Cătălina Buzoianu, la 76 de ani: „Secolul nostru se plictiseşte repede“
http://www.ziarulmetropolis.ro/catalina-buzoianu-la-76-de-ani-secolul-nostru-se-plictiseste-repede/

Marea regizoare Cătălina Buzoianu împlineşte 76 de ani pe 13 aprilie. Este una dintre cele mai influente creatoare de teatru din România.

Un articol de Monica Andrei|13 Aprilie 2014

A fost un eminent pedagog al şcolii româneşti de teatru, drept pentru care i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, în 2013. Cătălina Buzoianu era decan la Facultatea de Teatru când l-a cunoscut pe marele regizor italian Giorgio Strehler, invitată fiind să participe la o conferinţă internaţională.

După o activitate bogată, cu spectacole de teatru montate în ţară şi străinătate, Cătălina Buzoianu (n. 13 aprilie 1938) s-a retras momentan din viaţa teatrală, dar rămâne în memoria teatrului românesc prin marile spectacole: „Maestrul şi Margareta“, „Pescăruşul“, „Levantul“, „Patul lui Procust“, „Turandot“…

A apreciat modestia artizanului care şi-a făcut „meseria” în limitele bunului simţ, numindu-se „profesionist“; a fost împotriva blazării celor care şi-au trăit „momentul” şi care, apoi, şi-au teoretizat experienţele; împotriva celor care s-au încăpăţânat să producă fără să mai inventeze ceva viu; a detestat ipocrizia celor care se considerau necesari deşi nimeni nu mai avea, de mult, nevoie de ei…

„Ani de zile am cizelat cu religiozitate rostirea pe scenă a cuvintelor autorilor mari sau mai puţin impunători de care m-a legat o afinitate explicabilă ori inexplicabilă. Am învăţat cu greu, adesea dramatic, arta cuvântului rostit. În ultimii ani, m-am simţit invadată de o spaimă crescândă… Uitasem, eram sigură, uitasem să vorbesc cu propriile mele cuvinte.

Toate furtunile pustiitoare ale existenţei mele se priviseră, comod, în oglinzi somptuoase, magice sau deformante, create de titani sau artizani ai verbului. Pentru a mă regăsi trebuia să purced la o veritabilă spălare a creierului. Trebuia să învăţ din nou alfabetul. Şi sensul profund al literelor şi cuvintelor. Şi tot ce înţeleg astăzi se va alcătui cândva într-o carte despre viaţă şi oameni“, spunea Cătălina Buzoianu.

„Am trăit multe vieţi într-una singură. Uneori decurg una dintr-alta, alteori sunt rupte cu brutalitate şi Mnemosina mă face să înţeleg acest montaj aiuritor. Atunci? Mi-e prietenă. Când nu mă minte. Cruzimea ei este realmente reconfortantă. În felul acesta este ea capabilă de iubire.” (Mnemosina este o muză bizară şi misterioasă)

Cătălina Buzoianu, în şapte fraze: „Epoca noastră nu are un stil al ei“

„Un spaţiu teatral e un spaţiu metafizic. Structurile teatrale tradiţionale intuiesc perfect această condiţie când creează imense spaţii neutre care dispreţuiesc decorul ilustrativ.”

„Festivalurile de teatru au adunat cohorte de oameni din ţările lumii, demonstrând că teatrul este poate cea mai universală dintre limbile artei.”

catalina buzoianu foto Alex Blanaru

Cătălina Buzoianu, în mijlocul studenţilor ei

„E drept că epoca noastră nu are un stil al ei. Nu putem clasifica un întreg secol, aşa cum am fişat conştiincios atâtea ere teatrale. Secolul nostru e capricios. Se plictiseşte repede. Curentele se succed (…). Apele mari, adânci, ale secolelor, cuprind în matca lor pârâurile zbuciumatelor decenii.”

