ŞTIAŢI CĂ… într-o zi de 8 aprilie s-a născut Emil Cioran, unul dintre marile spirite ale secolului XX? Imposibil de clasat, Cioran a reuşit să distileze, într-un stil impecabil, o nefericire care l-a însoţit întreaga viaţă.
Un articol de Claudiu B.|8 aprilie 2014
„Sceptic”, „nihilist”, „depresiv”, „profet al nimicului” – biografii s-au întrecut să-i pună etichete. După 1989, văzând eşecul repunerii pe picioare a Romaniei, a intenţionat să scrie o carte, intitulată „Neantul românesc”. A renunţat la idee, dar a lăsat un interviu (acordat lui Sorin Antohi şi Luca Piţu) din care cităm: „Românii sunt totuşi un popor inteligent. Dar e ceva exterior! Străluceşte, dar nu are o bază. Existã ceva în neregulă la rădăcină, şi asta e probabil drama. E un defect incurabil. Ţara asta, România, e ceva de neînchipuit! Este eşecul permanent.”.
Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911 la Răşinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran, preot în Răşinari, şi al Elvirei (Comanciu) Cioran. Frecventează, începând din 1921, Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, oraş în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 şi 1932, urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.
Îşi încheie studiile universitare cu o teză de licenţă asupra intuiţionismului bergsonian. În acelaşi an (1932), se înscrie la doctorat, sperând să obţina astfel o bursă în Franţa sau Germania. În 1934, îi apare prima carte, Pe culmile disperării, pentru care i se conferă Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Va mai publica încă patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa.
Între 1933 şi 1935, se află la Berlin, ca bursier al Fundaţiei Humboldt. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944.
În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, a cărei variantă definitivă (ramasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an când se stabileşte definitiv în Franţa.
După 1945, începe să scrie în limba franceză, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; îi vor urma, până în 1987, încă nouă, publicate la aceeaşi prestigioasă editură pariziană.
Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier). Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.
* * * * *
Tot într-o zi de 8 aprilie:
1820: Este descoperită celebra statuie grecească Venus din Milo în Insula Milos din Marea Egee.
1829: A apărut, la București, primul periodic din Țara Românească: „Curierul Românesc”, editat de Ion Heliade Rădulescu.
1880: A avut loc, la Teatrul Național din București, premiera piesei lui I.L. Caragiale, „D-ale Carnavalului”.
1924: Lee de Forest obține în SUA patentul pentru pick-up.
* * * * *
S-au născut:
1911: Emil Cioran, scriitor și filosof român, stabilit în Franța (1995)
1927: George Grigoriu, compozitor român (d. 1999)
1929: Jacques Brel, cântăreț și actor belgian (d. 1978)
* * * * *
S-au stins din viaţă:
1848: Gaetano Donizetti, compozitor italian (n. 1797)
În urmă cu 166 de ani, pe 8 aprilie 1848, se stingea din viaţă celebrul compozitor Gaetano Donizetti. Una furtiva lagrima este o romanţă din opera L’elisir d’amore, scrisă de Donizetti în 1832. Personajul Nemorino o cantă atunci când află că poţiunea de dragoste pe care a cumpărat-o pentru a o cuceri pe Adina, dragostea vieţii lui, chiar „funcţionează”.
1946: Ilarie Voronca, poet român (n. 1903)
1950: Vaslav Nijinsky, balerin rus (n. 1890)
1973: Pablo Picasso, pictor, sculptor, gravor și ceramist spaniol (n. 1881)
Pablo Picasso – Guernica (1937)
1994: Jean Georgescu, regizor, actor și scenarist român (n. 1901)
2011: Alex. Leo Șerban, critic de film român (n. 1959)
2013: Sara Montiel, cântăreață și actriță spaniolă (n. 1928)
* * * * *
O IUBIRE A LUI CIORAN
În februarie 1981, Friedgard Thoma, o femeie frumoasă în vârstă de 35 de ani, mamă a unui copil şi doctorandă în filosofie, la Koln, îi scrie pentru prima dată lui Emil Cioran, atrasă fiind de scrierile filozofului român.
La momentul respectiv, Cioran avea 70 de ani şi trăia de decenii bune cu Simone Boue – o profesoară de limba engleză. Era “semi-însurat” cum avea să-i spună mai târziu lui Friedgard. Cioran îi va răspunde la scrisoare, spre mirarea ei. Schimbul de epistole continuă și relația se incinge. Trecuseră doar 6 luni de la prima misivă – plimbări prin Jardin du Luxembourg, cărți împărtașite, monologuri și exasperari.
Nu lipsește nimic din decorul și ingredientele unei veritabile povești de amor. După moartea lui Cioran, Friedgard Thoma publică, într-un volum, povestea legăturii ei cu filozoful şi o parte dintre scrisori. Volumul, tradus în limba română de Nora Iuga, ”Pentru nimic în lume – O iubire a lui Cioran”, a fost publicat în anul 2005, la editura EST.
Foto cu Cioran, Picasso & Alex Leo Şerban – wikipedia
