Conferinţa Naţională a Managerilor Culturali, ediţia 2015, se va desfăşura la 31 octombrie şi 1 noiembrie la Biblioteca Naţională a României.
Un articol de Maria Sârbu|28 octombrie 2015
Carmen Croitoru, director general al Institutului Național pentru Cercetare și Formare Culturală, aflat în subordinea Ministerului Culturii, ne vorbeşte într-un interviu despre eveniment, despre problemele abordate în domeniu, dar şi despre importanţa şi activitatea acestei instituţii.
Maria Sârbu: Organizaţi pentru a doua oară Conferinţa Națională a Managerilor Culturali. De ce este atât de importantă această reuniune în spaţiul românesc?
Carmen Croitoru: Răspunsul poate suna ca unul de la Radio Erevan: pentru că e singura întâlnire de acest tip din România. Prin urmare, ea devine importantă din perspectiva faptului că este unica ocazie oferită managerilor tuturor instituțiilor publice de cultură, indiferent de subordonare, de a se întâlni, coopera, colabora și de a-și discuta problemele. Pentru publicul larg, firește, nu este atât de importantă întrucât acesta ia contact doar cu fața vizibilă sau cu efectele actului de cultură propus de programele manageriale.
Conferința încearcă să vină în sprijinul principalilor agenți ai schimbării instituționale: managerii. Managerii culturali se află la intersecția delicată dintre autorități (cărora trebuie să li se explice la fiecare mandat la ce folosește cultura ca domeniu), artiști și oameni de cultură (care trebuie să facă viabil binomul „operă de artă” – „beneficiar”) și un public care își dorește (sau nu) act de cultură de calitate.
Prima ediție a fost mai mult o încercare de a aduce în prim-plan subiectul. Am încercat să le arătăm conducătorilor acestor instituții că nu sunt singuri, și că problemele lor sunt, foarte adesea, comune.
Care este scopul organizării unui asemenea eveniment şi ce impact a avut asupra participanţilor la prima ediție?
Profesia de manager cultural și-a făcut destul de greu loc în lumea complicată a culturii. În momentul în care Cultura a trecut de la „instrument de propagandă” în categoria „serviciilor de interes public” era necesară și o nouă abordare. În țările din fostul bloc comunist s-a petrecut o reformă de sistem. În România, nici autoritățile, nici oamenii de cultură nu s-au grăbit să facă o modificare de fond. Comic este că nici acum nu se înțelege pe deplin schimbarea de paradigmă. Pentru unii nu e clar nici acum la ce folosește cultura, cum se administrează și cui se adresează ea…
Ce subiecte vor fi abordate în acest an la Conferinţa Naţională?
Lista ar fi extrem de lungă dar ne vom limita la cele fundamentale pentru că avem de decelat probleme de armonizare a legislației domeniului public cu specificitatea formelor manifeste ale culturii. Avem de asemenea probleme de înțelegere a actului de administrare culturală și legate de modul în care poate fi interpretată abuziv legea managementului în cultură.
Vom discuta și aspecte organizaționale sau probleme recurente ale dinamicii organizațiilor noastre, destul de diferite, în funcție de domeniul de activitate.
Anul acesta, abordăm și subiectul delicat al formării și perfecționării profesionale continue în domeniul nostru. În mod special, am invitat într-o secțiune alături de instituțiile publice și pe managerii culturali din sectorul independent. Încercăm să creăm punți de comunicare pentru că mulți nu înțeleg că ar trebui să fie de fapt parteneri (chiar dacă și concurenți), într-un spațiu public pentru care este totul de făcut. În plus, managerii organizațiilor independente sunt extrem de abili, pentru că sunt obligați să se descurce pe o piață care nu-i favorizează în niciun fel.
Conduceți de un an și jumătate Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală. În ce a constat activitatea acestei instituţii, cu profil unic în România, în tot acest timp?
