Arlechino (nu) moare, ci sărbătorește
http://www.ziarulmetropolis.ro/arlechino-nu-moare-ci-sarbatoreste/

Acum doi ani, sub acoperişul Teatrului Bulandra (de la Izvor) lua naştere un spectacol-interogaţie, energic şi emoţionant, care a inaugurat un spaţiu dedicat căutărilor teatrale: Sala Liviu Ciulei LABORATOR. Sâmbătă, 28 iunie, de la ora 20.00, „Arlechino moare?” sărbătoreşte doi ani de existenţă şi vă aşteaptă să-l (re)descoperiţi.

Un articol de Adina Scorţescu|23 Iunie 2014

Cum s-au născut ,,Arlechino moare?” și Laboratorul de Noapte (care, între timp, a ajuns la un repertoriu de cinci spectacole)?

Ne-a povestit actrița Antoaneta Cojocaru, coordonatoarea laboratorului, într-un interviu: „A luat ființă din nevoia noastră de a crește și dintr-o întâmplare care inițial poate că a fost mai puțin fericită, dar care pe parcurs s-a dezvoltat altfel. Printr-un concurs de evenimente, am rămas cu textul și cu o echipă de actori deja formată și am decis să construim singuri acest spectacol.”

Creația de la Bulandra este „o parabolă despre o lume în care sufletele par să fie tratate drept cantităţi neglijabile, în vreme ce valorile materiale şi prestidigitaţia dimpreună cu măştile ocupă prim-planul valorilor.” (Ziarul Cotidianul). „Arlechino se luptă cu normele, cu prejudecăţile lumii civilizate, cu somnul, cu Moartea care nu e altceva decât pierderea inocenţei şi a entuziasmului.” (port.ro)

I-am întrebat pe membrii echipei cum au ajuns să se implice în spectacol și cum se mai simte Arlechino, după doi ani de viețuire la Bulandra:

Vlad Oancea (alias Dottore): „Eu în spectacolul acesta m-am suit din mers. Îmi plăceau călătorii. M-au primit, mi-au făcut loc, au avut răbdare, m-au așteptat să-mi trag sufletul. Fapt pentru care le mulțumesc. Dar cel mai mult și cel mai mult îmi place șueta de după spectacol, când întâmplarea numită «Arlechino moare?» se încăpățânează să mai stea puțin. Și noi o lăsăm… «Arlechino moare?» e un spectacol interogație. vlad oancea Dar întrebarea pe care o pune acest spectacol nu are legătură cu starea de sănătate a personajului Arlechino, ci este o întrebare care ni se adresează nouă, tuturor. Întrebarea e simpla și directă, iar personajul meu o încasează din plin. E o întrebare pe care ne-o punem cu toții. Fie că vrem, fie că nu, ea e acolo. Ne așteaptă. Și, deși aud aceasta întrebare de atâta timp, niciodată nu am același răspuns… Poate data viitoare…”

Raluca Oprea (alias Moartea, cu voce de soprană): „Ca artist, mă bucur de o provocare unică – întruchiparea inefabilului. Sunt recunoscătoare pentru atât de multe momente emoționante acumulate încă de la repetiții. Clipele în care, alături de colegii mei, am descoperit pașii personajului însoțiți de muzica aleasă, au fost absolut revelatoare.

Atunci am știut că am deschis adevăratul drum al emoției și că menirea noastră artistică a fost dusă la cote maxime. Acele lacrimi pe care le vedem la finele serii în ochii spectatorilor sunt aplauzele intime, nerostite, neauzite, pe care le prețuim și le primim cu mare emoție.”

adrian ciobanu Adrian Ciobanu (alias Arlechino): „De fiecare dată când îmi aduc aminte de «Arlechino moare?», implicit mă gândesc la primii pași pe care i-am făcut în sala de spectacol. Pe atunci neamenajată,doar o sala de repetiții. Patru pereți goi, o podea de placaj și urmele unor spectacole repetate cândva în acel spațiu. Atunci nu știam că acest spațiu frust va deveni pentru mine locul în care voi redescoperi TEATRUL.

Am pornit totul cu mari speranțe care ne-au ținut în picioare. Un spectacolul pornit dintr-o idee firavă, care a făcut să se întâmple totul. Să apară și decor, și recuzită, și proiectoare, și oameni care au pus umărul la împlinirea visului nostru.

Așa s-a ridicat Laboratorul de noapte – pentru că spectacolele încep la ora 20 și pentru că noaptea era timpul nostru sigur de repetiții. Pentru mine Laboratorul înseamnă căutare, alchimie a sufletelor, prietenie.”

Laboratorul a făcut din noi o frăție. O frăție gata să-și asume riscuri și să creadă în fiecare pas făcut, de multe ori cu greu.

