Dorotheea Petre. De la început
https://www.ziarulmetropolis.ro/dorotheea-petre-de-la-inceput/

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

Un articol de Andrei Crăciun|19 decembrie 2016

Mi-a plăcut mie acest film de cinema, la vremea lui (aveam şi de ce: https://www.youtube.com/watch?v=a4YkLMSK8Wg). Eram ziarist şi atunci, scârţa-scârţa pe hârtie, dar nu prea făceam eu interviuri cu actori pe vremea aceea, aşa că a fost nevoie să aştept zece ani până să o întâlnesc pe Dorotheea.

Iată-ne. 2016, sfârşit. Am vrut să aflu de unde vine ea. Care i-au fost începuturile, căci după „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” cam ştiam ce şi cum. Cannes, festivaluri, covor roşu, glorie, cunoaştem.

În prezent, Dorotheea se pregăteşte se revină în teatru şi, mai ales, are o şcoală de actorie, care se numeşte „Fii actor!”. Să ne întoarcem la ceea ce ne-am propus: începuturile, aşadar.

Ce mai faceți dumneavoastră… Dorotheea Petre?
Stimată, nu?…

Nu, fără „stimată”, nici chiar aşa!
Ah, fără! Păi, ce să fac, uite, bine, în general.

Puteți detalia acest bine? Profesional, cu ce vă îndeletniciți – acum, la cumpăna dintre ani?
Acum, la cumpăna dintre ani, aștept să treacă anul! Și după aia să mai treacă olecuță de timp și să…

Nu v-a plăcut anul acesta?
Ba da, mi-a plăcut foarte mult.

A fost anul dumneavoastră preferat?
(Râde) Nu, n-a fost anul meu preferat.

Care este anul dumneavoastră preferat, dintre toți anii?
Anul în care m-am născut. Frumos, nu?

E frumos, da. Ar trebui, pentru telespectatorii noștri, să comit imprudența să vă întreb când este anul în care v-ați născut.
1981.

Bun an, mai ales că nu eram în viaţă pe atunci. Vi-l mai amintiți?
Da, mi-l amintesc. A fost ca ieri.

Când v-ați născut, în ce lună?
Iarna.

DOROTHEEA-LINIUŢĂ-ALINA

Aoleu! Când? E ziua dumneavoastră azi?
Nu. Pe 9 ianuarie.

Un călduros la mulți ani!
Mulțumesc mult! Sunteți prima persoană care îmi urează!

Și ce nume ați primit la naștere?
Am primit două nume.

Dorotheea și Petre?
(Zâmbește) Dorotheea și Alina. Dintre care Dorotheea este primul, Alina este al doilea și sunt amândouă cu liniuță între ele.

Deci vă cheamă și Liniuță!
Da.

Dorotheea-Liniuță-Alina.
Exact, Dorotheea-Alina. Nu le poți separa!

Cărui fapt se datorează această curioasă baptizare a dumneavoastră? Aveți o nașă pe nume Dorotheea?
Mamei îi plăceau poveștile, așa că a hotărât să-mi pună un nume de poveste.

Din Vrăjitorul din Oz, deci?
Da.

Tot e bine că nu v-a pus „Omul-de-Tinichea”!
(Râde) Da, putea să se întâmple și asta!

De unde sunteți dumneavoastră de loc, doamnă?
De la Eforie Nord, un orășel de pe…

…de la malul mării.
Da, de pe coastă.

A fost frumos acolo, ați copilărit frumos?
Am copilărit superb!

Știți să înotați?
Bineînțeles!

De mică?
Da, știu să înot foarte bine

DOROTHEEA PREFERĂ SIGURANŢA ŞI ÎNCREDEREA, O, DA!

Născută în anul 1981, în îndrăgita stațiune maritimă Eforie Nord, într-o familie tradițională? Frați, surori?
Trei frați.

Mai mici?
Da, sunt cea mai mare.

Asta și-a pus amprenta asupra personalității dumneavoastră mămoase?
Desigur, m-a făcut mai autoritară.

Da? Aveți o genă dictatorială în dumneavoastră?
Dictatorială, n-aș spune.

Ordinea, disciplina? Care sunt cuvintele dumneavoastră preferate?
Cum erau alea de la poliție?

Siguranță și încredere.
Exact! (râde)

Astea sunt cuvintele dumneavoastră preferate?
Nu.

