Celălalt Bendeac
http://www.ziarulmetropolis.ro/celalalt-bendeac/

Un interviu neconvenţional, să-i spunem atât de previzibil aşa, cu actorul, omul de televiziune, starul Mihai Bendeac. Despre cum s-a legat prietenia cu cantautorul Gabriel Cotabiţă, despre cum l-a ajutat în carieră calviţia şi despre relaţia cu “Mondenii”.

Un articol de Andrei Crăciun|21 Mai 2014

Mihai Bendeac are la Prima TV (luni, 21.30) show-ul „Jurnalul unui burlac“, dar este de văzut şi pe scenele de teatru – de pildă în „Bani din cer”, la Teatrul de Comedie, în chiar rolul „Henry Perkins”, rolul principal.

Andrei Crăciun: Spui că nu mai simți că ești Mihai Bendeac, ci că ai ajuns să lucrezi pentru Mihai Bendeac. Și vin să te întreb: muncești ca Mihai Bendeac să aibă ce?

Mihai Bendeac: Nu ca Mihai Bendeac să aibă ceva, ci ca publicul lui Mihai Bendeac să fie mulțumit, dar în același timp simt că în mine sunt două persoane de multe ori.

În America sau unde te-ai duce, dacă te-ai lăsa de tot de meserie aici?

Nu cred în treaba asta, nu mi-am pregătit „exit”-ul, pentru că e o chestie pe care nu o concep. Și atât timp cât nu o concep, ea nu are cum să se întâmple.

Tu ești bun prieten cu Gabriel Cotabiță. Cum s-a legat prietenia asta? Puntea asta peste generații.

În mall. Filmam la Sergiu Nicolaescu. Și m-am întâlnit cu “Țeavă”, Cătălin Cățoiu, cameramanul.

Eu și transpir îngrozitor. Ce Cotabiță, tată? Eu!

Mare gagicar și el, de-aia i se și spune “Țeavă”, nu?

Da! Un uriaș. Îți tai seama cum e să stai la masă cu Chișu, cu Cotabiță și cu “Țeavă” și să se apuce ăia să vorbească despre femei? Despre ce vorbim aici? Experiență absolut pasionantă! Și mi-a zis “Țeavă”: tată, uite, merg cu Jojo la film, vii? Și a venit și Cotabiță, că sunt foarte buni prieteni. Și după ce am ieșit de la film, ei s-au dus la mașina lor și eu și Cotabiță am rămas lângă scara rulantă. Și am stat o oră-jumate lângă scara rulantă, efectiv.

La care mall? Aici, în Vitan (n.m. – interviul s-a desfășurat în cafeneaua Starbucks de la Mall-ul din Vitan, căci acolo a vrut vedeta TV)?

Nu, era la Plaza, în Drumul Taberei.

Și așa s-a legat cu Cotabiță? Mergeți în cluburi, ce faceți?

Nu prea sunt ei așa de clubberi. Cotabiță pentru că nu suportă fumul și “Țeavă” pentru că îi place să adoarmă devreme, probabil. Ieșim la film sau ieșim la masă sau mai mergem în concedii împreună. Am fost în Deltă, sper să reușim și anul ăsta.

Îți place să pescuiești?

Taică-miu era pasionat și încă mai e, mai mergeam cu el, dar n-am mai fost de mult, cred că mi-am pierdut dexteritatea sau cum dracu` se numește chestia aia.

Faptul că ți-ai pierdut podoaba capilară devreme a fost un avantaj sau un dezavantaj în cariera ta? Te face mai ușor de recunoscut?

Nu știu ce să spun, fiindcă la început a fost din cauza unui rol. Nu-mi căzuse în mod fraudulos, vizibil, știi?, dar am jucat Richard al III-lea, când am terminat facultatea, și m-am tuns “numărul doi” și când am băgat mașina mi-a rămas în cap un fel de cicatrice, și m-am îngrășat cinci kilograme pentru rolul ăla.