„Regizorul este un eseist care vorbeşte în imagini. Spectacolul materializează lecturarea sa personală, creatoare, asupra unui text, dar mai ales poate construi un fragment al esteticii sale teatrale. Conştient că nimic nu poate fi pe vecie fixat; orgolios în alegerea sa efemeră, regizorul de teatru este creatorul momentelor, demiurgul clipei. Arta nu poate exista în afara comunicării imediate.”

„Nu-mi pot imagina un spectacol fără o arhitectură sonoră, fără o orchestraţie riguroasă a vocilor actorilor, tratate drept ceea ce sunt cu adevărat: minunate şi unice instrumente ale naturii.”

„În spectacol, actorul este plexul solar, emite raze, unde sensibile care alcătuiesc acel halou al personalităţii transmise către parteneri, stabilind, într-un contact permanent, comunicarea cu publicul.”

„Eminescu şi Caragiale sunt complementari. «Ca Diavolul şi Bunul Dumnezeu», ceea ce afirmă unul neagă celălalt. Când se plictisesc, inversează rolurile. Eminescu aruncă diatriba socială, iar Caragiale impune cu desăvârşire stăpânirea mijloacelor autonomiei tragicului.”

Gânduri despre mari întâlniri

Oamenii care i-au arătat un prag peste care trebuia să treacă, sau care au ajutat-o să treacă pragul sunt descrişi de Cătălina Buzoianu.

Octavian Cotescu şi zâmbetul lui: „Cred că unul dintre cele mai preţioase daruri prin care viaţa i-a răsfăţat pe contemporanii lui, drept compensaţie pentru destule neajunsuri, este zâmbetul lui Octavian Cotescu.”

Mihai Dimiu, pe zebra vieţii. „Am învăţat de la el sensul cuvântului «generozitate». Era omul care te învăţa, cu delicateţe, sensul cunoscutelor vorbe: «prietenie» şi «recunoştinţă».“

Gheorghe Harag, regizorul care comunica prin imagini. “Ne vorbea în imagini, despre timp, despre Viaţă, despre Moarte. Scrisese pentru ochii noştri un eseu despre Cehov, despre el însuşi, despre condiţia umană. O credinţă străveche.”

Valeria Seciu, această stranie actriţă. „Cred că ceea ce m-a legat pe viaţă de ea (deşi despărţirea noastră decurge firesc tot din legile vieţii) nu este făptura ei materială, nu este imaginea enigmatică a femeii Valeria Seciu, nu este anunţul patetic «Valeria-Seciu-Omul» ci ideea de simbioză perfectă cu ACTORUL. Este una dintre valorile sigure ale vieţii mele, alături de copiii mei, de părinţii mei sau de puţinii mei prieteni, printre care ea se numără.”

Miriam Răducanu (coregraf), o lecţie de teatru dansant. „Dansa teatru cu mult înainte ca formula să se impună într-un dicţionar androgin de termeni teatrali. Am lucrat multe spectacole împreună. Nu cunosc pe nimeni care să-mi fi predat atât de fascinant lecţia despre gest teatral”.

Mihai Mădescu şi lemnul: „L-am cunoscut la Piatra Neamţ, în 1971. A urmat o căsătorie profesională de 16 ani. Primele spectacole au fost din lemn, căci nimeni nu ştia să iscusească atât de desăvârşit lemnul ca Made. E un înger trist pe obrazul căruia, ca în peştera platonică, trec umbrele patimilor lumii”.

Lia Manţoc, o legătură puternică: „O făptură care vede cu ochii tuturor simţurilor. E întrucâtva copilul meu. Nu minte niciodată şi trăieşte într-o deplină libertate a dialogului ei cu lumea”.

Valentin Silvestru, sub semnul Balanţei. „L-am cunoscut în timpul unui zbor. Apoi l-am întâlnit mereu. Am învăţat să-l înţeleg de atunci când nu-l înţelegeam. Am învăţat să înţeleg natura profetică a intuiţiilor lui surprinzătoare”.

