Dans printre cuvinte. Lupta dintre „doar“ şi „decât“
http://www.ziarulmetropolis.ro/dans-printre-cuvinte-lupta-dintre-doar-si-decat/

„Părerea mea proprie şi personală este că politicienii îşi mint proprii alegători, fiindcă promit multe şi duc la îndeplinire decât puţine lucruri.” Sună familiar? Nu e un citat exact, ci mai degrabă un colaj din mai multe exprimări „degajate” din studiourile de televiziune.

Un articol de Cristina Drăgulin|25 Martie 2014

„Părerea mea proprie și personală este că politicienii își mint proprii alegători, fiindcă promit multe și duc la îndeplinire decât puține lucruri.” Sună familiar? Nu e un citat exact, ci mai degrabă un colaj din mai multe exprimări „degajate” din studiourile de televiziune.

Uneori, greșeli din fraza de mai sus se găsesc și în presa scrisă. Sunt convinsă că ați făcut deja o „corectură mentală” a textului. Să le luăm pe rând.

Fiecare dintre noi este o individualitate. Precum amprenta, personalitatea fiecăruia e unică. Când ne exprimăm o părere subiectivă ținem să menționăm că „propria mea opinie este…” sau „eu, personal, cred…”. Deci, „părerea mea personală și proprie”, ca să urcăm pe tron unicitatea, este că folosim în exces, mai ales în vorbirea curentă, această subliniere a „sinelui singular”.

Adjectivele „personal” și „propriu” se referă la particularitățile unei persoane, la ceea ce îi aparține doar ei, la ceea ce îi este specific. Uneori, doar pentru a sublinia o idee sau doar pentru a atrage atenția, e posibil să fie nevoie de acest artificiu verbal de scoatere în evidență a individualității. Nu vreau decât să vă propun să renunțăm la acest narcisism subliniat lingvistic. E suficient să spunem „eu cred…”, „m-a impresionat…”, „carte personală”, „propriii copii”.

Profit de ultimul exemplu pentru a aduce în discuție o greșeală, des întâlnită, de această dată, în scris. Mă refer la “propriu/proprie”, la plural și la plural articulat. Pluralul este „proprii” (mereu!). Dacă e alăturat unui substantiv feminin sau neutru, articularea rămâne cu doi „i” – „propriile preferințe”, „propriile gânduri”. La masculin, articularea presupune adăugarea celui de-al treilea „i” – „propriii frați” sau „propriii alegători”.

Termin astăzi cu regula folosirii adverbelor „doar” și „decât”, în cazul în care ambele au sensul de numai, deci exprimă ideea unei delimitări sau restricții. „Doar” îl folosim pe lângă verb la forma afirmativă, iar pe „decât” lângă un verb la forma negativă. Astfel: „Nu vreau decât să-mi spui ce gândești.” și „Vreau doar să-mi spui ce te supără.”.

Ce problemă dintre cele expuse întâlniţi mai des?

Cristina Drăgulin este jurnalist, traducător, psiholog și biblioterapeut. Este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro.  

Citiţi şi:
10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123