Câteva cuvinte despre… stres
http://www.ziarulmetropolis.ro/cateva-cuvinte-despre-stres/

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înţelege mecanismele şi modul în care ne afectează viaţa, am descoperit că autorul oferă şi o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicaţia din dicţionar despre provenienţa acestuia.

Un articol de Cristina Drăgulin|30 Septembrie 2014

Dicționarul menționează preluarea cuvântului stres din limba engleză – „stress”. De asemenea, precizează existența acestuia și în limba franceză, sub aceeași formă – „stress”.

Însă, se pare că drumul său nu a pornit din limba engleză, ci din franceză, limbă în care exista cuvântul „estrece” sau „îngustime, opresiune”. Însuși termenul de „estrece” se trage din latinescul „stringere” care înseamnă „a strânge”.

Astfel, primul sens al lui „stres” este legat de „constrângere”. Era folosit în mecanică pentru a desemna presiunea la care sunt supuse anumite piese, precum o grindă sau un arc de pod.

Din secolul al XVI-lea, „stres” este folosit în limba engleză pentru a desemna „punerea la încercare” sau „tensiunea ori mâhnirea”. Această semnificație a fost preluată, ulterior, și în limba franceză.

Patrick Légeron face o analogie între călătoria cuvântului „stres” și a termenului „tenis”, care, la origine, era un joc francez ce presupunea aruncarea unei mingii în timp ce se striga „Prindeți!” („Tenez!”, forma de imperativ persoana a II-a a verbului francez „tenir”).

Astăzi, deși stresul are, mai degrabă, o conotație negativă, fiind folosit ca desemnând o stare de epuizare patologică fizică și psihică, el este, de fapt, una dintre marile funcții ale organismului, care presupune declanșarea anumitor mecanisme necesare adaptării la factorii de mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.). Cum funcționează stresul și cum îl putem transforma în aliatul nostru puteți afla din cartea „Cum să te aperi de stres”, scrisă de psihiatrul Patrick Légeron.

Foto: wikipedia



10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123