Cum ne vindecăm de copilărie şi ne intoxicăm cu bătrâneţe
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-ne-vindecam-de-copilarie-si-ne-intoxicam-cu-batranete/

Este vineri după-amiaza şi Teatrul Odeon este înconjurat de o mare de oameni, în principal actori şi teatrologi. Teatrul German de Stat de la Timişoara prezintă spectacolul „Fetiţa din bolul peştelui auriu” în regia lui Radu Afrim. Vor avea loc două reprezentaţii, cu casa închisă.

Un articol de Judy Florescu|9 mai 2014

Un spectacol al lui Radu Afrim este o zdruncinare a tuturor impresiilor și părerilor pe care le poți avea despre teatru în momentul acela. Spectacolele lui sunt atât de speciale încât nu pot fi încadrate în vreo categorie, nici măcar nu poți spune dacă îți plac sau nu, nefiind create pe unul din stilurile cu care ne-am obișnuit în teatrele bucureștene.

Numele lui Radu Afrim pe afiş te împinge de fiecare dată să vezi spectacolul, chiar şi când acesta se desfășoară în limba germană, cu subtitrare. Regizorul a ales ca un text în engleză să fie montat în limba germană, realizându-se astfel și o dublă traducere – română și germană.

Indiferent de motivul pentru care te afli în sală, nu ești de fapt acolo, și odată cu muzica, luminile, mișcările și glasul actorilor începi să fii mișcat, învăluit și conectat la o lume feerică. Nu mă refer la scenografia sublimă creată de Dragoș Buhagiar. Mă refer la lumile pe care le construiește Radu Afrim, prin energiile pe care le accesează în actori şi care se revarsă spre public.

Fiecare personaj din familia fetiței Iris a pierdut fericirea și apelează la fuga de realitate; fiecare îşi găseşte refugiul în elemente exterioare comunicării față de ceilalți, neîncetând să caute iubirea.

Tatăl (Georg Peetz), stâlpul familiei, este cufundat în geometrie și sensuri abstracte, renunțând să o mai fascineze pe soția sa, iar orice încercare de conversație devine un shimb inutil de argumentel.

„Oamenii fericiți mi se par ciudați. Să fiu sincer. Soția mea e o persoană fericită de la natură.”

Mama (Olga Torok) este sufocată de lipsa de implicare în căsnicie a soțului său, motiv pentru care îl invocă pe Arnie, un fost iubit decedat în război, căruia îi dedică un cântec.

„Timp de 12 ani m-am gândit că e suficient să fii iubit. Dar trebuie să și iubești.”

Iris (Silvia Torok), un copil precoce cu un intelect dezvoltat și un simț al lucrurilor aparte, pune la îndoială tot ce a învățat la școală și la 11 ani se comportă, acționează și reacționează după propriile reguli. Dobândirea cunoștiințelor din toate domeniile culturii, pe care le-a studiat singură, a ajutat-o să devină unicul stăpân al conștiinței sale. A ales să devină budistă și să creadă în reîncarnare.

După pierderea peștișorului auriu, Amahl, aruncat în canalizare, la malul mării îl întâlnește pe Mr. Lawrence (Horia Săvescu) un străin misterios a cărui prezență în casa fetiței îi va fi decisivă relației dintre părinții micuței, dar și chiriașei lor, Miss Rose.

„Acesta e momentul când știu că nu există nimic, trecut sau prezent, ce ar putea să schimbe lucrurile, că numai norocul le influențează.”



29
/12
/16

De sute de ani, odată cu intrarea în post, lumea românească intră într-o stare de înfrigurată aşteptare a şirului de sărbători ce durează până la Sf. Ion. Domnii fanarioţi, aflaţi pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1711 (1716), până în 1821, au adus un plus de culoare ce aminteşţte, în mic, fastul Curţii imperiale bizantine.

26
/12
/16

Corul Armatei Roșii, al cărui director și 60 de membri se aflau la bordul avionului care s-a prăbușit duminică în Marea Neagră, reprezintă un simbol al Rusiei aplaudat pretutindeni, chiar și în zonele de conflict. Repertoriul său include astăzi mai mult de 2.000 de opere, de la cântece folclorice sau care glorifică URSS la muzica sacră, trecând prin cele mai mari hituri moderne internaționale, pe care le interpretează cu voci puternice, însoțite de coregrafii acrobatice.

26
/12
/16

CRONICĂ DE FILM Noul film al lui Damien Chazelle, „La La Land”, este în primul rând o surprinzătoare explozie de muzică și culori. Un film fermecător la suprafață, însă dulceag și convențional sub poleiala de musical care vrea să omagieze Epoca de Aur a Hollywood-ului.

26
/12
/16

George Michael a murit la vârsta de 53 de ani. Cântărețul și compozitorul al cărui nume real era Georgios Kyriacos Panayiotou a vândut mai mult de 100 de milioane de albume de-a lungul unei cariere care s-a întins pe aproape patru decenii, primul său album solo "Faith", din 1987, fiind vândut în 20 de milioane de discuri și ocupând prima poziție în topuri.

22
/12
/16

Scenograful Ștefan Caragiu, decan al Facultății de Teatru al UNATC București, crede că talentul se împarte în mod egal pe generații. Consideră că studenții au dreptul și chiar obligația de a se revolta atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum trebuie.

22
/12
/16

Doi colindători scăpaţi parcă de la balamuc, după felul cum sunt costumaţi, iau cu asalt un autobuz la ora când cafelele încă nu și-au făcut pe deplin efectul. Ambii sunt îmbrăcați în cămăși de noapte de damă, albe cu floricele verzi, cu dantelă la guler și mâneci, încinși cu niște sfori groase la mijloc purtând pe capete niște căciuli din pieile unor miei, care probabil s-au născut și au murit înainte de căderea comunismului.

22
/12
/16

De Crăciun, TVR 1 a pregătit telespectatorilor săi concerte tradiţionale de colinde, dar şi ale unor vedete internaţionale, ediţii speciale ale emisiunilor postului iubite de public, întâlniri cu vedetele preferate, reportaje şi documentare în premieră. (...) Pe 25 decembrie, de la 16.00, TVR 1 oferă telespectatorilor bucuria de a rememora şlagăre ale anilor ‘70, ‘80 şi ‘90, devenite favoritele multor generaţii

22
/12
/16

Cu siguranţă unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, care se bucură deja de şapte nominalizări la Globurile de Aur şi se poziţionează astfel ca unii dintre marii favoriţi la Oscaruri, ,,La La Land” va avea premiera în cinematografele din România pe 23 decembrie.

22
/12
/16

Într-o zi de 22 decembrie (1956) se stingea din viaţă Nicolae Labiş, unul dintre cei autentici si sensibili poeti ai literaturii romane, supranumit de criticul Eugen Simion - "buzduganul unei generatii".