Când folosim ghilimelele?
http://www.ziarulmetropolis.ro/cand-folosim-ghilimelele/

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuaţie uitate de cei care scriu. Din grabă sau neştiinţă, ignorăm importanţa folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

Un articol de Cristina Drăgulin|20 August 2014

Hai să trecem în revistă, pe scurt, principalele cazuri când trebuie să apelăm la ghilimele.

  • Scopul principal al ghilimelelor este de a marca un citat. Deci, de fiecare dată când ne folosim de spusele altcuiva într-un text scris de noi, trebuie să le introducem între ghilimele.

Nu se pune spațiu între ghilimele și prima și ultima literă din citat. Este greșit deci: „ Credem că putem face miere fără să împărtășim soarta albinelor ”, scrie Muriel Barbery în cartea „ Eleganța ariciului ”. Așa cum se observă, înainte de ghilimele folosim două puncte.

  • Un alt scop al ghilimelelor este de a marca titlul oricărei opere scrise (literare, muzicale, științifice, jurnalistice etc.).
  • Dacă dorim să utilizăm ironic un cuvânt sau o sintagmă, dacă vrem să subliniem ideea că acestea se folosesc cu un alt sens decât cel obișnuit ori într-o manieră neconvențională, atunci apelăm la ghilimele.

O greșeală frecventă este introducerea unei punctuaţii neadecvate la terminarea textului din interiorul ghilimelelor (virgulă, punct, semne de întrebare sau de exclamație).

Dacă folosim citatul independent de alte fraze, punctul, semnul întrebării sau semnul exclamării se pun înainte să închidem ghilimelele: „Arta este viața, dar pe un alt ritm.” Asta este ceea ce simte protagonista romanului „Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery.

Dacă fraza se termină cu un citat, este recomandabil să nu dublăm punctuația. Astfel: „Unde se află frumusețea?”, se întreabă personajul lui Muriel Barbery. „În lucrurile mărețe care, ca și celelalte, sunt osândite să moară, sau în cele mărunte care, fără a avea nici o pretenție, știu să incrusteze în clipă o gemă de infinit?”

Dacă punem un citat în mijlocul frazei, nu mai folosim punctul: „Arta este emoția fără dorință”, scrie Muriel Barbery în cartea „Eleganța ariciului”. În schimb, dacă autorul folosește semnul exclamării sau al întrebării, acesta trebuie păstrat: „Unde se află frumusețea?”, se întreabă personajul lui Muriel Barbery.

Foto cu ghilimelele – facebook



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123