Radu Penciulescu şi o prelegere despre demnitate. „Profesorul pe care l-am venerat mi-a vorbit despre capacitatea femeii de a îndura umilinţa. Îmi dădusem examenul, în 1969, de diplomă la Iaşi, cu «Pescăruşul», de Cehov. Profesorul preferat a venit să-mi vadă spectacolul. Mi-a spus în treacăt că trebuie să împlinesc 40 de ani ca să înţeleg personajele lui Cehov.

Mi-a ţinut prelegerea despre umilinţă. I-am ascultat sfatul şi l-am citit din nou şi mereu pe Dostoievski. Şi să «pun» din nou «Pescăruşul». Să-mi încerc puterile cu «Regele Lear». Pe urmă am învăţat singură, cu preţ greu, o lecţie despre care n-am vorbit niciodată: demnitatea.”

(Sursa informaţiilor: Cătălina Buzoianu – Mnemosina, bunica lui Orfeu – Fundaţia Culturală Camil Petrescu, Revista Teatrul azi, Bucureşti 2005)

Foto: Alex Blănaru / Mihaela Marin

25
/04
/17

"Dacă aveţi nevoie de mine, mă găsiţi tot acolo unde eram când nu aveaţi nevoie de mine." - Al Pacino. Unul dintre cei mai mari actori în viață împlinește, astăzi, 77 de ani! Lucruri mai puțin știute despre Pacino: nu a fost niciodată căsătorit, are trei copii, dintre care doi gemeni, tatal său s-a născut în oraşul italian Corleone, în copilărie imita actorii văzuţi la televizor, la începutul carierei a trăit multă vreme în sărăcie si a fost arestat în tinerețe pentru port de armă.

13
/04
/17

„Eu sunt o actriţă nesigură, dar în nesiguranţa asta există o siguranţă, acesta e paradoxul" - Rodica Mandcahe. Una dintre cele mai apreciate şi talentate actriţe ale scenei autohtone împlineşte 74 de ani.

03
/04
/17

"Cinemaul e un teritoriu ideal pentru minciună. E foarte uşor să minţi, e foarte uşor să-i păcăleşti pe „fraierii” care sunt în sala de cinema. Şi foarte mulţi fac asta. Pentru mine ăla nu e cinema şi nu mă interesează." – Cristi Puiu. Renumitul cineast împlinește astăzi 50 de ani! Tot într-o zi de 3 aprilie se nășteau actorii Marlon Brando, Alec Baldwin și Eddie Murphy și se stingea din viață compozitorul Johannes Brahms

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

14
/03
/17

O știm și o îndrăgim din “Saltimbancii (1981) – adaptarea nuvelei lui Cezar Petrescu "Fram, ursul polar" -, din „Iarna Bobocilor” (1977), din „Pruncul, Petrolul şi Ardelenii” (1981), din „Faleze de nisip” (1983) și din multe alte filme. Anul trecut, la două decenii de la retragerea din viața publică, actrița a primit premiul de excelenţă la cea de-a 15-a ediţie a TIFF. Carmen Galin împlinește, astăzi, 71 de ani!

09
/03
/17

„Teatrul nu moare şi nu va muri niciodată, el evoluează în dispreţul vieţii curente.” - Ion Caramitru. Renumitul actor și om de teatru - preşedinte al UNITER din 1990 şi director al Teatrului National din Bucuresti din 2005 - împlinește, astăzi, 75 de ani! Cu prilejul împlinirii acestei vârste, Caramitru va fi decorat de preşedintele României cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler.

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

15
/02
/17

“Fac multă comedie – în proporţie de 75-80%, dar o fac cumva împotriva firii mele. Eu sunt un tip romantic, melancolic, reflexiv, am exaltări doar pe scenă.” – George Ivașcu. În copilărie a jucat fotbal pe maidan, în cartierul Militari. A stat în poartă şi a apărat până şi-a rupt mâna. Mai târziu, şi-a apărat visurile, jucând nu între blocuri, ci pe marea scenă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Apoi a construit un teatru, Teatrul Metropolis. George Ivașcu, actorul și directorul Teatrului Metropolis, împlinește astăzi 49 de ani.

