BAS: „70% din piața de carte e în București. E dramatic!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/bas-70-din-piata-de-carte-e-in-bucuresti-e-dramatic/

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecţia „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet şi, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărţi, nu neapărat ale noastre. A reieşit că situaţia nu e deloc roz. Iată.

Un articol de Andrei Crăciun|21 iulie 2017

BAS, Cum e cu piața de carte din România?
A apărut astăzi (n.r. – la începutul lunii iulie) o știre în Publishers Weekly, în care se spune că gigantul Pearson și-a vândut 22% dintre acțiunile pe care le deținea la Penguin Random House în schimbul a 3.5 miliarde de dolari. Piața noastră de carte are toată șaizeci de milioane de dolari.

Asta explică multe.
Cam da. Se mai poate face ceva peste douăzeci de ani dacă începem să clădim ceva în învățământ. Nu să ne batem joc de el numind șaizeci de miniștri în zece ani.

Și probabil că piața de carte există în câteva orașe, iar în rest nu e nimic.
București, Iași, Cluj, Timișoara, vag Constanța și Brașov. Atât. 70% din piața de carte e în București, și asta zice tot. E dramatic! Am fost la Arad, la festivalul Discuția secretă. Acolo există o librărie – Corina. Nu mai există alte librării pentru că nu există cerere. Sunt orașe mari fără nicio librărie.

Sunt județe fără librării.
Bine-cunoscutul județ Teleorman, sigur că da. Nu cred că librăriile ne dor acum cel mai tare. Totul pleacă din copilărie. Manualele sunt jalnice. Nici cu manualele digitale nu le-a ieșit. Dacă nu citești în copilărie, nu mai citești niciodată.

Dumneata ai făcut și un festival de literatură.
Nouă ani l-am făcut, dar de-acum n-o să-l mai fac deloc, niciodată. N-am mai rezistat. Ar fi fost un clișeu să-l facem zece ani, dar… Bani-nema. Am ajuns să cerșim pe la primării. Ne-au zis că au alte evenimente – cinci sute de ani de când nu știu ce. Erau evenimente cu călușari. Banii mergeau la călușari. Asta e.

Are nevoie Bucureștiul de un astfel de festival? Cerere exista?
Eu cred că dacă ar fi făcut cu fonduri ca lumea, și să rămână și apolitic, da. Dacă e făcut pe bune, eu cred că ar avea succes.

FILIT e un exemplu că se poate.
Acolo se implică foarte mult autoritățile. Nici el nu e total apolitic, să nu uităm treaba asta. Nu vorbesc de rău FILIT-ul, nu mă înțelege greșit.

Cert e că l-ai avut și a murit. Prezinți regret?
Nu, în niciun caz. Am învățat multe chestii. Am cunoscut oameni mișto. Ediția cu Will Self și Jonathan Coe a fost memorabilă. Au venit scriitori din Brazilia, de la capătul pământului cum ar veni…

BAS E TRADUS ÎN RUSĂ. ȘI ÎN ALBANEZĂ

Dumneata ești tradus?
Am niște poezii traduse în rusă.

În rusă? Ți le-a tradus Vasile Ernu?
(râde) Nu, nu, nu. Soția lui Dumitru Crudu.

Doamna Crudu.
Ea. Mai am și o povestire tradusă în albaneză, într-o revistă.

Ești în rusă și albaneză. Nu penetrezi vestul?
Asta deja nu mai ține de mine. Deja aici își face treaba destinul, și editura care merge înspre târgurile de carte, își prezintă noutățile și de acolo – Doamne ajută!

Ți s-a epuizat primul tiraj la Copilăria lui Kaspar Hauser?
Am avut un prim tiraj micuț care s-a epuizat într-o săptămână după târgul de carte și am mai avut un al doilea tiraj, la fel de micuț, în care sunt acum.

Câți cititori ai avut?
O mie-două. Pare puțin, nu? Dar nici eu nu mă consider încă în apogeul creației. Abia acum scriu mai aplicat. Cred că dacă scrii zilnic o oră trebuie să fii handicapat să nu scrii mai bine.

Dar asta nu înseamnă că o să fii citit.
Dar nici nu vreau să spun că nu vreau să fiu citit. Vreau să fiu citit.

Care sunt scriitorii dumitale preferați? Faulkner?
Care mi-a mâncat ficații, când l-am tradus.

Sabato?
Mare de tot. James Joyce îmi mai place mult.

Și dintre cei vii?
Păi, ăștia nu-s vii? (
râde). David Grossman, Ian McEwan… Nu ratez nimic din ce scoate Ian McEwan. E așa de deștept și de talentat… Are o seriozitate care nouă, românilor, ne lipsește.

BAS PREGĂTEȘTE UN ROMAN DESPRE UN MILIȚIAN. ACȚIUNEA ARE LOC ÎN 1989

Ce ți-ai cumpărat dumneata din drepturile de autor de-a lungul vieții?
Din 300 de volume de poezie vândute? (
râde). Ce puteam să-mi iau? Acum, mi-aș lua discuri. Am redescoperit, de curând, muzica. Discuri, discuri, discuri! Manie compulsivă. Trebuie să strângem obiecte.

