Don Vicente de la Bosque şi Fratelli d’Italia – Mondialul Metropolis
http://www.ziarulmetropolis.ro/don-vicente-de-la-bosque-si-fratelli-ditalia-mondialul-metropolis/

Îl aşteptam aseară, în faţa portiţei, pe domnul Lefter Popescu, vecinul de alături, care nu-şi mai găsea bileţele la pariuri – rătăcite, cică, dar… câştigătoare, ca să vezi! Am fost, aşadar, nevoit să mă întreţin mai bine de un ceas cu Don Vicente de la Bosque, vecinul de vizavi.

Un articol de Pantacruel|24 Iunie 2014

–          Află, frate Sancho Panta, îmi zice Don Vicente, că nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să n-o mistuie vremea. Oricum, eu consider că am terminat turneul de o manieră demnă.

–          Apăi, dacă tu numeşti o eliminare din grupă “durere” – îi răspund -, eu ce să mai spun de hoţii ăştia din sat? Nea Lefter Popescu, mecanicul auto, de exemplu. L-am rugat să-mi ia şi mie o baterie, că m-a lăsat nenorocita când îmi era Mondialul mai drag, I-am zis cumpără-mi tu, că te pricepi şi-ţi dau io banii. Cât crezi că mi-a cerut pe ea?

–          Cât nu face!

–          Şi mai şi! Aproape dublu de cât nu face! Îmi venea să-l iau la palme, nu alta, mă-nţelegi? Ce m-aş mai bucura să nu mai găsească biletele alea. Sau măcar să fi pus viceversa pronosticurile !

–          Dă-l în mă-sa de escroc şi nu te mai văicări atâta, spuse Don Vicente de la Bosque. Hai mai bine să vorbim de fratele nostru Cristinel “CR7” Rocinante, care, după cum se vede, n-a avut nici el, sărmanul, parte de o mai mică năpastă decât a noastră.

–          Nu-i de mirare, îi zic, de vreme ce şi el e cavaler rătăcitor ca înaintaşul Fernando Magellan. Eu mă mir doar că fratelli d’Italia pot scăpa teferi după prăpădul de acolo. Iar la cum le ştiu pe gloabe, şontâc-şontâc, ca Verbal Kint, se strecoară până în marea finală, lângă (Doamne fereşte!) Brazilia. Vorba aia, sic transit gloria mundi…

–          Rănile primite în bătălii mai curând fac cinste decât ruşine, aşa că, vecine, nu mai spune nimic, ci hai înăuntru la o berică că pierdem imnurile.

Foto cu Mondialul Metropolis – by Pantacruel

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 1 of 212