Breasla… Moft sau necesitate?
http://www.ziarulmetropolis.ro/breasla-moft-sau-necesitate/

În Univers, orice organism creşte necontenit pînă apare anticorpul său. Totul apare dintr-o nevoie şi cu un rost, nimic nu este întâmplător. E frumos să te poţi considera muzician, artist, mai ales de jazz, de blues, de rock sau de world music… Da, prin aşa ceva devii interesant pentru toţi ceilalţi. Eşti diferit şi te simţi mai special. Aşa şi este, suntem diferiţi, prin frazare, prin aspiraţii, talent, disponibilitate şi asumarea pumnului primit tocmai de la cei pentru care ne dăruim şi jucăm acest rol.

Un articol de A. G. Weinberger, muzician|14 Mai 2014

Dar oare conștientizăm cu toții asta? Oare simțim nevoia să aparținem unui bresle? Suntem în stare să ne purtăm drapelul – cu tot ce implică acest lucru – pe care am jurat atunci cînd ne-am decis asupra vocației noastre?

Cunoaștem și acceptăm oare codul deontologic al breslei noastre mondiale? Ne preocupă oare îndeajuns viitorul nostru atît profesional cît și social? Avem oare o breaslă în România? Ne permitem oare o breaslă în România?

Sau poate că unii dintre voi se mulțumesc doar cu iluzia momentului și cu acele cîteva frînturi de trepidație scenică care, în mijlocul aplauzelor prietenești și bătăilor laudative pe umeri în compania berilor oferite gratis, vă creează marele sentiment catharctic de super împlinire artistică.

Iar noaptea tîrziu, în drum spre adăpostul vostru călduț, sărind șotronul pe stradă în beția marilor speranțe și a proiectelor geniale, uitați să vă mai gîndiți din ce veți plăti facturile mîine…

Mda, poate unii încă mai au o susținere domestică, iar altele – cîțiva ani trecători la rînd, se mai pot bucura de admirația „lucrativă“ a unor gentilomi generoși… Dar anii trec, părinții nu mai au de unde să finanțeze… și la urma urmei de ce ar mai face asta, iar fetele îmbătrînesc și ele, nu? Din ce veți trăi, dragii mei? Piața este suprasaturată deja… Ne confruntăm cu o inflație de talente, ceea ce cu siguranță este un lucru benefic din punctul de vedere al publicului consumator…

Unde vă veți mai face loc în această industrie incultă, infectată și ticăloasă?

Dar din punctul nostru de vedere, al celor care furnizăm talentul, situația nu este bună deloc. Mai ales că ne-am ales genuri muzicale atît de străine filonului ancestral și cultural spațiului în care trăim… Am ales voluntar și nesilit de nimeni această formă de dezaprobare și exil… să ne disociem de mediul înconjurător – cu care nu suntem de acord și vrem să arătăm cît de speciali și geniali suntem… nu? Pentru că totuși, noi cîntăm jazz, blues și rock… right on, baby!

Vezi? Folkloriștii și lăutarii nu au aceste frămîntări… ei se simt în largul lor bucurîndu-se de protejarea firescului neaoș, moștenit din tradiția kitschoasă ale ansamblurilor profesioniste și a nunților serioase atit de bine servite de impresarii/producătorii de ieri și de azi… ei doar pentru folklor simt catharsisul… de acolo se trag și ei… o doină sau o sîrbă nu are cum să concureze cu Coltrane sau nici măcar cu Kenny G în inima lor…

Dar ne place sau nu, de ei depinde show business-ul în România. Ei decid, ei organizează, ei centrează și tot ei dau cu capul… Momente vesele, folklor, puțină muzică ușoară și iată că se pleacă în turneu… Ei pur și simplu nu înțeleg nimic din ce facem noi… de asta nu suntem chemați în nici o șușă…

Unde și cum vă veți mai face loc în această industrie atît de incultă, infectată și ticăloasă? Cum credeți că veți putea cîștiga existența acolo unde s-a impus un model de business doar în avantajul celor care vînd berile și fripturile în acele locuri mici unde voi cîntați cu atîta dăruire artistică?

Muzicieni neprotejați

În condițiile în care creația voastră liber exprimată NU are loc în mass media PREFERENŢIALĂ – să nu spun „coruptă“…

În condițiile în care accesul vostru la publicul larg este extrem de limitat și frînat de anumiți „colegi“ de renume care aparțin unei „fraternități“ care s-a format încă în epoca utecisto-proletcultistă, iar ei se țin cu dinții de bucățica lor bine protejată și mult gustată de cei ce administrează banul public…

Aici motivele și practicile sunt variate, iar „cercul de încredere“ a banului public este de nepătruns… Aici intri „by invitation only“.

