Complexitatea unui spectacol pleacă de la repetiții
http://www.ziarulmetropolis.ro/complexitatea-unui-spectacol-pleaca-de-la-repetitii/

Coregraful Răzvan Mazilu repetă zilele astea la West Side Story (libretul Arthur Laurents, muzica Leonard Bernstein), un musical care se va juca în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, pe 25 şi pe 26 octombrie, la Teatrul Odeon.

Un articol de Judy Florescu|27 Septembrie 2014

„Acum nu fixăm nimic, doar construim momentul,” le spune Răzvan Mazilu tinerilor numai ochi și urechi, care stau turcește pe podeaua rece a teatrului. Este ora prânzului și începe o atmosferă de lucru intens, de concentrare maximă și de dedicare, iar tu ca observator ești binevenit dacă ești invizibil. Dreptul tău de jurnalist cultural de a adresa întrebări dispare odată ce asiști la procesul creației unui spectacol complex. Musicalul este un gen artistic pe cât de cunoscut în afară, pe atât de rar întâlnit pe scenele românești. Abia în ultimii ani s-a introdus la Conservator secția cu profil specific pentru artele performative. Să joci într-un musical deși nu ai studiat acest gen în facultate poate fi o adevărată provocare pentru tinerii artiști, dar și o validare a capacităților lor extinse pe dans și pe mișcare. Doar văzând diverse etape ale comportamentelor artistice, la 20, la 30, la 40 de  ani, atunci te întrebi (în gând) ce contează: vârsta pe care o ai sau anii de experiență în lucru?

Muzica începe și pe podea sună ropote de pași. Nebunie. Sudoare. Chiuială și pe alocuri chinuială. Nu fiecăruia îi iese din prima. Dar de aceea sunt repetițiile ca să îți iasă pasul în spectacol.

„Este greșit să aveți pretenția ca atunci când faceți ceva să vă iasă din prima.”

Fără decoruri, fără costume, doar talentul în forma lui pură și neșlefuită ia felurite forme în mica încăpere. Cred că îi vedeam pe tinerii artiștii compleți, care se folosesc de voce, corp și mimică pentru a exprima ceea ce noi spectatorii aveam să simțim la spectacol.  Întotdeauna m-am întrebat dacă artiștii își pierd din strălucire odată ce părăsesc scena cu luminile și toate celelalte elemente tehnice, care le creează uneori o imagine artificială de supraoameni. Aici, în sala de repetiții, sunt doar ei, neacoperiți de vreun văl care ne-ar putea duce în eroare, doar ei, ridicați sau îngenunchiați de talentul care nu le permite să-l neglijeze sau să-i diminueze intensitatea. Nu se pot menaja.

Din câte am observat, la un musical se lucrează din toate oasele, toate corzile vocale, toți mușchii faciali, în principiu din fiecare parte a corpului care poate reda o mișcare, un sunet, o emoție.

“Energia trebuie să fie tot timpul proaspătă”, spune asistenta de coregrafie a lui Răzvan Mazilu, Judith State, care le dă indicații actorilor desculță. Glasul său este blajin, dar ferm și parcă nu e un glas ci e o fuziune a mai multor tonuri muzicale. Ea și cântă. Am auzit-o interpretând Purple Rain într-un dintre spectacolele lui Răzvan Mazilu. O minunăție de om!

Se repetă coregrafia musicalului de patru ore fără pauză și, crezând că s-a terminat, încerc să intru în vorbă cu unul dintre protagoniști, îmi spune că nu poate pentru că începe acum încălzirea vocală. A doua oră de canto pe ziua de astăzi. Sunt puțin copleșită de activitatea continuă a unor actori de musical și abia aștept următoarea repetiție pentru a vedea continuitatea procesului de creație.

Conform lui Răzvan Mazilu ideea musicalului aparține Marinei Constantinescu, directorul FNT, ideea find ca tânăra generație de actori să aibe un spectacol al lor, în care să demonstreze că sunt actori totali.

foto: Liviu Ștefan

20
/09
/16

Timișoara va fi Capitală europeană a culturii în anul 2021. Anunțul a fost făcut vineri și oamenii au plâns de bucurie când au aflat. Care este pulsul străzii și cum se vede „cultura” din mijlocul mulțimii?

