Carmen Lidia Vidu: „Sunt o combinaţie de kitsch americănesc şi lumini asiatice“
http://www.ziarulmetropolis.ro/carmen-lidia-vidu-sunt-o-combinatie-de-kitsch-americanesc-si-lumini-asiatice/

Carmen Lidia Vidu, una dintre cele mai inventive regizoare din România, vorbeşte despre căutarea unui nou limbaj în teatru, despre limitele pe care trebuie să le depăşească un actor şi despre diferenţele dintre scena de stat şi cea independentă.

Un articol de Judy Florescu|3 Octombrie 2013

Carmen Lidia Vidu, una dintre cele mai inventive regizoare din România, vorbeşte despre căutarea unui nou limbaj în teatru, despre limitele pe care trebuie să le depăşească un actor şi despre diferenţele dintre scena de stat şi cea independentă.

Judy Florescu: Ai fost primul regizor din România care a introdus video-proiecţiile în teatru. Cum se înţelege teatrul cu tehnologia?

Carmen Lidia Vidu: Spectacolul de teatru s-a născut împreună cu tehnologia. Instalațiile de tipul deus ex machina erau folosite în timpul tragediilor antice grecești şi constau în folosirea unor macarale care coborau zeii pe pământ.

În acest moment, teatrul își caută noi formule regizorale, se extinde masiv în afara sălilor de teatru, e ca o caracatiță care nu vede bine și se aruncă în toate direcțiile ca să-și găsească hrana.

Nu cred că poate exista spectacol bun de teatru fără investiții tehnologice costisitoare. Teatrul are nevoie de cuvinte, spectacolul are nevoie de tehnologie.

Spuneai într-un interviu de pe Hypestreet că nu vrei să mai faci teatru multimedia fiindcă e un stil depășit. Care este următorul tip de teatru pe care îl vei face?

Carmen Lidia Vidu: Cred că în mine își caută formă un nou tip de teatru, dar încă nu știu despre ce e vorba. Mă plictisesc până la dispreț multitudinea de mici evenimente despre nimic ce au loc prin apartamente, baruri mizere, teatre scorojite, cu balerine și cu actori cu țigara în gură, cu regizori infatuaţi şi festivaluri-baruri… oamenii nu au poftă de muncă, de noi forme, de teatru, de artă.

Oamenii vor circ și trebuie să văd dacă eu pot să le ofer asta. Până atunci, stau izolată în garsoniera mea cu terasă mare unde, din când în când, îmi primesc apropiații. Mă văd doar cu oameni din afara lumii artistice și mă gândesc dacă nu cumva ei sunt noul meu teatru, ei și migrenele mele puternice.

carmen lidia vidu

Regizoarea Carmen Lidia Vidu va încerca să realizeze un nou videoclip din seria Dancing City

Ai montat în teatrul independent, dar și în teatrul de stat. Care sunt diferențele dintre cele două medii din punctul de vedere al unui regizor multimedia?

Carmen Lidia Vidu: În teatrul de stat am câștigat mai mulți bani, a venit mai mult public și am avut echipe de producție mai bune decât în spațiile independente. E greu totuși să intri în repertoriul unui teatru de stat din București. Respect și admir oamenii și teatrele cu care am colaborat.

Într-un interviu video de pe Hotnews remarcai faptul că nu sunt prezenți foarte mulți oameni în vârstă la spectacolele tale fiindcă fac parte dintr-o altă estetică. Care este estetica din care faci tu parte și cât de mult te ajută în construirea lumilor de pe scenă și ecran?

Carmen Lidia Vidu: Acum mă simt mai bătrână decât oamenii în vârstă la care m-am referit în interviu. Cred că mă pot caracteriza destul de obiectiv atunci când spun că sunt o combinație de kitsch americănesc, lumini asiatice și naturalețe mediteraneană.

Proiectul tău „Dancing City“ a fost invitat la Festivalul „Dilema Veche“ anul acesta. Cum a fost primit de publicul din Alba-Iulia?

Carmen Lidia Vidu: Cetatea Alba-Iulia are o atmosferă distinctă de restul orașului. E o mică bijuterie. Am deschis Festivalul împreună cu discursul lui Pleșu si alte două spectacole CNDB. Am fost aplaudați și aclamați în timpul spectacolului și cred că atât publicul cât și noi am fost încântați de această experiență.