Cum să-ți permiți să te gîndești la un trai decent din muzica ta, în condițiile în care la tine în țară pierzi joburile în favoarea „artiștilor străini“ – poate nu știai, dar aproape peste tot în Europa se impune de către sindicatul sau asociația muzicienilor din țările respective o viză de lucru în cazul în care prestezi oficial, tocmai în ideea protejării muzicienilor din teritoriile respective.

Managementul artiștilor străini cap de afiș care vin în România întreabă de „union clearence“ – ei știu foarte bine regulile jocului, dar spre marea lor surpriză, organizatorul român ignoră aceste lucruri pentru simplul motiv că i se permite să le ignore și că nu are de la cine să ceară un astfel de aviz.

Neavînd nici o legislație în acest sens și nefiind creat un sistem de penalizări pentru cei ce eventual ar încălca aceste legi, fiecare își face de cap. Să nu mai vorbesc de direcționarea eronată a timbrului muzical (poate tu nici nu ai auzit de așa ceva, că pe acel nor mov al iluziilor tale nu se știe despre asta, nu?).

Este vorba de 5% din valoarea unui bilet – gîndește-te cît înseamnă asta, să zicem la Sala Palatului, în cazul în care se vînd 3.000 de bilete în medie cu 100 de lei bucata, iar asta aproape în fiecare două zile. Sumele acestea se strîng frumușel și ajung în Uniuni și asociații nepotrivite.

În loc să între în conturile unei organizații profesionale de performeri (atenție, nu vorbesc despre organisme de gestiune colectivă a drepturilor conexe – despre acestea voi scrie altă dată) care NU există. În România NU există breasla muzicienilor liber profesioniști, organizația celor care doar din această activitate generează venituri.

Acestea sunt doar cîteva din multele aspecte care stau la baza frustrărilor și nesiguranței noastre existențiale.

Dar poate că pe tine te lasă rece, poate te irită orice fel de asociere sau organizare care iți aduce aminte de poveștile proletcultiste pe care le-ai auzit și de care te ferești pentru că tu bineînțeles faci parte dintr-o generație liberă și genială cu un imens potențial și că oricum toți prietenii tăi sunt încîntați de talentul tău… bravo!

Uiți un mic amănunt totuși… și anume că în momentul în care te-ai urcat pe o scenă (fie ea de club, de sală mare sau în aer liber) cineva deja cîștigă bani pe seama ta. Iar tu rămîi îmbătat doar de gloria momentului și eventual primești niște bani de taxi… Dar ce muzician imens și talentat ești! Nu-i așa?

Să nu mai vorbim despre motivațiile diferite pentru care aveți pretenția să fiți considerați artiști de jazz, rock sau blues. De la descoperirea vocației – care de obicei survine în jurul vârstei de 14-15 ani, trecînd prin dorința voastră împunătoare de a vă disocia de tot ce vă înconjoară (vă înțeleg perfect la acest punct) pînă la alimentarea iluziilor legate de garanția unui succes doar pentru că sunteți diferiți, e o cale lungă…

Succesul așteptat niciodată nu este gratis. Pe lîngă investițiile serioase în educarea și formarea ta, în echipamente și instrumente, în PR și pachete de promovare trebuie să mai ții cont de un anumit cod și un set de reguli bazate pe o anume ierarhizare și respect.

Nu uita că sunt generații înaintea ta care au pavat drumul pe care tu acum calci mult mai ușor precum era pe timpul lor. Dacă vei avea tăria și integritatea să petreci o viață întreagă dedicată muzicii tale atunci vei fi și tu atent la acel drum pavat de tine pe care îl vei preda celor ce vor veni după tine… What goes around, comes around!

Fără o formă de sindicat, sau o asociație, sau uniune nu avem nici o șansă să obținem dreptul la un trai decent, cu anumite certitudini existențiale.

Exact așa cum se întîmplă în alte țări din UE – despre USA sau Canada să nici nu mai vorbim. Pur și simplu nu aveți voie să judecați emoțional și preferențial… asta nu este un concurs de frumusețe sau un festival cu premii… Este vorba de simpla noastră existență unde reușita impunerii depinde doar de numărul nostru… avem nevoie de volum !

E frumos să ai curajul să te consideri muzician perfomer, indiferent de genul pe care îl practici.

Doar tu îți poți alege cursul destinului între amatorismul artistic sau profesionalismul nemilos.

Muzica la care ne place să ne raportăm – cred că pot să-mi permit să vorbesc și în numele vostru – a fost deturnată de lăcomia ticăloasă a prostului gust.