Dar care sunt?
Nu știu dacă am cuvinte preferate.

Păi, trebuie să aveți!
Amor omnia vincit!

Asta e în latină şi vrea să spună că dragostea câştigă întotdeauna – fac această precizare pentru cititorii noştri, care, deşi culţi, nu au parcurs latina la şcoală. Aţi studiat-o temeinic?
Am studiat și latina în liceu.

Cum se numea liceul cu pricina?
Colegiul Pedagogic „Constantin Brătescu”.

DOROTHEEA A FOST DOI ANI ÎNVĂŢĂTOARE LA CONSTANŢA, CHIAR ÎN ORAŞ

Și puteai să ieși învățătoare sau ceva.
Și am ieșit învățătoare!

Ai activat ca învățătoare?
Da, am activat doi ani de zile.

Unde, la Eforie Nord?
Nu, la Constanța.

Ah, chiar în oraș?
Da.

Și ce nu ți-a ajuns?
Nu mi-au ajuns banii.

Și acum trăiești bine?
Acum trăiesc mai bine decât o învățătoare, dar…

Ai fost învățătoare, nu educatoare?
Am fost și învățătoare și educatoare.

Ai fost de toate.
Da, dar era o existență banală.

Ți-ai dat seama că ești prea talentată ca să mori educatoare și învățătoare.
Exact.

Când ți-ai dat seama de acest talent indiscutabil și rar al dumitale?
Din pre-adolescență.

Cum ţi-ai dat seama că ești atât de specială?
Mi-am dat seama, pur şi simplu

Cum? Mergeai pe stradă şi ţi-ai dat? Cum s-a întâmplat darea aia de seamă? Mai ții minte?
Nu mai țin minte cum s-a întâmplat, știu doar că eram diferită în colectiv.

Erai emo?
Nu eram emo. Eram diferită și nu mă puteam integra. Și atunci, ca să suport acest gând, am zis că e pentru că sunt specială – bine, nu mă puteam integra e mult spus, dar nu eram la fel.

Te marginalizau, te băteau, te înjurau colegii?
Nu mă marginalizau, nu eram victima bullying-ului (râde).

Dar ce erai, erai însuși agresorul? Ce erai dumneata?
Nu, eram pur și simplu diferită, nu făceam click eu și restul colectivului.

Păi și de ce nu schimbai colectivul?
Pe vremea aia nu existau astfel de idei.

Bun, și după ce ai văzut că e așa, ce ți-ai zis?
Mi-am spus, probabil, că explicația este că sunt specială! Și atât.

Ai căutat să emigrezi?
Nu.

…traversând înot Marea Neagră?
Nu!

Îți plăcea țara noastră?
Nu în mod special.

Ai stat la coadă? Știi ce e aia o coadă?
Știu, chiar știu.

Dacă îți arăt o cartelă de pâine, o recunoști?
Da. Știu și ce e o coadă la butelii.

Aveați butelie?
Da.

Aveați toaleta în casă?
Aveam toaleta în casă, da.

Aveţi nostalgii comuniste?
Nu.

DOROTHEEA PRIMEA ŞI EA BILEŢELE DE AMOR. I LE LĂSAU IMBERBII ÎN BANCĂ

Care este viziunea dumneavoastră ideologică?
Nu am o viziune ideologică.

Nu? Până la vârsta asta? Bine, treacă de la mine, poovestește-mi atunci despre cât de specială erai tu. Erai plăcută de colegi?
Aveam câțiva colegi cu care mă înțelegeam și pe care mi-i făcusem prieteni, și cam atât.

Îți lăsau bilețele în bancă?
Îmi lăsau și bilețele în bancă, da.

Cum, Mihai, tu joci șah?
Cum adică? De unde e citatul ăsta?

Aș vrea să-ți dăruiesc și eu ceva. E un dar la care țin foarte mult. – „Liceenii”.
Aah!

Eleva Petre Dorotheea de la a X-a cât?
De la a X-a A am fost. Tot timpul A.

Specială.
Da.

dorothea-petre-2

Ai absolvit școala generală, te-ai dus la liceul acesta pedagogic, unde erați numai fete, presupun. Aveai și vreun coleg băiat? Poți să-ți amintești vreunul?
Nu.