După care mi-am lăsat părul să crească și era deja clar că începuse să se rărească. Începusem “Mondenii”. Umblam cu un milion de peruci. Eu și transpir îngrozitor. Ce Cotabiță, tată? Eu!

Știu, te-am văzut la Teatrul de Comedie, în “Bani din cer”. Așa e: transpirai.

Da, e sinistru. Zic: bă, mai bine, tătuțu’, cinstit, fără. Răceam foarte des, că îmi rămânea părul ud. Și am zis: mai bine scap de treaba asta.

Mihai Bendeac

Mihai Bendeac, într-o scenă din spectacolul „Bani din cer“, de la Teatrul de Comedie

Până la urmă a fost bine.

Nu cred că s-a creat neapărat un brand, că înaintea mea a fost Mugur Mihăescu. E OK acum.

Tu ai o relație cu cei care au făcut carieră în televiziune înaintea ta, de exemplu cu Mugur Mihăescu?

Ne cunoașteam.

Ce părere are despre ce faci tu?
Nu știu.

El a făcut “exit”-ul.

Există două tipuri de mentalități – prima: “hai, să profit acum, că ăsta e momentul meu” și a doua – cei care zic “cum ăsta e momentul meu?, mâine ce fac?”. Pe mine mă interesează să fiu pe scenă și la optzeci de ani, pot să și mor acolo.

Bănuiesc că, financiar, nu o duci rău.

N-am dus-o niciodată de când m-am apucat de televiziune. În plus, aș fi putut să câștig foarte mulți bani în perioada asta, electorală, să mă afișez și să am în spate o anumită siglă. Nu fac treaba asta.

Ți s-a oferit? A încercat cineva să te “cumpere” așa, să îți facă ofertă asta?

Am primit odată o ofertă, pe când eram la “Mondenii”, pentru tot grupul, la Ștefăneștii de Jos, băi băiatule. Era o ofertă pentru noi patru, pe atunci eu nu eram la fel de cunoscut ca acum, atunci “făceam” 8.000 de euro.

Pe cap de om?

Nu, pentru toți. Și i-am refuzat.

Care e relația ta cu “Mondenii”?

Ne întâlnim când e să ne întâlnim, nu ieșim neapărat, dar firește, vorbim când e de vorbit. Nu poți să treci peste faptul că show-ul ăla a făcut istorie pentru că era altfel decât ce era până în momentul ăla și a avut curajul să fie altfel. A fost show-ul cu primul personaj gay, show-ul cu primul personaj travestit, aveam multe glume sexuale.

Aveam o independență pe care e tot mai greu să o întâlnești în ziua de azi. Mă durea în pix că râdeam de Băsescu sau de Năstase. A fost o perioadă foarte frumoasă. Poți să faci un calcul… cred că până în ziua de astăzi a rămas cel mai vizionat show pe internet.

Youtube-ul exploda de fiecare dată după ce era “Mondenii” pe televizor. Ceea ce înseamnă însă că “Mondenii” n-a avut niciodată în perioada aia niște ratinguri ieșite din comun.

Înseamnă că publicul tău era de net, nu de TV.

Păi, s-a întâmplat o dată că eram cu Mirela Zeța în mașină, sigur își aduce aminte, că ne-a marcat pe amândoi crunt și a venit un copil al străzii într-o pijama. Afară era frig, știi cum sunt ăștia, la “impresionare”. Și ăla s-a uitat așa: “Ăăă, Mondenii!”. Și eu: “De unde ne știi, mă? Ai televizor?”. “Nu”, zice, “de pe net!”. De unde dracu’ avea ăla net, mânca-ți-aș?

Foto cu Mihai Bendeac – Mihai Zgondoiu

28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

17
/03
/17

Ambasadoare a campaniei „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER, Dorina Chiriac vă invită la teatru. Ea joacă rolul principal în “Micul Prinț”, la Teatrul de Comedie, în seara aceasta, de la ora 19.00. Cumpărând bilete la spectacol, contribuiți la fondul de ajutorare a artiștilor în vârstă și în dificultate.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?

Page 1 of 2512345...1020...Last »