Un an și jumătate înseamnă destul de puțin pentru o construcție serioasă de perspectivă și îngrozitor de puțin când nu pornești de la punctul zero ci de la minus cinci… Cel mai complicat a fost să repar, nu să construiesc. INCFC este rezultatul comasării succesive a vreo patru-cinci instituții extrem de diferite care au lăsat toate câte o „moștenire” nerezolvată administrativ. Partea de restartare și de reorganizare a unei organizații abandonate fără o situație clară a statutului, a sediului, a clădirilor aflate în administrare, a personalului, a fost cea mai anevoiasă. Eu am câștigat un concurs de management în iulie 2014. Luptele pentru aducerea în realitate a organizației nu s-au terminat.
Pe partea de conținut cultural cred că am reușit destul de multe: am reluat publicarea singurului studiu de consum cultural obiectiv la nivel național („Barometrul de Consum Cultural”), am publicat studii care stăteau în sertar și am dezvoltat studiile de consum pe regiuni sau județe acolo unde a existat interes din partea autorităților (ca de exemplu Brașov și București). Am reluat și regândit aproape toate cursurile de formare în domeniul culturii aducând la catedră cadre universitare cu experiență practică, am demarat parteneriate cu toate universitățile de artă, cu alte universități tehnice, am demarat proiecte pentru patru noi specializări, am construit primele baze de date la nivel național pentru domeniul culturii, am fost acceptați de INS să armonizăm, împreună cu specialiștii lor, indicatorii specifici pentru datele statistice la nivel național și am dezvoltat cooperări internaționale importante ca de exemplu cea cu Compendiumul European pentru Politici Culturale.
În paralel, ne ocupăm de cadrul strategic și de elaborarea standardelor ocupaționale pentru profesiile emergente.
Care sunt beneficiile domeniului Cultură aduse de Institut?
La întrebarea asta nu pot da decât un răspuns lung și foarte tehnic. Ca să nu vă plictisesc am să rezum așa: INCFC este veriga lipsă într-un discurs articulat despre cultură. Nu poți face politici culturale fără cercetare specializată, fără date și strategii coerente, fără analize manageriale de substanță care să explice tendințele și sectoarele în care trebuie acționat prioritar, iar pentru toate astea e nevoie de o perfecționare și formare continuă în acord cu dinamica socială (observați că nu am spus deliberat „evoluție socială”, pentru că parcursul nu e neapărat continuu ascendent…)
Practic, INCFC oferă toate serviciile suport și monitorizările necesare Ministerului Culturii, precum și autorităților locale care sprijină și finanțează cultura din bani publici. Pentru sarcina asta deloc neglijabilă, structura este încă fragilă pentru că avem prea puțini specialiști, plătiți absolut inechitabil (și din decență față de ei nu voi spune cât…), dar astea sunt deja lucruri pe care le știți. Un lucru e clar, echipa extrem de valoroasă a INCFC nu muncește pentru bani. Este un lucru pentru care ar trebui să le mulțumesc zilnic. În loc să fac asta, le cer tot mai mult și mai repede…
Cum aţi defini activitatea pe care o desfășurați în managementul cultural şi în ce măsură acest domeniu este obligatoriu în România?
Managementul cultural este o profesie destul de recent intrată în domeniul culturii. Eu însămi fac parte dintr-un grup care a declanșat primele demersuri pentru adoptarea acestui sistem de conducere a instituțiilor de cultură în anii ’90 în România. De atunci a trecut ceva vreme, a fost nevoie de implicare teoretică, practică și legislativă pentru a înlocui modelul sovietic de numire politică a directorilor cu persoane articulate care să cunoască și administrație culturală, nu numai domeniul specific. În 2005, am avut prima reglementare care stabilea obligația unei viziuni manageriale și de atunci drumul a devenit ireversibil pentru că toată lumea a înțeles necesitatea managementului cultural. Asta nu înseamnă că sistemul e perfect la acest moment. Mai există și autorități și chiar și oameni de cultură care resping ideea pentru că managementul cultural este o profesie care suprapune unei specializări culturale o pregătire managerială și administrativă pragmatică.
Managerul este, prin natura activității, izolat întrucât se află pe poziții natural diferite față de angajați, de la care dorește maxim de performanță și față de autoritate, de la care încearcă să obțină bugete mai mari pentru proiectele instituției. El este, în același timp, o interfață mai mult sau mai puțin vizibilă pentru publicul beneficiar. Antrenat în munca de administrare pentru care răspunde direct, în proiectul de dezvoltare al organizației și de motivare a personalului format prin supraspecializări complicate, managerul este de multe ori atât de ocupat încât renunță la propria persoană. De aceea ocaziile de întâlnire trebuie să fie constructite, ajutate și substanțiale.
