Unteatru găzduieşte „Cinci ore cu Mario“ de Miguel Delibes, un spectacol nou şi plin de energie, cu Florina Gleznea, în regia Marianei Cămărăşan.
Un articol de Elena Simion|12 septembrie 2014
„Cinci ore cu Mario“ are la bază cartea omonimă a romancierului spaniol Miguel Delibes, iar dramatizarea a fost realizată după luni întregi de muncă, regizoarea Mariana Cămărășan și actrița Florin Gleznea căutând cele mai potrivite scene și replici.
Carmen, eroina spectacolului, rămâne singură să-l privegheze pe soţul mort, un fost profesor de liceu, cu vederi de stânga. Reproșurile și tânguielile văduvei zugrăvesc o poveste de dragoste în care contrariile se atrag și oferă, în același timp, o imagine coerentă a Spaniei în timpul războiului civil.
Visele exuberante ale tinereții se lovesc prejudecățile și convenționalismul unei societăți conservatoare. Modelele rigide din familie și demnitatea suferinței țin în frâu elanul sufletesc și limitează aspirațiile femeii. Lupta interioară și zbuciumul sufletesc sunt punctate prin scenografie și prin muzica din fundal. Liniile verticale sunt fixate de cele orizontale, căci aspirațiile feminine sunt ancorate în realitate de rigiditatea masculină.
Carmen încearcă să iasă din lumea limitată în care trăiește, dar scara viselor nu duce nicăieri, iar muzica sufletului ei și amintirile frumoase sunt singurele ei bucurii.
Bucuriile și dezamăgirile adunate în peste douăzeci de ani de căsnicie se regăsesc în monologul unei femei simple, care nu înțelege prea bine drama pe care a trăit-o soțul ei, un intelectual care încearcă să-și păstreze verticalitatea. Toate nuanțele și contrastele sunt transmise publicului cu naturalețe și umor de către energica Florina Gleznea. De la fragmente din Biblie până la transformările sociale aduse de război, de la iubirea adolescentină până la dificultățile unei mame cu mulți copii, spectatorul este purtat cinematografic prin existența eroinei și descoperă toate resorturile sufletești ale unei femei puternice.
Chiar dacă personajul lui Delibes nu are același nivel de cultură, drama pe care o trăiește, iluziile spulberate și visele tinerești ne trimit cu gândul către Emma Bovary. Carmen visează o căsnicie plină de romantism, o bucătărie cu tacâmuri de argint, poezii închinate ochilor ei, o mașină cochetă și multe altele, dar se trezește că totul este cuprins de negrul existențial. De ce nu caută o altă direcție? Pentru că lumea ei înseamnă iubire, dar și convenționalism.
Puteți descoperi acest spectacol emoționat în cadrul intim și original de la Unteatru, duminică, 14 septembrie 2014, de la ora 19:00. Detalii pe pagina: http://unteatru.ro/