Ela Ionescu (alias Colombina): „E un proiect care continuă să mă bucure și să mă provoace. Continuă sa-mi aminteasca să rămân vie. «Arlechino moare?» e, cu siguranță, mai mult decât un spectacol. E un fel de pretext minunat de a ne întâlni. Noi, cei care îl hrănim de doi ani de zile cu iubirea noastra, și voi, cei care ne aplaudați la sfârșit cu ochii înlăcrimați dar senini.

Noi, cei care am îndrăznit să credem într-un vis, și voi, cei care ne sunteți martori și susținători spectacol după spectacol. Noi, niște actori, și voi, public, care părăsește teatrul, târziu în noapte, însuflețit parcă de vorbele vii ale unui Arlechino ce moare: «Mergeti și trăiți! Dar nu trăiți ca un nemuritor, ci ca un om, care poate muri chiar mâine!»”

Mihai Păcurar (scenograf): „Cred că cea mai importantă trăsătură a laboratorului de noapte – una pe care am văzut-o mai ales în jurul meu, la actorii implicați în proces – e responsabilizarea aparte pe care ți-o dă lucrul creativ la un nivel mutual. Responsabilizare dublată de o pasiune și o energie cum rar am văzut, canalizate clar înspre un țel… nu așa cum o piramidă își canalizează forța vertical, ci – mai degrabă – așa cum o explozie de artificii își împinge materia cu forță, radial.” antoaneta cojocaru Antoaneta Cojocaru (alias Pierrot): „«Arlechino moare?» (ca și «Pescărușul», celălalt spectacol-laborator) caută real ceva: un drum, un înțeles, un sens. Este un spectacol pe care ni l-am dorit. E un spectacol în care riscăm. E un spectacol care m-a făcut să învăț multe, în care am ințeles multe, care m-a devenit.

E un spectacol care mă devine și acum, după doi ani. E un spectacol care a schimbat ceva în mine și în afara mea. Și tocmai de aceea, într-un moment atât de delicat pentru performanță, sunt fericită că a împlinit doi ani de viață și că a devenit important.”

Sunt recunoscătoare pentru cel mai special public care se găsește într-o sală de teatru. Spectatori care își închid mobilele și care au lacrimi în ochi la final, pentru că au înțeles, pentru că au privit cu inima, pentru că și-au înfruntat fricile, pentru că au simțit că Arlechino e Artistul, pentru că recunosc măști, dar mai ales pentru că acceptă – timp de o oră și jumătate – să și le dea jos pe ale lor.

Pe 28 iunie aveți ocazia să vă dați jos măștile, la fel ca actorii din ,,Arlechino moare?”. De data asta, pentru a-i felicita, n-o să mai fie nevoie să-i căutați în culise: după spectacol, sunteți invitați la o vorbă și un pahar de șampanie.

Foto: arhiva personală, Adriana Gioadă

09
/12
/16

„Viaţa de zi cu zi seamănă cu un film prost de serie B. Dacă mi s-ar propune s-o ecranizez, aş refuza.” – Kirk Douglas. Ultimul supraviețuitor al epocii de aur a Hollywood-ului împlinește, astăzi, 100 de ani! Cu această ocazie, numeroase ziare din întreaga lume i-au dedicat legendarului actor și producător american articole omagiale.

02
/12
/16

“N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat întotdeauna ultimul.” – Mitică Popescu. Îndrăgitul actor, născut la București, pe 2 decembrie 1936, împlinește astăzi 80 de ani!

27
/10
/16

“Când am intrat în teatru nu mi-am spus că vreau să fiu o mare actriţă. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine. La-nceput trebuie să înveţi. De fapt în meseria asta înveţi tot timpul.”– Teodora Mareş. Frumoasa actriță a Teatrului Național din București, devenită celebră după rolul din "Declaraţie de dragoste" – filmul care a umplut până la refuz sălile de cinema înainte de 1989 –, împlinește, astăzi, 54 de ani.

24
/10
/16

“Te naști în țara care te naști. (...) Eu sunt româncă din secunda în care m-am născut și așa o să fiu până nu o să mai fiu pe pământ.”- Draga Olteanu Matei. Marea doamnă a teatrului si filmului românesc împlinește astăzi 83 de ani.

20
/10
/16

''Am fost un răsfățat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfățați. Tot ce am vrut am jucat'' - Ion Dichiseanu. Îndrăgitul actor a împlinit astăzi 83 de ani!

