Closer to the Moon. Istorie, vedete şi cinema-ul popular al lui Nae Caranfil
http://www.ziarulmetropolis.ro/closer-to-the-moon-istorie-vedete-si-cinema-ul-popular-al-lui-nae-caranfil/

CRONICĂ DE FILM Noul film al lui Nae Caranfil, vorbit în engleză şi cu o distribuţie internaţională, arată că cinematografia română are resurse de a fi (şi) pe placul publicului. „Closer to the Moon” este un exemplu de cinema popular şi melodramatic profesionist executat.

Un articol de Ionuţ Mareş|6 Martie 2014

CRONICĂ DE FILM Noul film al lui Nae Caranfil, vorbit în engleză şi cu o distribuţie internaţională, arată că cinematografia română are resurse de a fi (şi) pe placul publicului. „Closer to the Moon” este un exemplu de cinema popular şi melodramatic profesionist executat.

În ultimii ani, câţiva regizori mediocri, mai vechi sau mai noi, le-au declarat „război” creatorilor Noul Cinema Românesc, pe care i-au acuzat că nu fac decât să alunge publicul din săli şi că încearcă să fie doar pe placul festivalurilor internaţionale.

Alternativa pe care aceşti regizori fără talent au propus-o a eşuat însă aproape de fiecare dată în banal şi prost-gust, promovate uneori agresiv ca variante de cinema hollywoodian aclimatizat pe sol naţional.

Însă filmul românesc a avut cu mult înainte de noul val adevăratul reprezentant al cinema-ului comercial bine făcut, care a ştiut să rămână un autor (în sensul în care, la un alt nivel, şi Billy Wilder era un autor) şi să realizeze, fără mari compromisuri artistice, filme pe gustul publicului – Nae Caranfil (Şi ar fi putut să mai existe încă unul, însă Cristian Nemescu a dispărut prematur).

De altfel, cineastul se declară mândru de „Closer to the Moon”, pe care îl consideră un film de autor realizat în „circumstanţe hollywoodiene” (cu referire la distribuţia formată din vedete internaţionale şi la coproducătorii americani – cu care a avut negocieri dificile privind varianta ultimă de montaj).

De la excelentul film de debut, „E pericoloso sporgersi” (1993), şi până la nou-nouţul „Closer to the Moon”, Nae Caranfil şi-a construit propriul drum, chiar dacă s-a lăsat uneori influenţat de vremuri (vezi accesele de vulgaritate din „Asfalt Tango”) sau a tras insistent cu ochiul înspre cineaşti ai spectaculosului ca Fellini, Menzel sau Tornatore.

Dacă, în anii ’90, a reuşit să ofere un film la doi-trei ani, odată cu trecerea în noul secol ritmul a încetinit drastic. De la „Filantropica” (2002), cineastul – care s-a consacrat după căderea comunismului şi cu două decenii înainte de apariţia noului val – a avut nevoie de mai mult de un cincinal pentru a-şi duce proiectele la capăt.

„Closer to the Moon” vine la şase ani după „Restul e tăcere” (2008), pe care îl continuă în ideea fascinaţiei faţă de cinema, folosind ca pretext un fapt istoric, însă puternic ficţionalizat în scopuri dramaturgice.

Subiectul nu este nou (şi ar putea trimite inclusiv la clasicul „Reconstituirea” al lui Lucian Pintilie). Regizorul de filme documentare Alexandru Solomon l-a exploatat la rândul său în 2004, în „Marele jaf comunist”. Caranfil preia ideea originală, pe care îşi brodează propria viziune: în vara anului 1959, cinci evrei, foşti ilegalişti comunişti traşi pe linie moartă, printre care şi o femeie, execută un spectaculos jaf, ca în filmele cu gangsteri, asupra unei maşini cu bani a Băncii Naţionale a României.

Ei sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte, într-un sistem totalitar pentru care un astfel de gest era sfidarea extremă. Cât timp se află la închisoare, cei cinci sunt puşi să reconstituie furtul, pentru realizarea unui film de propagandă şi de „educare” a maselor (filmul original există în Arhivă, iar Caranfil oferă pe genericul final câteva secvenţe).

Pornind de la aceste fapte istorice dovedite, regizorul, care semnează şi scenariul, ridică întrebarea esenţială: Ce i-a determinat pe cei cinci să comită un astfel de jaf, din moment ce ştiau că ar fi fost imposibil să se folosească de bani şi că sistemul, pe care îl cunoşteau foarte bine, i-ar fi condamnat la moarte?

