Aut. By Şerban Foarţă – Mondialul Metropolis, episod special
http://www.ziarulmetropolis.ro/aut-by-serban-foarta-mondialul-metropolis-episod-special/

“Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i “pe viaţă şi pe moarte”, / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public… “. Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania – Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

Un articol de Petre Ivan|8 Iulie 2014

Gheata, de un galben elegant şi cu crampoane antiderapante, a centrului înaintaş, mângâia mingea, când şi când, – aceasta simţindu-se, însă, frustrată că nu o mângâie manual.

Fie şi dacă mîngâierile sunt de diferite feluri şi nu-i obligatoriu să implice auxiliile manualităţii (păsările, bunăoară, nu par să se mîngâie cu gheara, iar peştii practică frotajul), caresantă,-n cazul speciei noastre e, îndeobşte, mâna.

Iar mingea, fără a fi om, fiind, însă, umanizată, prin îndelung contact cu omul, şi-ar fi dorit şi ea, sărmana, o mângîiere mai ca lumea. Centrul înaintaş nu-i putea spune (deşi ar fi făcut-o, – dar, oare, în ce limbă?) că mângîierile manuale ale mingii, când eşti jucător de câmp, sunt prohibite, păcatul originar în fotbal fiind chiar henţul. Numai portarul are privilegiul să mângâie cu mâna (sau cu mănuşa) mingea.

Nu-i mai puţin adevărat că mingea, fără să fie mângâiată gingaş, e, la rigoare, sărutată. Dar nu din dragoste, ci ca să intre-n poartă, la şuturile decisive: un, mai cu seamă, 11 m. (E o cutumă şi o superstiţie, – ca şi un soi de erotism pragmatic.) Mondialul Metropolis

În rest, ce dragoste poate să fie între un obiect ca mingea, sferic, şi, aşadar, numai tangent la lucruri, şi piciorul (sau capul) unui fotbalist (fie acesta însuşi… Sfera!) neurmărind, parcă, altceva, decât să se dezbare cât mai rapid de dânsa, – a «ţine» mingea nepreafiind consult.

Toate acestea, centrul înaintaş al nostru i le-ar fi spus (dar cum?) iubitei neiubite, mingea. Numai că ea simţea perfect ce se întâmplă şi, când dorea să fie mângâiată cu două mâini (nu numai de portar, ci şi de jucătorii de câmp), ieşea în aut.

Ştia că asta-l enervează, de obicei, pe amorezul său, care, gelos, abia atunci gelos, şi, totuşi, tandru, o agrăia în versuri: „Eu, minge, te caut. Şi tu eşti în aut!”

din volumul Fotballetto, Editura Diacritic, 2013.

Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Mondialul Metropolis şi Şerban Foarţă – wikipedia, facebook

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212