20
/10
/16

"Am jucat alături de Birlic, alături de Calboreanu, de Dina Cocea, Cela Dima, Marcel Anghelescu, actori din marea pleiadă a Teatrului Naţional, care l-au cunoscut şi l-au prins în viaţă pe Caragiale. Să stai lângă ei, să joci alături de ei este un lucru absolut extraordinar..." - Costel Constantin. Unul dintre cei mai importanti actori din „vechea gardă” a teatrului şi filmului românesc împlineşte, astăzi, 74 de ani. În octombrie 2012, Costel Constantin primea o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti

12
/10
/16

„Într-un fel, destui oameni îşi risipesc cea mai mare parte a vieţii, făcând lucruri care nu le plac, la care nu se pricep şi care îi fac nefericiţi. Trist e însă că talente eclatante se irosesc în van, din felurite pricini. Nu contează domeniul, însă sunt dureros impresionat că oameni foarte înzestrați se rătăcesc de marile lor ținte artistice, sportive sau științifice. Puțini dintre ei se redresează în ultima clipă și lasă posterității ceva care să stea oricând mărturie că nu s-au ratat. Toată această categorie de oameni au însă o trăsătură comună: nu cunosc sentimentul invidiei.” - Şerban Tomşa. Autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” şi „Călugărul Negru” împlineşte astăzi 60 de ani.

11
/10
/16

„Publicul vine la teatru cu dorinţa de a se lăsa ademenit. În întunericul sălii un grup de oameni vrea să intre în contact cu alt grup de oameni şi aşa teatrul devine viaţă. Fără teatru mai mulţi necunoscuţi care se întâlnesc pentru un moment n-ar realiza mare lucru.” - Catrinel Dumitrescu. Îndragita actriţă a Teatrului Nottara împlineşte, astăzi, 60 de ani.

11
/10
/16

“Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil.”. – Olga Tudorache.

04
/10
/16

Mă uit cu groază la colegii mei care nu au ce juca şi ar juca oricând. Mi-e frică. Recunosc că joc din frica de a nu avea ce juca mâine. E o frică tâmpită, moştenită probabil din comunism, când n-aveam mâncare şi acum strângem şi mâncăm tot şi cumpărăm tot şi adunăm tot – Marius Manole. Unul dintre cei mai adoraţi (de public) şi răsfăţaţi (de critici) actori români împlineşte, astăzi, 38 de ani.

23
/09
/16

“Ţin minte şi acum prima cronică a filmului „Reconstituirea", semnată de Ecaterina Oproiu. Se numea «George Mihăiţă, un tânăr cu adolescenţa întârziată». N-am rămas tânăr, dar am rămas cu adolescenţa întârziată. Ca dovadă că, iată, am reuşit să studiez, într-un fel, fenomenul adolescentin prin ceea ce am făcut, să mă apropii şi să respir, de multe ori, ca un adolescent.” - George Mihăiţă. Îndrăgitul actor împlineşte astăzi 68 de ani.

21
/09
/16

“Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.” - Leonard Cohen. Unul dintre cei mai iubiţi şi aclamaţi artişti ai momentului împlineşte, astăzi, 82 de ani.

20
/09
/16

„Am mai avut norocul de a avea succes în anii ‘50, când frumuseţea avea o altă însemnătate decât are astăzi. În zilele noastre, orice actriţă tânără sau model devin celebre foarte repede şi nu au timp să-şi dezvolte personalitatea.” - Sophia Loren. Legendă a cinematografiei mondiale, divă inconfundabilă a marelui ecran și una dintre cele mai intens celebrate frumuseți din lume, Sophia Loren împlineşte, astăzi, 82 de ani.

15
/09
/16

“Nu poţi educa publicul printr-un concert sau prin cinci. Este nevoie de acţiuni complexe şi constante.” - Alexandru Tomescu. Cel mai bine vândut și mai căutat instrumentist din România, violonistul Alexandru Tomescu împlinește, astăzi, 40 de ani. Este suficient ca numele său să apară pe un afiş pentru ca biletele să se epuizeze cu zile întregi înainte de evenimentul respectiv.

14
/09
/16

''Și acum, după atâția ani de teatru, fiecare premieră este o sărbătoare, fac descoperiri, găsesc întotdeauna lucruri absolut noi care mă fascinează. Și socotesc că meseria asta a fost pentru mine un mare premiu pe care mi l-a acordat steaua mea protectoare sau destinul.” - Ileana Stana Ionescu. Una dintre cele mai talentate și mai dăruite actrițe ale generației sale, împlineşte, astăzi, 80 de ani.

07
/09
/16

„În comedie nici un cineast nu se poate îmbăta cu apă rece. Dacă publicul nu râde, nu el e cel lipsit de umor, ci filmul.” - Nae Caranfil. Unul dintre cei mai apreciați regizori de film ai generației '90, împlineşte, astăzi, 56 de ani.

Page 1 of 912345...Last »