Niciunul; numai fete, deci. Ați fost la balurile bobocilor, alături de colectivul de la Academia de Poliție, probabil.
De la Marina Militară.

Superb! Și acolo ați cunoscut un marinar militar?
Nu.

DOROTHEEA A FOST ŞI MISS BOBOC, SIGUR CĂ DA

N-ați fost Miss Boboc sau ceva?
Am fost Miss Boboc, sigur, în clasa a IX-a.

Ah, deci ați fost Miss Boboc!
Am fost, da.

Dar nu e rușine să fii Miss Boboc! Și cu activitățile artistice cum ați început să cochetați?
Recitam poezii când eram singură în casă.

Din Adrian Păunescu sau din cine recitați?
Din Nichita Stănescu.

Cine v-a învățat pe dumneavoastră poeziile? Le învățați la școală?
Da, primul contact cu poezia l-am avut datorită bunicului meu, care îmi citea poezii seara – mi le recita.

Bunicul era poet?
Nu.

Nu era poet. Dar îi plăceau poeziile.
Îi plăceau, da.

Și recita frumos.
Foarte frumos.

Ați urmat o Școală Populară de Artă, doamna Dorotheea?
Nu.

N-au vrut să vă primească sau nici n-ați încercat să intrați?
N-am încercat.

Nu?
Nu.

Nu?
Nu.

Vă mai întreb o dată: nu?
Dar de ce ești surprins?

Aşa, am crezut că ați urmat. Și ce cursuri de specialitate ați făcut în anii liceului?
Pedagogie, psihopedagogie, psihologia copilului – astea erau cursurile de specialitate.

Cercuri pedagogice aveaţi? Participaţi?
Da.

N-ați vrut să fiți balerină? Ce-ați vrut să fiți când erați mică?
Actriță.

De când erai tu mică?
Da.

DOROTHEEA VOIA SĂ SE FACĂ ACTRIŢĂ DE MICĂ. ÎI PLĂCEA ANNE BANCROFT

Ornella Muti?
Eh, Ornella Muti!

Păi nu știu, ce actriță preferată aveai?
Când eram mică?

Da. Oana Sârbu?
Anne Bancroft.

Ok. De unde auzeai tu cuvintele astea?
De la un film care se numea „Iisus din Nazaret”.

Și îl dădeau la televizor?
Îl dădeau.

După ’90. Înainte n-aveai cum: Domnul Iisus – exclus.
Aşa este, cum aţi spus dumneavoastră.

Frații dumneavoastră au ajuns bine în viață, sunt OK toți?
Da.

Doamne ajută! Să le dea Dumnezeu sănătate! Actor, vreunul dintre ei?
Nu.

Sunteți singurul artist din familie.
Să zicem.

DOROTHEEA A CUNOSCUT, ŞI EA, UN BĂIAT DE LA MARINĂ

Recitai din Nichita, ai fost și Miss Boboc – dar nu știu cine te-a ales, dacă erați numai fete în clasă…
Băieții de la Marină, cum cine? (Râde)

Nebuno!
Îți place chestia asta, cu băieții de la Marină, văd!

Și acolo ai cunoscut un băiat de la Marină…
Tocmai ți-am zis că n-am cunoscut un băiat de la Marină!

Nu te cred! Marin sau Marian… Fă un efort de memorie și adu-ți aminte cum îl chema pe băiatul de la Marină pe care l-ai cunoscut!
Am cunoscut un băiat de la Marină, dar mai târziu… Mult mai târziu – după ce am terminat liceul.

Deci, până la urmă, tot ai cunoscut un băiat de la Marină, n-aveai cum, draga mea, n-aveai cum să nu…
N-aveai cum, te intersectai tot timpul!

Și cum îl chema pe băiatul de la Marină?
Claudiu.

E marinar?
Da.

Te-a uitat?
Dacă m-a uitat? Nu.

Îți mai scrie, când și când, lungi sms-uri de amor?
Nu de amor, dar ținem legătura.

„Ce mai faci, drăguțule?”. Pe ce continent este – în Caraibe, unde e acum?
În Arizona.

Doamne ajută! Salutări și lui! Zi-mi cu actoria, cum te-ai apucat tu de ea?
M-am hotărât să dau examen la Teatru.

La București?
Da.

La Institut?
Da.

Ai venit cu trenul, cu ce-ai venit?
Probabil; nu mai țin minte cu ce.