M-a bucurat întâlnirea cu Vava Ştefănescu și sper că voi reuși realizarea unui nou clip Dancing City – Vava Ştefănescu. Eu sunt pregătită.

Dancing City Alba Iulia, de Carmen Lidia Vidu

Într-un interviu de pe metropotam spuneai: „Vreau ca spiritul nostru să zâmbească şi să aibă o profunzime valoroasă, şi nu una distructivă. Care sunt lucrurile care fac spiritul să zâmbească?

Carmen Lidia Vidu: Credința, caracterul, educația, bunul simț, munca, altruismul, dragostea și poveștile.

Care este proiectul multimedia pe care l-ai realizat în timp record? (cel mai scurt şi cel mai lung)?

Carmen Lidia Vidu: „Privighetoarea și Trandafirul“ de Oscar Wilde a fost montat la Teatrul Național din București în 30 de zile, iar la „O stație“ de Peca Ștefan am lucrat aproape jumătate de an. Cu „Privighetoarea“ am ajuns la cel mai mare teatru din România, iar cu „O stație“ am ajuns la multe festivaluri din România și din străinătate fiind cel mai premiat spectacol regizat de mine.

Într-un interviu pentru Artactmagazine spuneai că „actorii tineri pun multe întrebări, fiindcă nu-și recunosc limitele actoricești“. Care sunt limitele actoricești de care actorii ar trebui să țină cont?

Carmen Lidia Vidu: Cred, dar nu sunt sigură, că mă refeream la limitele lor intelectuale. Chiar nu știu despre ce vorbeam în acel interviu. Nici nu știu cum ar trebui să fie actorii, dar pot spune că sunt foarte enervanți cei cu gura mare, cei care lucrează puțin și vorbesc mult, care vor să înțeleagă, dar nu au cu ce. Actorii trebuie să fie foarte proști și foarte deștepţi. Să nu încerce să înţeleagă nimic, doar să simtă, iar când simt abia atunci să înceapă să înțeleagă.

„Privighetoarea şi trandafirul“, cu Marius Manole, spectacol montat de Carmen Lidia Vidu la Teatrul Naţional din Bucureşti

Ce părere ai de modalitățile de promovare ale teatrelor de stat față de cele teatrelor independente?

Carmen Lidia Vidu: Nu există PR în teatru. Nici nu-mi pierd timpul să vorbesc despre așa ceva. Dacă despre teatru, spectacol, public, actori, regizori se poate discuta, despre PR nu există subiect fiindcă PR în teatrul românesc nu există.

Într-un interviu pentru Bookaholic spuneai: „E o frică jenantă de a investi în tineri regizori şi e mult praf în cultura teatrală a directorilor de teatre“. De unde s-a iscat această frică de a investi în tineri?

Carmen Lidia Vidu: Tinerii sunt copii, provoacă, sunt teribili, nu se gândesc la bani. De ce ar investi un director de teatru în cineva care nu aduce bani? Iar banii sunt aduși de public. Tinerii sunt egoiști, nu se gândesc la public, se gândesc doar la ei. Egoiștii au farmecul lor, uneori mult mai mult farmec decât publicul, alteori nu.

Tot într-un interviu mărturiseai că îți e teamă de câini, dar acum ai un cățeluș. Cum o influențează deținerea unui animal de companie pe Carmen Lidia Vidu?

Carmen Lidia Vidu: Ce nu a reușit nimeni, a reusit Mylo, beagelul meu. El mi-a pus o ordine în viață. Nu spun că mi-a ordonat viața, ci că mi-a pus o ordine și totuși asta e ceva. El e unul dintre motivele pentru care mă trezesc în fiecare dimineață. Mă plictisesc discuțiile despre copii și animale, așa că nu mă lungesc și spun că Mylo mi-a adus noi prieteni în viață, mi-a ordonat gândirea timpului și m-a îndepărtat de modă, concerte, spectacole și alte ieșiri mondene.

carmen lidia vidu

Foto: Carmen Lidia Vidu, arhiva personală

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

Page 1 of 2212345...1020...Last »