Doi pe o banca şi un singur destin
https://www.ziarulmetropolis.ro/doi-pe-o-banca-si-un-singur-destin/

„Doi pe o bancă” evocă un tablou cu natură (umană) vie, în care protagoniştii, un el şi o ea, se reîntâlnesc în acelaşi loc, printr-un tulburător joc al hazardului. În regia lui Emanuel Pârvu, spectacolul se joacă astăzi, 1 februarie, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Teodora Gheorghe|1 februarie 2014

CRONICĂ DE TEATRU „Doi pe o banca” evocă un tablou cu natură (umană) vie, ȋn care protagoniștii, un el și o ea, se reȋntȃlnesc ȋn același loc, printr-un tulburător joc al hazardului. Ȋn regia lui Emanuel Pȃrvu, spectacolul are la bază textul dramaturgului Aleksandr Ghelman.

El (Florin Zamfirescu), pe jumătate ȋnghițit de aburii alcoolului, ȋși găsește drumul către ea (Tania Filip), o apariție cochetă și glacială. Cȃteva replici tradiționale de agățat sparg tăcerea, stȃrnind dezgustul femeii. Neașteptat, din aisbergul respingerii se topește o bucată de gheață. Vera acceptă un gest de pseudo-curtoazie bărbătească. O țigară se aprinde și odată cu ea, un vechi fitil. El nu recunoaște nimic. Amintirile sunt difuze, intenția clară: ȋși dorește o aventură de-o noapte cu femeia frumoasă din parc.

Povestea cunoaște răsturnări impresionante, care ne adȃncesc și mai mult ȋn labirintul psihologic al enigmaticului Feodor Cuzmici. Serghei, Iura, Alexei, Alioșa… identitățile sunt mici daruri efemere oferite femeilor seduse și apoi uitate. Ȋn realitate, ele reprezintă fortăreața ȋn spatele căreia se consumă o disperare inimaginabilă. Către final, suferința ȋl umanizează pe fantele eșuat.

Florin Zamfirescu ȋntruchipează un personaj complex, care ni se relevă treptat, de-a lungul ȋntrebărilor menite să foreze ȋn inima adevărului. Surprinde cu măiestrie nuanțele cele mai subtile din portretul bărbatului a cărei criză existențială nu a ȋnceput cu vȃrsta a doua, ci cu vȃrsta primei iubiri interzise. Zamfirescu știe să-și dozeze umorul, ȋnsoțindu-l de gesturi ce emană nonșalanță și o frapantă lipsă de sensibilitate; ele provin din egoismul don juan-ului obosit de propriile trucuri răsuflate.

Replicile condimentate cu aluzii misogine fac din Fedea un personaj ȋncȃntător de autentic. Ocrotit de contextul dramaturgiei, el nu poate supăra pe nimeni. Ȋn afara ei, ar stȃrni indignarea reprezentantelor sexului frumos. Dincolo de glumă ȋnsă, ochii abia ȋși mai rețin lacrimile atent camuflate de vorbe amăgitoare.

Doi pe o banca

Tania Filip şi Florin Zamfirescu, în spectacolul „Doi pe o bancă”, de la Teatrul Metropolis

Vera are și ea secrete. Ȋn aparență, este victima ideală: romantică și naivă, ȋncă ȋl așteaptă pe cel care a abandonat-o. Totuși, ea se dovedește un detectiv abil, reușind să ȋnlăture măștile lui Fedea. Cȃnd bărbatul devine vulnerabil, ea profită de situație pentru a-l șantaja emoțional. Tania Filip reușește un rol provocator, ȋnfățișȃnd un evantai de trăiri contradictorii din universul femeii singure.

Scenograful Bogdan Spătaru alege un decor ludic, suprarealist. Felinarul se unduiește ȋn bătaia unui vȃnt nevăzut, care aduce ȋnsă mari schimbări ȋn anotimpul sufletesc al „ȋndrăgostiților”. Un strigoi amintind de spiritul Halloween-ului veghează din ȋntuneric asupra parcului – semn că fantomele trecutului sunt ȋncă prezente. Noaptea se insinuează nu doar ȋn natură, dar și ȋn gȃnduri, pe măsură ce invitațiile se transformă ȋn amenințări și zȃmbetele ȋn grimase de frică. Un ceas a la Dali dă impresia că se prelinge pe asfalt (foarte bine sugerat), ca și minciunile lui Feodor la picioarele Verei.

Ȋn „Doi pe o bancă”, aveți ocazia să urmăriți o poveste nostalgică, unde surȃsul și tristețea ȋmpart același microunivers. Aici, dialogul capătă ȋnțelesuri nebănuite, iar urzeala de neadevăruri se transformă subtil ȋntr-un giulgiu ȋnfășurat ȋn jurul unei idile tȃrzii.

Citiţi şi: Florin Zamfirescu, Tania Filip şi un reportaj făcut pe-o bancă

Foto din spectacolul Doi pe o banca – Maria Ştefănescu

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!