18
/08
/15

A pornit în 2002 din iniţiativa unui grup de prieteni cinefili care doreau salvarea unui cinematograf local. Iar acum, în afara activismului cultural asumat ca misiune, îşi propune ca până în 2018 să creeze infrastructura necesară pentru înfiinţarea unui Institut al Filmului Documentar.

22
/06
/15

Dansul dervișilor - meditația în mișcare prin care musulmanii Sufi cred că pot intra în comuniune cu Dumnezeu - a venit la București săptămâna trecută, în varianta laică și educativă a lui Ziya Azazi.

10
/02
/15

Rândurile care urmează spun povestea oraşului pe care l-am părăsit în vara anului 2009 doar pentru a-l regăsi în iarna anului 2015.

27
/09
/14

Coregraful Răzvan Mazilu repetă zilele astea la West Side Story (libretul Arthur Laurents, muzica Leonard Bernstein), un musical care se va juca în cadrul Festivalului Național de Teatru, pe 25 și pe 26 octombrie, la Teatrul Odeon.

02
/05
/14

E Shakespeare la Craiova. În mod programatic și internaționalizat, de fix două decenii, de când Emil Boroghină, pe atunci directorul Teatrului Național din Craiova, a fondat Festivalul Internațional Shakespeare. Până acum, spectacolele puteau fi văzute la Craiova și la București, dar - începând cu ediția actuală - cel puțin un spectacol e programat și în alte orașe ale Olteniei. 

25
/01
/14

Are o carieră de peste 30 de ani, desfășurată pe marile scene ale lumii. Spune că dansează și în vis, deși în ultimii ani a avut doar roluri de coregraf. Stabilit în Italia, Gheorghe Iancu a revenit în țară pentru premiera spectacolului ,,Femei”, la Opera Națională București.

09
/01
/14

Doi actori sunt singuri pe scenă timp de o oră şi jumătate, într-o poveste rusească derulată într-un decor à la Tim Burton, în regia lui Emanuel Pârvu. „Doi pe o bancă“, spectacolul Teatrului Metropolis, are avanpremiera sâmbătă şi duminică, de la ora 19.00.

10
/12
/13

FOTOREPORTAJ Alina Cojocaru, „balerina deceniului”, prim-solistă a English National Ballet, a dansat în rol de silfidă - o creatură mitologică a aerului - pe scena Operei Naționale București.

02
/12
/13

Iulia Rugină, Oana Răsuceanu și Ana Agopian inventează povești și le transformă în filme, ca de exemplu „Love Building”, o comedie romantică despre relațiile de cuplu. De ce ai nevoie ca să faci film și cum se scrie un scenariu „în trei”? Ne spun chiar ele, în cinci secvențe.

12
/08
/13

REPORTAJ Nicu Alifantis compune la chitară după un text la prima vedere, Horaţiu Mălăele joacă într-un spectacol de Silviu Purcărete, Carmen Avram povesteşte despre cum l-a cunoscut pe Michael Jackson. Se întâmplă toate în acelaşi loc: la Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis.

27
/07
/13

REPORTAJ MULTIMEDIA Cum poţi să călătoreşti, fără să ieşi din casă şi să priveşti, fără să-ţi deschizi ochii? Simplu: prin teatrul radiofonic. Iar când cineva îţi face loc în culise, spectacolul sporeşte, fără să-ţi dea impresia că magia s-a destrămat.

17
/06
/13

REPORTAJ „Când păşeşte pe scenă, o prim-balerină trebuie să-ţi oprească respirația“ spune Andra Ionete, prim-balerină la Opera Naţională Bucureşti. Pentru plutirea din timpul dansului, ea plăteşte cu rutina repetiţiilor, de câteva ori pe zi.

08
/06
/13

Cum ar fi să intri în atelierul unui sculptor sau al unui designer de bijuterii și să auzi povești despre obiecte, chiar din gura oamenilor care le-au făcut? E o experiență pe care ți-o propun excursiile organizate de Art in Bucharest.

Page 1 of 212