Altă șansă nu ne-a mai rămas decît exilul din calea fluxului gunoaielor mediatice făcînd slalom prin bogăția ofertelor retardate.

Dacă vreți să se schimbe ceva fundamental atunci puneți deoparte orgoliile și infatuarea și gîndiți-vă… Sunteți destul de maturi să vă pese de viitorul vostru?

Și încă ceva… Suntem ceea ce ne permitem să fim… nimic mai mult!

21
/09
/17

Festivalul Enescu aşază, de ceva vreme, România pe harta festivalurilor de muzică clasică din lumea largă. Citim topuri în care Festivalul Enescu se află pe locul trei după evenimente precum BBC Proms (Marea Britanie) şi Festivalul din Lucerna (Elveţia).

19
/09
/17

O dată la doi ani Festivalul Enescu aduce împreună, timp de trei săptămâni, în Bucureşti, iubitorii muzicii clasice. Începători ori melomani cu ştate vechi, tineri sau oameni în puterea vârstei ori bunici, specialişti şi amatori, copii visători, făuritori de frumos, exploratori sau pur şi simplu curioşi.

15
/09
/17

“Asta înseamnă har, talent: să nu poţi trăi fără a crea... Talentul vine de la Dumnezeu. Şi aşa cum arta nu are vârstă, tot astfel nici artistul adevărat nu-şi numără anii ca orice muritor.” – Dida Drăgan. Îndrăgita noastră cântăreață a împlinit, ieri, venerabila vârstă de 70 de ani!

12
/09
/17

Într-o zi de 12 septembrie se stingeau din viaţă Johnny Cash (2003) , unul dintre cei mai influenţi artişti ai secolului trecut, şi actorul american Anthony Perkins (1992). Tot într-o zi de 12 septembrie, se năşteau scriitorii Ion Agârbiceanu si Stanislav Lem, actorul și șansonetistul francez Maurice Chevalier si actrita americană Linda Gray.

09
/09
/17

În luna septembrie, SoNoRo Conac pune din nou muzica în slujba salvării patrimoniului arhitectural românesc și derulează o campanie de strângere de fonduri pentru reabilitarea conacului Neamțu din Olari, județul Olt.

08
/09
/17

Artistul belgian Wim Vandekeybus va prezenta, alături de compania sa, Ultima Vez, miercuri, 27 septembrie, de la ora 20:00, la Sala Studio a Teatrului Național “I.L. Caragiale” Bucureşti, spectacolul “In Spite of Wishing and Wanting (Revival 2016)”, un eveniment ce readuce în atenția publicului român vocabularul inconfundabil al celebrului creator flamand, prezent în cadrul eXplore festival și în edițiile din 2010 cu Monkey Sandwich (Teatrul Odeon) și 2012 cu booting Looting (WASP-Working Art Space and Production).

07
/09
/17

„TragiComedy”, în regia și coregrafia lui Gigi Căciuleanu, un spectacol dedicat memoriei marii balerine Maya Plisețkaia, pe muzica lui Rodion Șcedrin, soțul artistei, va avea loc în cadrul Festivalului Internațional ,,George Enescu”, ediția a XXIII-a, vineri, 8 septembrie, ora 18:30, la Opera Națională București.

06
/09
/17

Soprana Kristine Opolais, recunoscută pentru rolurile sale de pe cele mai importante scene ale lumii, de la Metropolitan Opera New York, la Wiener Staatsoper, Teatro alla Scala şi Royal Opera House Covent Garden, va susține pe 22 septembrie un recital extraordinar pe scena Ateneului Român, în cadrul ediției 2017 a Festivalului Internațional George Enescu.

05
/09
/17

Și a venit a doua zi de festival. Și a venit Joshua Bell la București. Fostul copil-minune al viorii, ajuns acum la 50 de ani, devenit între timp și dirijor, și director muzical al Academy of St. Martin in the Fields (din 2011), e cunoscut nu doar pentru calitatea intepretărilor sale, ci și pentru apetența pentru joacă și pentru explorare.

02
/09
/17

Ediția 2017 a Festivalului Internațional George Enescu (2-24 septembrie, București, România) aduce lucruri inedite prin mai multe premiere: muzica clasică face pact cu tehnologia în trei opere cu proiecții multimedia live, muzica contemporană devine vedeta ediției și 30 dintre cei mai bine cotați compozitori contemporani ai momentului din lume vin la București pentru un dialog fără precedent între public, artiști români și artiști străini de anvergură, în timp ce un număr record de 37 de lucrări de George Enescu sunt interpretate în Festival, iar relația dintre matematică și muzică este prezentată într-o expoziție în premieră în România.

Page 1 of 10812345...102030...Last »