Ce am învăţat. Lecţii de viaţă din categoria grea
http://www.ziarulmetropolis.ro/ce-am-invatat-lectii-de-viata-din-categoria-grea/

În numărul de primăvară, Esquire România a adunat într-un dosar lecţii de viaţă de la oameni din „Categoria grea“. Printre ei, regizorul Alexander Hausvater, actorul Sean Penn, scriitorii Salman Rushdie şi Jonathan Coe. Iată ce putem învăţa de la aceste personalităţi

Un articol de Dan Boicea|20 Martie 2013

În numărul de primăvară, Esquire România a adunat într-un dosar lecţii de viaţă de la oameni din „Categoria grea“. Printre ei, Ilie Năstase şi Sean Penn, regizorul de teatru Alexander Hausvater şi scriitorul Salman Rushdie, alpinistul David Neacşu şi arhitectul Şerban Sturdza, fostul fotbalist Helmuth Duckadam şi cântăreţul Andrei Robin Proca.

Revista o găsiţi la chioşcuri, la 19,90 lei, dar şi în varianta pentru iPad, prin aplicaţia eChiosc.ro.

Alexander Hausvater:

„Sunt un colecţionar de poveşti. Niciodată n-am pus această întrebare care omoară povestea: «E adevărat?». Dacă tu-mi spui o poveste, mai contează dacă e adevărat sau nu? E important ca povestea să trăiască.“

„Orice om are ceva să mă înveţe. Faptul că eu sunt profesor e o păcăleală, pentru că eu am învăţat lecţia aia puţin înaintea ta. Oricine ar fi în faţa mea, eu sunt pregătit să-l ascult.“

Sean Penn:

„Tocmai am făcut un film la care mi-a plăcut să lucrez, «Gangster Squad» («Elita gangsterilor»). Dar cred că, în general, standardele sunt reduse. Foarte mult. Iar cei mai mulţi actori şi actriţe fac filme de duzină. Şi consider că sunt la fel de vinovaţi ca şi industria cinematografică. Înţeleg că vor să facă bani, au contracte de modelling, vând bijuterii sau parfumuri. Mă tâmpesc chestiile astea. Bob Dylan zicea odată într-un interviu – l-a întrebat cineva: «Chiar eşti aşa de retras?». La care el răspunde: «Nu, nu sunt retras, omule. Sunt exclusivist». Exclusivitatea e ca intimitatea.“

„În lumea ajutoarelor umanitare ţi se spune: «Vorbeşte cu oamenii, întreabă-i de ce au ei nevoie». Eu zic că trebuie să-i întrebi de ce au nevoie de patru ori, pe nepregătite – şi să nu iei în considerare primele trei răspunsuri. Şi abia atunci o să ajungi la miezul problemei. Pentru că ei nu cred că o să te mai întorci, aşa că o să-ţi ceară ce pot obţine de la tine pe loc. Iar asta nu e neapărat totuna cu ce au nevoie.

Salman Rushdie:

„Sfaturi despre cum să scrii un best-seller? N-aş şti să spun. Sfaturi de genul acesta ar trebui să cereţi de la Dan Brown sau Jeffrey Archer.“

„Ce are ţâţe mari, e blondă şi trăieşte în Tasmania? Salman Rushdie. Ăsta e bancul meu preferat despre mine.“

Jonathan Coe:

„Părinţii nu m-au încurajat să fiu scriitor. Nici nu au ţinut morţiş să mă descurajeze, dar am ştiut destul de devreme că ar fi fost mai fericiţi dacă aş fi încercat să fac ceva mai practic.“

„Chiar şi când Ce hăcuială, Casa somnului şi Clubul putregaiurilor au fost publicate şi au avut succes, în fiecare săptămână tatăl meu decupa din ziare anunţuri pentru slujbe în domeniul educaţiei şi mi le trimitea, spunându-mi: «Ar trebui să te gândeşti să aplici pentru asta, ar fi mai sigur».“

Credite foto:

Alexander Hausvater – foto: Camil Dumitrescu
Sean Penn – foto: Nigel Perry
Salman Rushdie – foto: Philip Sinden
Jonathan Coe  – foto: Cătălina Bucur

articol publicat cu acordul Esquire România

22
/12
/16

Scenograful Ștefan Caragiu, decan al Facultății de Teatru al UNATC București, crede că talentul se împarte în mod egal pe generații. Consideră că studenții au dreptul și chiar obligația de a se revolta atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum trebuie.

20
/12
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Alina Petrică are 27 de ani. Joacă în „Aglaja”, la Centrul Cultural „Bălcescu”, în „Mon Cabaret Noir”, la Teatrelli, în „(D)efectul Placebo”, la Teatrul Național, în „Îmblânzirea scorpiei”, la Teatrul de Comedie, și este, din acest an, angajată a Teatrului Mic din București.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

13
/12
/16

Emanuel Pârvu, membru al juriului care a selectat zece actori tineri pentru spectacolul aniversar al Teatrului Metropolis, este convins că noua generație de actori poate fi încurajată prin șansă. La rândul său, își amintește în rândurile care urmează cum la început de drum a avut ocazia de a învăța de la oameni de teatru precum Victor Rebengiuc, Marcel Iureș și, mai ales, Liviu Ciulei.

29
/11
/16

Trecutul ne dezvăluie foarte multe lucruri, nu doar o incurabilă melancolie. Trecutul are o anumită forţă de a se impune în actualitate fără a-şi face simtiţă prezenţa. Acest lucru se petrece şi cu teatrul în general când pur şi simplu vorbim despre teatru, chiar dacă o facem la timpul trecut. Forţa sa este invizibilă şi efectele devin vizibile când doar îi constatăm absenţa.

26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

Page 1 of 2212345...1020...Last »