Brelocul Neymar şi scuza necesară – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/brelocul-neymar-si-scuza-necesara-mondialul-metropolis/

Brazilia avea nevoie ca de aer de accidentarea lui Neymar. Tensiunea teribilă care apăsa pe umerii largi ai acestei echipe risca să o strivească exact înaintea marelui final.

Un articol de Dede's|7 Iulie 2014

După meciul cu Columbia a apărut breşa de care era nevoie. Fotbalişti, antrenori, fani, politicieni au acum la purtător scuza perfectă în caz de eşec. Absenţa lui Neymar de la ultimele două meciuri, pentru că vor fi două indiferent de scorul primului, face mult mai mult decât prezenţa lui, una, să fim sinceri, destul de palidă şi prea puţin pusă în slujba echipei.

Această accidentare îi pică bine chiar şi jucătorului, poate că acum nu-şi dă seama de acest lucru, dar la momentul liniei de final va fi sigur de acest lucu. În cazul în care lucrurile vor ieşi bine, a se citi Brazilia campioană mondială, va avea şi el parte de o felie consistentă din tortul fericirii de la banchetul final.

Dacă ies prost, în jurul său se vor crea adevărate legende (pe modelul absenţei lui Dobrin de la turneul final din Mexic, dar la un nivel mult mai mare) şi tot brazilianul de rând va fi convins că totul s-ar fi aranjat altfel cu vedeta în teren.

Trebuie să recunoaştem că un breloc frumos îţi atrage imediat privirea, mult mai mult decât cheia banală care îl însoţeşte, numai că nimeni nu a reuşit până acum să deschidă vreo uşă cu acest accesoriu. Neymar este brelocul de la legătura de chei aflată la brâul lui Scolari, pata de culoare, podoaba preferată.

NeymarCu siguranţă că experimentatul tehnician ştie că a pierdut ceva important estetic, dar are în continuare toate cheile, sau aproape pe toate, pentru că Fred pare a fi o sculă boantă, care necesită nenumărate manevre ca să deschidă în final un mic lăcăţel de la o cutie poştală.

Mondialul Metropolis – Câteva apropouri

Apropo de Fred, o posibilă accidentare a lui, pe care evident că nu ne-o dorim, nu ar reprezenta nicio scuză ci mai degrabă un motiv de presiune în plus, altele ar fi aşteptările de la naţionala Brazilie dacă ar evolua în unsprezece jucători.

Apropo de numărul de fotbalişti trimişi în teren, trebuie spus că germanul Low, cavaler al fair-play-ului, nu vrea să-şi creeze niciun avantaj încă din minutul zero, şi tocmai de aceea a decis ca acest meci să-l abordeze şi el tot cu zece jucători, trimiţându-l pe gazon, la plimbarea de seară, şi pe Ozil, o constantă mână moartă a „panzerelor”.

Dacă înaintea acestei semifinale Scolari are suficiente scuze, inclusiv pe aceea a suspendării căpitanului Thiago Silva, Low pare condamnată să abordeze meciul cu demisia plasată strategic în buzunarul de la spate.

Foto cu Mondialul Metropolis şi Neymar – facebook, fifa.com

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212