Cinema-ul îi oferă lui Nae Caranfil prilejul de a ficţionaliza, de a încerca propriile explicaţii şi de a livra o poveste tragi-comică despre vise, prietenie şi curaj. Despre îmbinarea istoriei mondiale cu istoria la scară mică. Despre rolul artei şi al artistului într-un regim totalitar.

Naraţiunea este redată din perspectiva unui tânăr naiv, fascinat de cinema şi în căutare de eroi, ceea ce ar putea explica şi caracterul ieşit din comun, de poveste extrasă mai degrabă din filme, al întregii aventuri. Virgil, interpretat de Harry Lloyd, actor identificabil din lungmetraje recente ca „Jane Eyre” sau „The Iron Lady”, este ospătar într-o cantină şi asistă, fără să realizeze, la jaf, care a fost executat de cei cinci sub camuflajul realizării unui film.

Ulterior, tânărul ajunge să lucreze ca băiat bun la toate la filmul-reconstituire, ceea ce îi oferă prilejul să îi cunoască pe curajoşii făptaşi şi să se apropie de singura femeie a grupului, Alice, jucată de cunoscuta actriţă americană Vera Farmiga (celebră pentru roluri în filme precum „The Conjuring”, „The Departed” sau „Up in the Air”, cu acesta din urmă fiind nominalizată la Oscar în 2010). Liderul grupului, ofiţerul de poliţie Max, este interpretat de starul britanic Mark Strong.

Pentru Nae Caranfil, contextul real al poveştii sale nu este un prilej de demascări încrâncenate la adresa unui sistem recunoscut ca teribil, lucru care ar putea să-i aducă critici că relativizează şi că ia istoria à la légère (în linia filmului-omnibus „Amintiri din Epoca de Aur” sau a unor filme reper ca „Train de vie” şi „La vita e bella”). Reproşul, aici, ar putea viza mai curând schematismul prin care băieţii răi – securiştii, miliţienii, judecătorii, nomenclaturiştii – sunt înfăţişaţi ca brute urlătoare şi grotesc-caraghioase (cu chipurile redate prin încadraturi expresioniste).

Miza cineastului nu este însă adevărul istoric, ci felul în care potenţialul uriaş al unei întâmplări stranii şi neelucidate din trecutul ţării poate fi exploatat cinematografic, în sensul de divertisment+poveste+meditaţie. Cazul nu rămâne însă circumscris României, ci devine o naraţiune universală (Alegerea limbii engleze este o practică des întâlnită în cinema-ul internaţional).

Nae Caranfil pare să-şi fi asumat însă un pariu riscant. După ce a dovedit că poate avea succes în comedia românească (filmele sale de până acum sunt în primul rând comedii), şi-a dorit probabil să ţintească mai sus, să realizeze ceva măreţ, la fel ca personajele sale.

În „Closer to the Moon”, el îşi asumă o serie de marcaje ale cinema-ului hollywoodian. Genericul precizează că este vorba de un film inspirat din fapte reale, iar filmul este împărţit pe capitole şi începe şi se încheie cu explicaţii privind contextul istoric şi soarta protagoniştilor.

Caranfil lucrează cu vedete de talie internaţională (în cărţi s-a aflat şi Uma Thurman), în timp ce muzica lui Laurent Couson, cu accente când ludice, când melodramatice, rămâne într-un registru convenţional (insistând pe a obţine de la public receptarea „corectă”). Montajul este cât se poate clasic, atenţia fiind mutată de la un personaj la altul, de la cadre generale la prim-planuri. În plus, multe scene şi dialoguri – uneori sclipitoare, alteori banale – sunt exclusiv crowd pleasing.

Iar ceea ce porneşte ca un film cu vervă şi umor şi ca o farsă strălucită, în care se simte plăcerea de a povesti cinematografic un eveniment excepţional, alunecă uşor în partea a doua înspre artificial şi sentimentalism.

În timp ce filmele de până acum ale lui Caranfil (cu excepţia lui „Dolce far niente”) erau ancorate într-un context românesc care era o solidă sursă de originalitate, de exotism, „Closer to the Moon” riscă să devină una din numeroasele coproducţii internaţionale cu vedete, cu un subiect grandios şi cu personaje simpatice, dar în care personalitatea autorului se estompează până când regizorul-scenarist rămâne (doar) un bun meseriaş.

Distribuit de Mandragora Movies, „Closer to the Moon” este disponibil de vineri, 7 martie, în cinematografe.

