“Coq au vin” – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/coq-au-vin-mondialul-metropolis/

Într-o lume în care semipreparatele luate din buza supermarketului fac legea, dar în care bucătarii au ajuns mari vedete TV, reţetele culinare au ajuns un fel de literatură pentru sado-masochişti.

Un articol de Dede's|1 Iulie 2014

Privim mult, înghiţim aprig (în sec) şi în final ungem generos o felie de pâine cu margarină, sau zvârlim nişte ouă în tigaie, fără să mai ţinem cont de aranjarea farfuriei, de culori, texturi şi alte amănunte, de masterchefi aflaţi între două contracte cu televiziuni diferite.

Optimile de finală de luni, dar şi viitorul sfert de vineri (Franţa – Germania) m-au provocat la lectura unei reţete, şi, aproape neobişnuit pentru lumea în care trăim, am trecut de la vorbe la fapte. Când îl vezi pe Valbuena cum joacă, e imposibil să nu te gândeşti la un “Coq au vin”, o reţetă absolut clasică, cu o existenţă de peste 2500 de ani.

Se spune că, şi nu avem de ce să ne îndoim, însuşi Iulius Cezar, între două bătălii, îşi desfăta papilele gustative cu un cocoş galic tras printr-un vin de contrabandă, adus direct din viile arate de Burebista. Cum totul se transformă, se reinterpretează, se clonează, mai nou în locul cocoşilor aţoşi, gospodinele de la est şi vest de Paris au început să folosească pui de crescătorie, o jignire la adresa bucătăriei autentice. Noi nu jignim, pentru că suntem bine crescuţi, bio, la ţară.

… şi cocoşul dâmboviţean

Cocosul (actualmete) decapitat, fost in curtea lui Dede's

Cocosul (actualmete) decapitat, fost in curtea lui Dede’s

Cum aveam în frigider un cocoş adus de pe meleaguri dâmboviţene, ciugulitor de seminţe produse între Argeş şi Neajlov, procesarea lui a început în timp ce Benzema se lupta cu barele nigeriene şi s-a finalizat la ceas de taină, când Schürrle tocmai descoperea călcâiul magrebian.

În mod normal vinul, unul negru de supărare că România a ratat încă un turneu final, trebuia să înfrăgezească în prealabil cocoşul, dar cum timpul mă presa, am decis să mă fezandez pe interior, cu o jumătate de sticlă, restul fiind dedicat fostului rege al ogrăzii, care simţea nevoia unei băi calde.

La final preparatul arăta încântător, nu chiar ca în fotografiile din cartea de bucate, dar destul de aproape, ceea ce mă face să merg pe mâna francezilor. În cazul în care pronosticul îmi este dat peste cap, promit să mă bag la o cură de cârnaţi nemţeşti, udaţi cu cea mai proastă bere autohtonă.

Pentru finală am câteva reţete de mare angajament culinar, singura mare problemă ar fi să nu ne mai facă prietenii din Costa Rica vreo surpriză, pentru că, ghinion curat, am lipsit tocmai la lecţia despre gastronomia Americii Centrale.

Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Mondialul Metropolis şi Coq au vin – din arhiva personală a lui Dede’s

 

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212