoroasă dintr-o partitură pe care nu şi-o permit.

Y – Yupanqui Atahualpa

Analia: O eminenţă în folclorul argentinian, atât prin compoziţiile, cât şi prin vocea lui. Este un cântec extrem de frumos scris de el, de leagăn, pe care îl cânt copiilor, dar l-am cântat şi în concerte: „… duerme duerme negrito, que tu mama esta en el campo…”

Răzvan: Compozitorul care mi-a însoţit copiii la somn şi încă o face, alături de o voce superbă, cea a mamei lor.

Z – Zero

Analia: Nu-i nimic aici. Uneori de bine, alteori nu prea.

Răzvan: Nu există.

Analia Selis (voce), Răzvan Suma (violoncel) și Julio Santillán (chitară) cântă luna aceasta tango, în cadrul turneului „Vă place tango?”, care se desfășoară în 12 orașe din țară. În București, concertele sunt programate pe 22 octombrie (la Sala Radio) și pe 24 octombrie (la Teatrelli).

Foto: Adi Staicoviciu și Mihai Dăscălescu

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »