Captiv & Vânătoarea de spioni. Două de gen și de festival
http://www.ziarulmetropolis.ro/captiv-vanatoarea-de-spioni-doua-de-gen-si-de-festival/

CRONICĂ DE FILM Intrate recent pe marile ecrane, „Captiv” (r. Atom Egoyan) şi „Vânătoarea de spioni” (r. Anton Corbijn) sunt două filme de festival care, sub camuflajul unor genuri bine determinate, oferă câteva idei stimulative, dar şi lecţii instructive de regie.

Un articol de Ionuţ Mareş|12 Septembrie 2014

”The Captive” („Captiv”)

Proiectat în competiţia oficială a ediţiei din acest an a Festivalului de la Cannes şi primit atunci cu răceală de critică, inclusiv de o parte a celei române, „The Captive” („Captiv”), regizat de canadianul (deja clasicizat) Atom Egoyan, este un film mult mai stimulativ decât ar putea părea la o privire grăbită.

Fără a fi printre vârfurile cineastului, dar nici printre filmele sale mai puţin relevante (cariera lui Egoyan e marcată de extreme), „Captiv” este un hibrid în care aspectele de thriller sunt distilate elegant, pe neobservate, într-un film de autor (fără brizbrizuri inutile), cu implicaţii care ating o sferă morală presupus înaltă.

Întrebările ridicate prin subiect (conceput tot de Egoyan) variază de la responsabilitatea părinţilor în educaţia şi atenţia acordate copilului la modul în care putem deveni victime ale internetului şi supravegherii permanente.

„Captiv” se distanţează de filmele de gen, în acest caz cel în care fetiţa unui cuplu oarecare ajunge victima unui pedofil ce o ţină prizonieră mai mulţi ani, timp în care o echipă de detectivi încearcă să o găsească. Diferenţa este marcată în primul rând prin ritmul lent pe care Egoyan îl impune prin montaj, încă de la primul cadru-secvenţă, când un peisaj liniştit de iarnă este dezvăluit printr-un travelling domol, prelungit şi, prin urmare, captivant.

Un alt exemplu de înşelare a aşteptărilor obişnuite este prezenţa şi devoalarea personajului negativ, în acest caz pedofilul cu chip de posibil psihopat (şi pasionat de operă), încă de la început. Miza se mută astfel de la obişnuita nevoie a spectatorului de a identifica făptaşul şi de a vedea ce s-a întâmplat cu victima sa, pe contemplarea situaţiei post-eveniment şi a nuanţelor temperamentale ale personajelor.

Nici această a doua cale nu este lipsită de un climax al său, mai ales că, de pe poziţia de spectatori care cunosc toate datele ecuaţiei şi aşteaptă rezolvarea, urmărim modul în care tatăl (a cărui relaţie cu soţia sa şi mama fetiţei a intrat în impas după incident) şi un cuplu de detectivi încearcă să desluşească acest caz nerezolvat de opt ani.

Egoyan dă dovadă de rafinament în construirea unei atmosfere claustrofobe (în pofida numeroaselor cadre cu peisaje deschise), a unei lumi părăsite unde fiecare personaj este captivul cuiva, în cazul fetiţei, sau a ceva (propriile slăbiciuni sau trecutul), în cazul celorlalte personaje.

Canadianul mai etalează şi un spectaculos joc de planuri multiple, atât vizuale (într-un singur cadru apar spatele unui personaj, chipul acestuia vizibil în oglindă şi imagini dintr-un alt loc surprinse cu o cameră de supraveghere), cât şi temporale (filmul face câteva salturi înainte şi înapoi, semnalizate discret).

Rating: ●●●○○

Distribuit de Odeon Cineplex, „Captiv” a intrat în cinematografe la 5 septembrie

”A Most Wanted Man” („Vânătoarea de spioni”)

Promovat ca filmul în care apare pentru ultima dată într-un rol consistent irepetabilul Philip Seymour Hoffman şi perceput în primul rând ca realizare a unui singur mare actor, „A Most Wanted Man” (tradus prin restrictiva formulare „Vânătoarea de spioni”) este doar al treilea lungmetraj de ficţiune al lui Anton Corbijn.

„Control” (2007) și „Americanul” (2010), precedentele două filme ale cineastului olandez exersat în regia de videoclipuri, au rulat de asemenea pe la noi.

Bazat pe un roman al fostului agent de intelligence devenit scriitor John le Carré (apărut și la RAO sub titlul de „Cel mai vânat om din lume”), „A Most Wanted Man” este, la suprafaţa sa bine polisată, un solid şi închegat film cu spioni, plasat în Hamburg şi într-un prezent în care pericolul este reprezentat de terorismul islamist.

Un film care are tot ce-i trebuie (inclusiv slăbiciuni în conturarea unor personaje secundare) pentru a-i satisface pe fanii genului. Dar și ceva pe deasupra.

Iar acest ceva este un amestec indistinct în care intră interpretarea ireproşabilă și seducătoare a lui Philip Seymour Hoffman, regia sigură şi discretă a lui Corbijn şi dozarea chirurgicală a suspansului, plus un final demn de un autentic film clasic.

Un final care, deși nu răspunde la întrebarea obsesivă a spionilor – „De ce facem ceea ce facem?” -, adaugă un surprinzător și apăsat accent reflexiv-elegiac ce urcă filmul pe o treaptă superioară genului în care huzurise până atunci.

În rolul unui spion hârşit, cinic şi profesionist de modă veche (atunci când vine vorba de principii morale şi crezuri de viaţă), Philip Seymour Hoffman reuşeşte încă o dată performanţa de a crea un protagonist carismatic pornind de la atribute receptate ca respingătoare.

La fel cum personajul său este aproape invizibil pentru ceilalţi, și micile sale gesturi și atribute, esențiale în conturarea temperamentului de păpușar tras la rândul său pe sfoară, pot trece ușor neobservate, într-atât sunt de subtile – de la modul în care accentuează cuvintele, la colțul cămășii ieșit din pantaloni ca semnal al unui început de răvășire interioară.

Rating: ●●●○○

Distribuit de Forum Film România, „Vânătoarea de spioni” a intrat în cinematografe la 29 august



20
/02
/17

Asociația pentru film documentar românesc Docuart organizează în perioada martie - iunie 2017 cea de-a 4-a ediție a Caravanei Docuart, în cadrul căreia sunt anunțate proiecții la Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Satu Mare, Gherla, Târgu Jiu, Arad și Vălenii de Munte.

20
/02
/17

Ca o invitație la reflecție și empatie, BIEFF supune dezbaterii ideile preconcepute legate de corpul uman – de prezentarea, reprezentarea și auto-reprezentarea lui – atrăgând atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității. Popularele programe tematice dedicate corpului și performance-ului revin și anul acesta la BIEFF între 28 martie și 2 aprilie.

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

19
/02
/17

Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul ,,Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul ,,Ursul de Argint” pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.

17
/02
/17

CRONICĂ DE FILM Inspirat dintr-un roman de autoficţiune al lui Cezar Paul-Bădescu, „Ana, mon amour”, noul film al lui Călin Peter Netzer, prezentat în Competiţia Festivalului de la Berlin, încearcă să reia reţeta stilistică de mare succes din „Poziţia copilului”, însă rezultatul este modest.

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

13
/02
/17

"La La Land" a ieșit triumfător duminică seara la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, primind nu mai puțin de cinci trofee din cele 11 la care a fost nominalizat. Musicalul american a primit premiile BAFTA pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună coloană sonoră și cea mai bună imagine.

13
/02
/17

Majoritatea românilor (regizori, producători, actori, selecționeri de festival) veniți la Festivalul de Film de la Berlin au participat, duminică seara, la un protest pe covorul roșu, obținut prin amabilitatea organizatorilor festivalului, care le-a acordat un minut înaintea ultimei proiecții din palatul festivalului. Protestul a fost transmis live pe site-ul oficial al festivalului (berlinale.de).

11
/02
/17

Zeci de persoane, prieteni, admiratori, colegi, studenți și oameni simpli i-au adus un ultim omagiu regizorului Radu Gabrea, sâmbătă, la Teatrul Nottara. Sicriul cu trupul neînsuflețit al artistului a părăsit Teatrul Nottara la ora 16,30, în aplauzele celor care au dorit să-și ia adio de la cel pe care l-au iubit și admirat. Radu Gabrea a murit joi la vârsta de 79 de ani.

10
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. „Secvențe” (1982), de Alexandru Tatos, un film unic în cinematografia română. Un film polemic. Un sclipitor manifest cinematografic, deopotrivă intelectualist și emoționant. O capodoperă.

10
/02
/17

Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine anul acesta, între 28 martie și 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în săli de cinema.

10
/02
/17

Olimpia Melinte şi Alexandru Papadopol sunt doi dintre numeroşii actori vedetă din "Bucureşti NonStop", filmul din 2015 al lui Dan Chişu, acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub. Un scurt dublu-interviu despre personaje şi indicaţii regizorale.

10
/02
/17

"N-am fost la teatru decât de două ori înainte de a intra în Institut. Am văzut doar două spectacole, şi asta nu pentru că m-a dus cineva din familie. Aveam un vecin care mergea la teatru şi m-a luat cu el. Nu a existat în familia mea o educaţie teatrală, un cult pentru teatru. Ai mei nu mergeau la teatru, mă trag dintr-o familie de oameni foarte modeşti, care nu-şi permiteau să cumpere bilete la spectacole." - Victor Rebengiuc. Unul dintre cei mai mari actori români în viață împlineşte astăzi 84 de ani.

Page 1 of 16412345...102030...Last »