Cât de mult din teoria cursurilor pe care le ţineţi studenţilor la UNATC se aplică în activitatea dumneavoastră de manager?
Managementul cultural nu este o teorie, este o conceptualizare a unor situații recurente în activitatea de planificare, organizare și conducere. Regulile în management sunt cam aceleași, metodele și tehnicile de lucru cu oamenii sunt la fel dacă sunt ridicate la nivel de principii. Particularizările încep la aplicarea pe domenii. Dau un singur exemplu elocvent: pentru managementul și marketingul cultural mecanismul cerere/ofertă este inversat. Cultura nu beneficiază întotdeauna de o cerere explicită; orizontul de așteptare, consumul cultural trebuie create și impulsionate prin metode care țin de cunoașterea intimă a valorilor acestui domeniu. În plus, în cultură beneficiile nu sunt doar financiare și nici nu se urmărește profitul material direct – sper că acest lucru este înțeles de toți contemporanii…
La școală învățăm în primul rând cum funcționează sistemul, care sunt caracteristicile instrumentelor culturale de intervenție în spațiul public, legislația care guvernează acest sector ocupațional și abia apoi tehnici și metode de management. Toate demersurile teoretice sunt însoțite de studii de caz aplicate.
Prin urmare tot ce facem se aplică. Dovada cea mai bună este că niciunul dintre absolvenții de Master de la secția noastră nu devine șomer cu diplomă.
Ce trebuie să ştie viitorul practician în domeniu, viitorul manager ca să obţină succes instituţia la cârma căreia va ajunge?
Din păcate foarte multe. Nu este o meserie pe care să o faci imediat după ce ieși de pe băncile facultăților de artă. Mai ales dacă nu ai beneficiat de un curs de management cultural care să te pună în relație cu aspectele legislative, administrative și practice ale acestui tip de ocupație. În orice caz, regula principală este să fii un foarte bun profesionist în sectorul cultural specific. Altfel nu vei putea obține respectul celorlalți. În domeniul nostru autoritatea este exclusiv profesională. Abia după aceea vei putea să-i antrenezi în siajul viziunii tale manageriale. Viitorul manager trebuie să învețe tot timpul. Nu e o ocupație pentru cei comozi.
Dar ce satisfacţii poate aduce funcția de manager cultural? Cu ce dificultăţi se poate confrunta managerul, fie că e artist, fie că nu?
Satisfacțiile cele mai mari sunt legate de sentimentul inegalabil al unei construcții reușite și utile. Cariera asta nu e pentru cei care lucrează la propria statuie. De foarte multe ori, cât timp ești în exercițiul funcției temporare ești ținta nemulțumirilor colective conjugate ale angajaților și ale autorității. Construcția despre care vorbim nu este niciodată una pe termen scurt. În cultură, ceea ce sădești azi răsare peste aproximativ zece ani. Deci, despre ce satisfacție vorbim?
Ce evenimente urmează să desfăşuraţi prin Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală? Ce mai aveţi trecut în program?
Până la sfârșitul acestui an vom lansa două studii de consum cultural, sub formă de publicații, la care s-a lucrat vara trecută: „Studiul de Consum Cultural la nivelul orașului București” și „Consum şi practici culturale în rândul populației Municipiului și Zonei Metropolitane Brașov”. Echipa de cercetare desfășoară în momentul de față activitățile aferente studiului „Barometrul de Consum Cultural 2015” care va apărea la începutul anului viitor. În plus, programele noastre de formare profesională pe care le-am adaptat nevoilor actuale ale domeniului cultural își așteaptă cursanții. O noutate în cadrul Institutului sunt cursurile pentru meseriile specifice tehnicilor de scenă cum este cel de „Light design și comunicare creativă”, din luna noiembrie, susținut de un formator internațional. Vă invit să accesați www.culturadata.ro pentru a fi la curent cu activitatea noastră!