Le lași copiilor?
Băiatul are nouă ani, fata are șase, e mică. Băiatul nu citește decât obligat. Eu îi dau ceva, și el citește. Dar, mă rog, dacă îl vede pe taică-su că atâta face… ar trebui ori să urască obiceiul, ori să îl iubească. Îi place să citească, de fapt, dar se gândește tot timpul la altceva, la PlayStation. E mult mai ușor să iei un pistol și să îi căpăcești pe toți. Din fericire, eu primul calculator l-am primit în clasa a XI-a, când era deja format gustul pentru literatură. Ajungeam acasă, mă băgam în pat și citeam. Dar am avut și eu perioadele mele de obsedat cu jocurile.

Să tragem o cortină de fier peste dialogul nostru. O concluzie?
Să lăsăm o operă deschisă și să trecem spre persoana a III-a. Vreau să scriu un roman despre un inspector de Miliție. Acțiunea se petrece în 1989, cu puțin înainte de Revoluție, și pleacă de la un caz de necrofilie, real. Acum, citesc memorii de milițieni, pentru limbaj. Limbajul este genial, sunt agramați, dar folosesc și un limbaj foarte pompos în același timp.

De ce scriem noi cărți, BAS?
Pentru că altfel nu putem. Sunt oameni care nu pot să trăiască fără să-și cumpere o vilă, sau să-și pună gresie nouă, ca să coborâm un pic nivelul. Noi, cei care scriem, nu putem să nu scriem. Scriem pentru că scrisul este viața noastră. Nevastă-mea (n.r. – managerul cultural Oana Boca-Stănescu) a fost într-o sâmbătă la grădiniță, la o ședință cu părinții, și eu nu m-am dus. Se împrietenise ea cu niște părinți pe acolo. Și o femeie a întrebat-o: dar soțul, nu vine? Și nevastă-mea i-a spus, cu admirație: sâmbăta, bărbatul meu stă acasă și citește. La care aia îi zice: eu nu i-aș permite așa ceva!

Noi, cei care scriem, nu putem să nu scriem. Scriem pentru că scrisul este viața noastră.
(Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor)

12
/03
/24

O nouă traducere din opera Elenei Ferrante a fost publicată de curând în colecția „Anansi. World Fiction” de la Editura Trei. Elena Ferrante e o scriitoare îndrăgită de cititorii din lumea întreagă începând de la publicarea bestsellerurilor internaționale ce alcătuiesc Tetralogia Napolitană.

28
/02
/24

Diana Vasile, PhD, psihoterapeut și Președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), lansează astăzi cartea Anatomia traumei. Cum să ai o viață mai bună când sufletul te doare, publicată la editura Bookzone. Rezultatul a peste 25 de ani de studiu, practică și cercetare în domeniul psihotraumatologiei, cartea oferă o perspectivă completă asupra impactului traumei în viețile noastre, dar și asupra modalităților de recuperare post-traumatică.

28
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 28 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Numărul 2 de David Foenkinos – recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iulianei Glăvan – ce aduce în prim-plan povestea unui destin atipic, a celui care a pierdut rolul lui Harry Potter în una dintre cele mai celebre ecranizări din toate timpurile. Este posibil ca un eșec să devină o sursă de putere? Romanul scriitorului francez oferă în locul unui răspuns o minunată parabolă despre virtuțile reconstruirii sinelui.

19
/02
/24

Crime Scene Press vă propune o lectură perfectă pentru luna februarie: romanul proaspăt ieșit de sub tipar Stăpânul Muntelui, de Anders de la Motte (trad. Daniela Ionescu), unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori suedezi de crime. Acest mistery care dă dependență, cu o atmosferă care te va bântui, te prinde de la prima pagină, urmărind o detectivă talentată care investighează una dintre cele mai întunecate laturi ale psihicului omenesc.

14
/02
/24

Joi, 15 februarie, începând cu ora 14:00, Biblioteca Metropolitană București, prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti, va organiza, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu nr. 4 are loc o DEZBATERE EVENIMENT, dedicată Zilei Naționale a Lecturii.

09
/02
/24

CARTEA DE CINEMA Într-o scurtă carte apărută în 2022 şi bazată pe câteva dialoguri inedite iniţiate de Ioan-Pavel Azap şi derulate între 2009 şi 2011, Tudor Caranfil vorbeşte despre parcursul său şi critica de film. Un moment esenţial au fost "Serile prietenilor filmului", un eveniment pe care l-a creat în 1962 şi al cărui succes avea să ducă la formarea Cinematecii - o poveste demnă însăşi de un scenariu.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

31
/01
/24

RECOMANDĂRI Ziarul Metropolis vă recomandă, în prima lună din an, o întoarcere în fabuloasa lume a cărților. Biblioteci, obsesii, mistere, personaje și o pasiune salvatoare, în 3 cărți despre cărți, care fac deliciul oricărui iubitor de literatură.