INFO

Closer to the Moon (România, 2014)

Regia: Nae Caranfil

Cu: Vera Farmiga, Mark Strong, Harry Lloyd

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Closer to the Moon – capturi film

 

26
/06
/17

„Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în altul, sunt pedepsite (...) iar scopul final al acestei judecăţi supreme este reinstaurarea echilibrului între toate” – Dorel Vișan. Actorul născut la Tăușeni, județul Cluj, pe 25 iunie 1937, a împlinit 80 de ani!

26
/06
/17

De numele cărţii „Sinaia, Oraşul Elitelor” scrisă de către arhitectul Dan Manea se leagă mai multe premiere. Ultima noutate absolută pentru piaţa cărţii din România este faptul că o carte despre oamenii, istoria şi arhitectura unui oraş a inspirat un film!

23
/06
/17

A apărut în cinematografele din România ,,Povestea iubirii”, un film în care iubirea și scrisul salvează vieți, un bătrân evreu încă le poartă pică nemților, iar un băiețel se crede Mesia.

23
/06
/17

Ron Howard a fost confirmat ca regizor al spin-off-ului "Star Wars" dedicat personajului Han Solo. Regizorul laureat al premiului Oscar îi înlocuiește la timona filmului pe Phil Lord și Christopher Miller, la care Disney a renunțat în această săptămână, deși au fost implicați în producție timp de șase luni.

22
/06
/17

„Planeta Petrila” (din 23 iunie, în cinematografe) este un documentar în egală măsură fantastic și dureros de adevărat. Tânărul regizor Andrei Dăscălescu a dat – după „Consantin și Elena” – încă o capodoperă.

22
/06
/17

Vineri, 23 iunie, de la ora 19:00, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte primul eveniment independent din cadrul programului de educaţie cinematografică, susţinut de susţinut de criticul, jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu, „Cinemateca pentru toţi”. Tema noii întâlniri este „Religia în cinemaul românesc”.

22
/06
/17

După ce primul sezon al serialului "Genius", realizat de National Geographic, i-a fost dedicat lui Albert Einstein, sezonul al doilea îl va avea ca subiect pe Pablo Picasso. "Genius" este serialul original cu cea mai mare audiență din istorie a canalului de educație științifică. În SUA serialul a avut în medie 1,8 milioane de spectatori pe episod, dar serialul a fost urmărit în întreaga lume de 45 de milioane de telespectatori.

21
/06
/17

Ultimul film al marelui regizor polonez Andrzej Wajda, "Imaginea de apoi", şi câştigătorul Ursului de Aur la ediţia din acest an a Festivalului de la Berlin, "Despre trup şi suflet", al cineastei maghiare Ildikó Enyedi, se numără printre atracţiile celei de-a patra ediţii a festivalului de film Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara şi Gottlob.

21
/06
/17

Legendarul actor britanic Daniel Day-Lewis, care a făcut istorie câștigând trei statuete Oscar pentru cel mai bun actor, a surprins anunțând decizia sa de a părăsi definitiv platourile de filmare. Daniel Day-Lewis "nu mai lucrează ca actor", a declarat purtătoarea sa de cuvânt, Leslee Dart, într-un comunicat citat marți de revista de specialitate Variety.

20
/06
/17

”Îmi iubesc munca, dar nu şi lumea care o înconjoară: star system, presă, adică tot ceea ce-mi provoacă tensiune” - Nicole Kidman. Actrița care a debutat pe marile ecrane la vârsta de 14 ani, când a primit primul rol în filmul ”Bush Christmas” (1983), împlinește, astăzi, 50 de ani!

20
/06
/17

Prima noapte/ First Night, scris și regizat de Andrei Tănase, se califică în cursa pentru nominalizările la Oscarul acordat celui mai bun scurtmetraj de ficțiune, ediția 2018, după ce a câștigat marele premiu al competiției internaționale la Festival International de Cine de la Huesca, ajuns la a 45-a ediție și încheiat la finalul săptămânii trecute în orașul spaniol.

18
/06
/17

Festivalul Internațional de Film NexT anunță o dezlănțuire de forțe mistice în #OrasulNexT. Creaturi fantastice, zâne și câteva vrăjitoare vor lua cu asalt oaza de natură din jungla urbană a Bucureștiului, cunoscută și sub numele de Grădina Botanică.

16
/06
/17

Editura Nemira publică în colecția Yorick de teatru și arte ale spectacolului cartea-eveniment a regizorului Lucian Pintilie, Bricabrac – o ediție revizuită și adăugită de autor. Volumul a fost declarat ”Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franţa în 2010.

Page 1 of 17412345...102030...Last »