„Destine la răscruce“ – reinterpretarea miturilor americane
https://www.ziarulmetropolis.ro/destine-la-rascruce-reinterpretarea-miturilor-americane/

CRONICĂ DE FILM „Destine la răscruce“ este peste media producţiilor de peste Ocean aterizate prin mall-urile de la noi. Ryan Gosling, învăluit în aura de coolness devenită marcă proprie, o are alături pe Eva Mendes.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 iunie 2013

CRONICĂ DE FILM Cea mai recentă colaborare dintre regizorul Derek Cianfrance şi Ryan Gosling, „Destine la răscruce“ („The Place Beyond the Pines“) se îndepărtează de precedentul lungmetraj al regizorului american, electrizantul şi intimistul „Blue Valentine“, unde starul din „Drive“ făcea pereche cu Michelle Williams.

De această dată, Gosling, învăluit în aura de coolness devenită marcă proprie, o are alături pe Eva Mendes şi, la un moment dat, îi pasează lui Bradley Cooper centrul atenţiei, pe care, şi acesta, îl va preda la rândul său unor adolescenţi.

Prin cele trei poveşti succesive care se influenţează, Cianfrance ne oferă viziunea sa despre viaţă, moarte şi destin, o perspectivă uşor melodramatică şi cu înclinaţii de revistă glossy – traseul copiilor este determinat de trecutul taţilor, pe care riscă să îl repete etc.

Mult mai provocator este discursul, cu scurte irizări parodice şi sarcastice de efect, despre amestecul dintre bine şi rău, despre nelegiuiţii cu faţă umană şi oamenii legii cu trăsături de tâlhari, pe spatele cărora s-a construit şi trăieşte America.

Ryan Gosling şi Eva Mendes, într-o scenă din „Destine la răscruce“

Derek Cianfrance dă dovadă de o spectaculoasă uşurinţă în a controla mai multe genuri şi stiluri. „Destine la răscruce“ începe ca un film intens stilizat despre un hoinar, un bad guy chipeş, sentimental şi uşor sărit de pe ax – jucat de un Ryan Gosling acoperit de tatuaje şi cu tricourile purtate pe dos.

Continuă ca un film poliţist (sau chiar politic) în tradiţia unui „Serpico“, marcat însă de un mai pronunţat relativism moral, în care protagonistul este interpretat de un Bradley Cooper debarasat de siropismul din „Silver Linings Playbook“.

Şi se încheie ca un film cu adolescenţi rebeli, cărora li se ataşează problemele de rigoare – chefuri, droguri, pistoale, fete, bătăi, părinţi.

Un regizor cu libertate şi cu talent

Nu e la îndemâna oricui să treacă prin astfel de abordări într-un singur film cu aerul că le stăpâneşte bine, iar lui Cianfrance îi iese onorabil. Asumat, el preia şi prelucrează (cu accente personale, însă nu atât de percutante şi uşor identificabile ca ale unor Paul Thomas Anderson sau Gus Van Sant) o serie de mituri americane pe care cinematografia le-a exploatat cu succes de-a lungul anilor: bad guy-ul hoinar, singuraticul, jafurile bancare, cursele de motoare, urmăriri ale poliţiei, femeia părăsită şi cu un copil, imigranţii latino, eroismul şi corupţia oamenilor legii, colegiile şi adolescenţii lor rebeli.

Înşiruirea de mai sus nu trebuie să înşele: Cianfrance nu aglutinează clişee, ci explorează teme familiare din mentalul cinematografic deopotrivă hollywoodian şi periferic, încercând să le îmbrace în haine de ultimă generaţie (imaginea este semnată de Sean Bobbitt, care a lucrat şi la „Shame“ sau „Hunger“).

Problema ansamblului – strălucitor fără stridenţe – este că nu renunţă la unele rezolvări scenaristice forţate şi uşor demonstrative, care nu prea pot fi luate în serios ca tratare a temelor „mari“ pe care le scoate la bătaie.

„Destine la răscruce“ este, totuşi, peste media producţiilor de peste Ocean aterizate prin mall-urile de la noi. Şi are potenţial să prindă la un public care, deşi nu vrea neapărat să fie scos din rutina gusturilor cinematografice formate de produsele marilor studiouri, se bucură atunci când dă peste un film al unui regizor cu ceva libertate şi talent.

INFO

„The Place Beyond the Pines“ („Destine la răscruce“, SUA, 2013)

Regia: Derek Cianfrance

Cu: Ryan Gosling, Eva Mendes, Anthony Pizza, Bradley Cooper

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

13
/02
/17

"La La Land" a ieșit triumfător duminică seara la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, primind nu mai puțin de cinci trofee din cele 11 la care a fost nominalizat. Musicalul american a primit premiile BAFTA pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună coloană sonoră și cea mai bună imagine.

13
/02
/17

Majoritatea românilor (regizori, producători, actori, selecționeri de festival) veniți la Festivalul de Film de la Berlin au participat, duminică seara, la un protest pe covorul roșu, obținut prin amabilitatea organizatorilor festivalului, care le-a acordat un minut înaintea ultimei proiecții din palatul festivalului. Protestul a fost transmis live pe site-ul oficial al festivalului (berlinale.de).

11
/02
/17

Zeci de persoane, prieteni, admiratori, colegi, studenți și oameni simpli i-au adus un ultim omagiu regizorului Radu Gabrea, sâmbătă, la Teatrul Nottara. Sicriul cu trupul neînsuflețit al artistului a părăsit Teatrul Nottara la ora 16,30, în aplauzele celor care au dorit să-și ia adio de la cel pe care l-au iubit și admirat. Radu Gabrea a murit joi la vârsta de 79 de ani.

10
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. „Secvențe” (1982), de Alexandru Tatos, un film unic în cinematografia română. Un film polemic. Un sclipitor manifest cinematografic, deopotrivă intelectualist și emoționant. O capodoperă.

10
/02
/17

Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine anul acesta, între 28 martie și 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în săli de cinema.

10
/02
/17

Olimpia Melinte şi Alexandru Papadopol sunt doi dintre numeroşii actori vedetă din "Bucureşti NonStop", filmul din 2015 al lui Dan Chişu, acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub. Un scurt dublu-interviu despre personaje şi indicaţii regizorale.

09
/02
/17

Astăzi începe cea de-a 67-a editie a Berlinalei. România participă în competiţia principală cu lungmetrajul „Ana, mon amour”, în regia lui Călin Peter Netzer, câștigătorul unui Urs de Aur, cu „Poziția copilului” (2013).

08
/02
/17

21 de lungmetraje de ficțiune, 15 documentare și 52 de scurtmetraje au intrat oficial în cursa pentru nominalizările la Premiile Gopo 2017. Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc pe 21 martie 2017, în București.

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.