Dans printre cuvinte. Politica schimbă sensul „maidanului”
http://www.ziarulmetropolis.ro/dans-printre-cuvinte-politica-schimba-sensul-maidanului/

Știţi despre maidan? Cum să nu ştiţi, nu-i aşa? Oricine se uită la televizor şi citeşte presa scrisă sau online ştie despre „Maidanul” din Ucraina.

Un articol de Cristina Drăgulin|4 Martie 2014

Știți despre maidan? Cum să nu știți, nu-i așa? Oricine se uită la televizor și citește presa scrisă sau online știe despre „Maidanul” din Ucraina.

În această perioadă, cuvântul „maidan” a făcut înconjurul lumii de mai multe ori. Dar, înainte de a discuta însă despre „maidan”, vă propun o paranteză despre verbul „a ști”.

Acest verb pune adesea probleme multora pentru că, uneori, se scrie cu doi „i”. Regula este foarte simplă. Al doilea „i” se adaugă doar la persoana a doua singular, numai la indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi cea negativă (tu știi, tu să știi, tu o să știi, tu nu știi, tu să nu știi, tu nu o să știi). În rest, se scrie cu un singur „i”, la infinitiv şi la toate timpurile sau modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană ori număr.

Dar să revenim la maidan.

Cuvânt de origine turcă (meydan, maydan), se referă la o piață publică sau un loc viran dintr-o localitate sau de la marginea ei, folosit adesea ca loc de plimbare sau de joacă (de unde „a bate maidanul” înseamnă a hoinări sau a vagabonda), ca arenă sportivă sau ca zonă de desfacere a mărfurilor. Fiind un teren neacoperit de clădiri, nelocuit (de unde „a scoate la maidan”, adică a ieși la lumină, a face cunoscut), termenul „maidan” a căpătat, în timp, un sens peiorativ în limba română. Noi am ales să folosim mai des „piață” (din italiană, piazza).

„Maidan” îl utilizăm mai degrabă astăzi pentru a desemna un loc rău famat, plin de gunoaie, neîngrijit, unde hălăduiesc oameni săraci. Dar acest fapt nu e consemnat cu exactitate de dicționar, deși în limba vorbită acest înțeles al maidanului domină fără drept de apel. În plus, în argou găsim sintagme care subliniază încă o dată sensul peiorativ dominant în limba română. Astfel, „a ieși la maindan” înseamnă în argou „a se face cunoscut în lumea interlopă, a ieși la jefuit sau a practica prostituția”. De asemenea, am adăugat un „ez” și am format cuvântul „maidanez” pentru a desemna un animal fără stăpân, vagabond.

Ceea ce mi-a atras atenția, în special, este tendința actuală, sub imperiul evenimentelor din Ucraina, de a acorda cuvântului maidan un nou sens. Utilizat în sintagme precum „Maidanul solicită Guvernului” sau „Maidanul pune condiții politicienilor”, termenul capătă înțelesul de „grup numeros de oameni adunați într-o piață publică, oameni care își apără drepturile sau au anumite solicitări politice, sociale și economice”. E o ocazie interesantă de a observa dinamica limbii și evoluția unui cuvânt.

Foto: Facebook/Virtual Maidan

10
/02
/16

Structura „ca și” a ajuns să invadeze limba română, crescând ca iarba rea și ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul „ca”.

11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

Page 1 of 3123