10
/02
/17

"N-am fost la teatru decât de două ori înainte de a intra în Institut. Am văzut doar două spectacole, şi asta nu pentru că m-a dus cineva din familie. Aveam un vecin care mergea la teatru şi m-a luat cu el. Nu a existat în familia mea o educaţie teatrală, un cult pentru teatru. Ai mei nu mergeau la teatru, mă trag dintr-o familie de oameni foarte modeşti, care nu-şi permiteau să cumpere bilete la spectacole." - Victor Rebengiuc. Unul dintre cei mai mari actori români în viață împlineşte astăzi 84 de ani.

02
/02
/17

"Sunt un om care trăit o viaţă plină de compromisuri. Le-am făcut de spaimă, de frică, o viaţă cu foarte multe împliniri în acelaşi timp." - Vladimir Găitan. Actorul care a debutat în „Reconstituirea”, capodopera lui Lucian Pintilie, împlinește, astăzi, 70 de ani!

21
/12
/16

Născută într-o zi de 21 decembrie (1935), la Slobozia-Hodorogea, Orhei, în Basarabia, Stela Popescu a venit pe lume într-o familie de învățători, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

16
/12
/16

„Ştim cu toţii că nu există familie perfectă şi nici soţul perfect sau soţia perfectă. Să nu mai vorbim despre soacra perfectă… Existăm noi, păcătoşii. […] O viaţă de familie sănătoasă cere folosirea frecventă a trei expresii: Te rog, adică pot?, Mulţumesc! şi Îmi pare rău. […] Să nu terminaţi niciodată ziua fără a face pace! Niciodată, niciodată, niciodată!” - Papa Francisc. Născut pe 17 decembrie 1936 la Buenos Aires, într-o familie modestă, Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, împlinește mâine (sâmbătă) 80 de ani.

09
/12
/16

„Viaţa de zi cu zi seamănă cu un film prost de serie B. Dacă mi s-ar propune s-o ecranizez, aş refuza.” – Kirk Douglas. Ultimul supraviețuitor al epocii de aur a Hollywood-ului împlinește, astăzi, 100 de ani! Cu această ocazie, numeroase ziare din întreaga lume i-au dedicat legendarului actor și producător american articole omagiale.

02
/12
/16

“N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat întotdeauna ultimul.” – Mitică Popescu. Îndrăgitul actor, născut la București, pe 2 decembrie 1936, împlinește astăzi 80 de ani!

27
/10
/16

“Când am intrat în teatru nu mi-am spus că vreau să fiu o mare actriţă. Am lăsat lucrurile să curgă de la sine. La-nceput trebuie să înveţi. De fapt în meseria asta înveţi tot timpul.”– Teodora Mareş. Frumoasa actriță a Teatrului Național din București, devenită celebră după rolul din "Declaraţie de dragoste" – filmul care a umplut până la refuz sălile de cinema înainte de 1989 –, împlinește, astăzi, 54 de ani.

24
/10
/16

“Te naști în țara care te naști. (...) Eu sunt româncă din secunda în care m-am născut și așa o să fiu până nu o să mai fiu pe pământ.”- Draga Olteanu Matei. Marea doamnă a teatrului si filmului românesc împlinește astăzi 83 de ani.

20
/10
/16

''Am fost un răsfățat, eu am fost unul dintre actorii care au fost răsfățați. Tot ce am vrut am jucat'' - Ion Dichiseanu. Îndrăgitul actor a împlinit astăzi 83 de ani!

20
/10
/16

"Am jucat alături de Birlic, alături de Calboreanu, de Dina Cocea, Cela Dima, Marcel Anghelescu, actori din marea pleiadă a Teatrului Naţional, care l-au cunoscut şi l-au prins în viaţă pe Caragiale. Să stai lângă ei, să joci alături de ei este un lucru absolut extraordinar..." - Costel Constantin. Unul dintre cei mai importanti actori din „vechea gardă” a teatrului şi filmului românesc împlineşte, astăzi, 74 de ani. În octombrie 2012, Costel Constantin primea o stea pe Aleea Celebrităţilor din Bucureşti

Page 1 of 1012345...10...Last »