Dans printre cuvinte. A freca menta, pe divan, la psiholog
http://www.ziarulmetropolis.ro/dans-printre-cuvinte-a-freca-menta-pe-divan-la-psiholog/

Mulţi oameni sunt reticenţi să apeleze la psiholog sau la psihiatru când se confruntă cu o problemă de viaţă sau cu o tulburare psihică. Motivele pot fi multe, de la frica de a nu fi catalogat „nebun” de ceilalţi până la faptul că se îndoiesc că psihologul sau psihiatrul ar putea să îi ajute cu adevărat.

Un articol de Cristina Drăgulin|1 Aprilie 2014

 

Alții cred că aceia care apelează la terapeuți sunt prea… leneși să-și rezolve singuri problemele și vor să frece menta pe divan la ei în cabinet, sunt prea… comozi să ia măsurile ce se impun într-o anumită situație de viață sau sunt prea… superficiali pentru a-și dori cu adevărat o schimbare în viața lor. Există multe confuzii și prejudecăți în privința activității psihologilor și psihiatrilor.

Dar, ce este un psiholog și ce este un psihiatru?

Psihiatrul este un absolvent al Facultății de Medicină, care și-a ales specializarea în patologie psihică. În urma rezidențiatului, el devine medic psihiatru care se ocupă, în principal, de persoanele cu diagnostic de tulburare mentală și are dreptul legal de a prescrie medicamente acestora.

Psihologul este un absolvent al Facultății de Psihologie, care după terminarea facultății poate lucra în cabinete de psihologie pentru a oferi consiliere, orientare profesională, pentru a evalua cu metode specifice procesele psihice ale unei persoane și nu are dreptul legal de a prescrie medicamente. El nu este medic.

Cei care se duc la ei doar freacă menta pe un divan sau chiar au ceva de câștigat?

Clienții lor se confruntă cu diverse probleme, de la situații de viață, precum divorțul sau conflicte în cuplu, până la tulburări psihice grave, precum schizofrenia sau depresia. În niciun caz nu freacă menta în ședințele de terapie. Expresia „a freca menta” (a lenevi) își are originile într-un obicei din Grecia Antică. Pe atunci, oamenii frecau mesele cu mentă pentru a le da un miros plăcut. Obiceiul a fost preluat și la noi în țară, mai ales de familiile înstărite. Se pare că această ocupație era preferată de servitori altor activități mai grele și, de aici, sensul expresiei. Povestea originii sintagmei „frecatul mentei” o puteți citi pe site-ul mistereledunarii.wordpress.com.

Divanul e rar întâlnit azi în ședințele de terapie. De obicei, clienții stau pe fotolii sau scaune. Celebrul Sigmund Freud a preferat divanul pentru că voia să îl țină pe pacient întins și cu spatele la terapeut, într-o poziție de relaxare. Până să ajungă să însemne „canapea fără spătar sau pat turcesc” și „judecată sau proces”, în Imperiul Otoman „divanul” era un Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice și tot „divan” se numea sala unde sultanul conducea ședințele Consiliului. Termenul a fost preluat în Țările Române pentru a desemna Sfatul Domnesc. Astăzi, divanul este cel mai des folosit cu sensul de „canapea”.

Cristina Drăgulin este jurnalist, traducător, psiholog și biblioterapeut. Este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro. 

Foto: wikipedia

10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123