Dragă Mata Hari, la un secol de când ai murit…
https://www.ziarulmetropolis.ro/draga-mata-hari-la-un-secol-de-cand-ai-murit/

SCRISORI CĂTRE CEI DIN CĂRȚI. În toamna acestui an, se împlinesc, iată, 100 de ani de când ai fost executată, pe un câmp francez, acuzată de spionaj, Mata Hari!

Un articol de Alina Vîlcan|11 ianuarie 2017

În ziua aceea de 15 octombrie 1917, când la cinci dimineața te-au luat din celula pe care de ceva vreme o ocupai în închisoarea Saint-Lazare din Paris, celula cu numărul 12, tu ți-ai îmbrăcat pentru ultima dată ciorapii negri de mătase – ce extravaganță în fața morții, ți-ai pieptănat părul și ți l-ai strâns la spate, apoi ți-ai legat pe cap o pălărie de fetru, însă ai refuzat să fii legată la ochi când au tras în tine, i-ai privit în față, erau 12, iar tu erai una singură, ai stat dreaptă înfruntându-i poate din priviri, nu te-ai clătinat când au tras, ci pur și simplu te-ai prăbușit la pământ. Ca și când ai fi leșinat, scrie în această carte. Însă tu erai moartă, leșinase numai un soldat din duzina de soldați care trăsese-n tine. Unul avea un cartuș orb, așa era obiceiul, astfel încât niciodată să nu se știe cine fusese criminalul. Ah, și după ce te-au ucis cu toate cele 11 puști și soarele era deja sus pe ce cer, un ofițer s-a apropiat de haina de blană care-ți acoperea picioarele, cum zăceai moartă, și ți-a mai tras un glonț în cap. Așa scrie în această carte și de asta zic, la un secol de când ai murit, încă te vinzi bine. Te-a scris Paulo Coelho într-un nou roman, Spioana, vândut în mii și mii de exemplare în lumea întreagă, și acum oamenii își amintesc din nou – mă rog, cât de cât – cum ai trăit și mai ales cum ai murit. Te-au judecat pe nedrept, Mata Hari? Ai fost sau nu ai fost tu spioana despre care se vorbește din nou de anul trecut încoace, odată cu acest volum al unui romancier controversat, despre care se spune că este citit mai ales de femeile casnice, între două seriale sud-americane și cel mai probabil chiar e adevărat, însă eu sunt convinsă că despre tine au citit acum și alții, nu numai gospodinele, măcar din curiozitate…

spioana

„Spioana”, de Paulo Coelho, editura Humanitas, 2016

Recunosc, nu știam mare lucru despre tine, nici acum nu știu mare lucru, căci romanul de față nu e cea mai bine documentată dintre biografiile ficționalizate – dacă ai vedea, e o adevărată nebunie cu biografiile ficționalizate în zilele noastre! Apropo, citeai cărți, Mata Hari? Nu am aflat de la domnul Coelho. Ce am aflat? Ei bine, romanul acesta este, de fapt, o lungă scrisoare pe care i-o scrii din închisoare avocatului aceluia care nu fusese în stare să te apere, acel Clunet, cândva îndrăgostit de tine, care la rândul lui îți va scrie și el o scrisoare, dar presupun că nu ai aflat niciodată, în care își apără apărarea proastă, ca să zic așa – imaginează-ți numai cât de greu era pe atunci, în vremea Primului Război Mondial, să aperi în Franța pe cineva acuzat că spiona pentru germani?

Și iată-te, Mata Hari, istorisindu-ți viața într-un roman de Paulo Coelho, un roman de-o mediocritate desăvârșită! Scrisorile pe care tu și avocatul Clunet vi le lăsați unul altuia nu seamănă deloc cu cele care compun romanul epistolar al lui Choderlos de Laclos, dar nu știu de ce mi-am amintit de el, poate pentru că, în naivitatea mea, m-aș fi așteptat să găsesc aici ceva din patosul aventurilor care compun Legături primejdioase, însă nu, nimic de genul acesta, Coelho e superficial până și în prezentarea superficialității umane. N-ai avut noroc, Mata Hari, n-ai avut noroc de un romancier de calibrul lui Julian Barnes, să zicem, care tocmai a publicat și el o biografie ficționalizată, una despre compozitorul rus Dmitri Șostakovici, pe care însă nu ai de unde să-l cunoști, avea 11 ani în Rusia când te executau, poate pe nedrept, în Franța. Ai zice că artiștii, Mata Hari, aleg să scrie despre artiști, dar aș crede că nu dai doi bani pe asta. Mă gândesc că trebuie să fii încântată așa, să fii scrisă de un Paulo Coelho. În plus, scriitorii care vând aleg să scrie despre nume care vând în cazul unor astfel de biografii, iar numele tău încă se vinde bine, și mă întreb dacă te-ar surprinde. Știi, Coelho îți spală pe alocuri și păcatele, Mata Hari, în felul lui frivol și de suprafață, dar află că își lasă cititorul să creadă că nu ai fost o spioană, nu, nu ai spionat pentru germani, nu în cartea lui. Și îți dă ocazia (dar nu te amăgi, nu-ți face niciun favor, prezintă numai succint o perspectivă din care mai face niște bani) să-ți povestești viața, te lasă să amintești lumii cum ai plecat în Orient urmându-ți soțul și cum te-ai întors în Europa dorind să cucerești Parisul cu dansurile tale orientale de care habar n-aveai. Cartea aceasta am citit-o și eu, ca atâția alții, mai ales atrasă de numele tău, am citit-o chiar împotriva aversiunii față de autorul ei, și asta poate că ți-ar plăcea să auzi, însă la final, ca cititor, nu poți rata concluzia: ai fost o impostoare, Mata Hari, și nu e nimic straniu în faptul că o impostoare e readusă la lumină, în zilele noastre, de literatura unui impostor.

Îți trimit această scrisoare naivă dintr-un București acoperit de zăpadă și parcă mai geros ca oricând, doar așa, de amuzament. Dar nu am de unde să știu dacă, acolo unde ești de un secol, cei executați primesc scrisori. Apropo, acolo e vreodată frig?

Rubrica „Scrisori către cei din cărţi“, din Ziarul Metropolis, adună scrisori deschise către personaje desprinse din literatura momentului.

Ai fost o impostoare, Mata Hari, și nu e nimic straniu în faptul că o impostoare e readusă la lumină, în zilele noastre, de literatura unui impostor.