Ai venit singură?
În caz că n-am venit cu trenul, am venit cu microbuzul. Și da, am venit singură.

N-ai spus și tu acasă?
Ba da, cum să nu?

Cum ai aflat dumneata de admiterea asta?
Am intrat repede-repede pe net…

Aveați internet!
Aveam, da.

I-auzi, mă!
Da.

Dial-up?
Nu știu, nu mai știu.

De-ăla așa, care se forma mai greu?
Nu cred.

Intrați pe mIRC?
Eu nu am folosit mIRC-ul.

Asl, pls” – știi ce înseamnă?
Ăăă… Îmi pare rău, nu ştiu. Am venit la Bucureşti, am dat examen, şi restul se cam ştie.

Nu eram emo. Eram diferită și nu mă puteam integra. Și atunci, ca să suport acest gând, am zis că e pentru că sunt specială – bine, nu mă puteam integra e mult spus, dar nu eram la fel.

Foto: Facebook / Dorotheea Petre



22
/03
/17

Despre cum „Sieranevada”, „Câini” și „Inimi cicatrizate” și-au împărțit cele mai multe trofee Gopo. Despre cele mai inspirate și mai puțin inspirate momente ale galei. Și despre refuzul unor regizori precum Cristian Mungiu de a fi asociați cu Premiile Gopo.

22
/03
/17

“Noi toţi vrem ca oamenii să nu ne mintă şi totuşi ne doare cumplit adevărul.” – Tora Vasilescu. Actrița care a debutat pe vremea studenției în “Cursa” lui Daneliuc (1975) împlineşte, astăzi, 66 de ani.

22
/03
/17

Cel mai râvnit trofeu la Gala Premiilor Gopo, “Cel mai bun film de lungmetraj al anului”, a fost câștigat de pelicula "Sierranevada", în regia lui Cristi Puiu. Filmul lui Puiu a primit șase premii, la fel ca și pelicula "Câini", în regia lui Bogdan Mirică.

21
/03
/17

Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc în această seară. Evenimentul va fi transmis în direct de la ora 20.00 pe TVR 2, TVR 3 și TVR HD, dar și online pe www.premiilegopo.ro și www.cinepub.ro.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

16
/03
/17

Scris şi regizat de Paul Negoescu, „Două lozuri” a arătat că o comedie de mic buget poate avea succes la public (şi în bună parte şi la critică) fără a face apel la cele mai facile instrumente (şi cu o inspirată campanie de promovare).

16
/03
/17

Cea de-a opta ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (10 – 14 mai 2017) îi este dedicată regizorului Cristian Mungiu. Cinefilii și îndrăgostiții de film românesc vor avea ocazia să se întâlnească cu regizorul în prima zi de festival. Noutatea din acest an este că selecția filmelor din festival este realizată chiar de invitatul special – Cristian Mungiu, în colaborare cu Ambasadorul cultural, Irina – Margareta Nistor.

16
/03
/17

CRONICĂ DE FILM „Silence”, cel mai nou film al legendarului regizor american Martin Scorsese, realizat după un roman japonez, aspiră la clasicism.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?

15
/03
/17

Cea de-a XI-a ediție a Premiilor Gopo, eveniment care răsplătește anual performanța în cinematografia românească, va avea loc marți, 21 martie 2017, în Sala Mare a Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.

15
/03
/17

În colaborare cu partenerul său pe termen lung, celebra secțiune a Festivalului de Film de la Cannes, Quinzaine des Réalisateurs, BIEFF 2017 aduce în România cel mai recent lungmetraj al legendarului Alejandro Jodorowsky, una din figurile emblematice ale cinema-ului de avangardă, renumit pentru provocatoarele sale capodopere suprarealiste din anii ‘70 („Santa Sangre”, „El Topo”, „The Holy Mountain”).

14
/03
/17

O știm și o îndrăgim din “Saltimbancii (1981) – adaptarea nuvelei lui Cezar Petrescu "Fram, ursul polar" -, din „Iarna Bobocilor” (1977), din „Pruncul, Petrolul şi Ardelenii” (1981), din „Faleze de nisip” (1983) și din multe alte filme. Anul trecut, la două decenii de la retragerea din viața publică, actrița a primit premiul de excelenţă la cea de-a 15-a ediţie a TIFF. Carmen Galin împlinește, astăzi, 71 de ani!