Drama unui matematician urmărit de securitate cu Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, în “Evadarea”
http://www.ziarulmetropolis.ro/drama-unui-matematician-urmarit-de-securitate-cu-ofelia-popii-si-sorin-leoveanu-in-evadarea/

Filmul “Evadarea”, de Andrei Gruzsniczki, este producţia care i-a adus pe doi dintre cei mai importanţi tineri actori de teatru români, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, să joace pentru prima dată împreună şi care i-a dat lui Nicuşor Dan un “rol” de consultant în matematică. Filmul “Evadarea” spune povestea lui Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu), un matematician român […]

Un articol de Andrada Văsii|7 Noiembrie 2012

Filmul “Evadarea”, de Andrei Gruzsniczki, este producţia care i-a adus pe doi dintre cei mai importanţi tineri actori de teatru români, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, să joace pentru prima dată împreună şi care i-a dat lui Nicuşor Dan un “rol” de consultant în matematică.

Filmul “Evadarea” spune povestea lui Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu), un matematician român al cărui studiu, publicat într-o revistă universitară americană, ajunge pe biroul Direcţiei de securitate a statului. Se pune atunci problema dacă lucrarea are sau nu valoare de patrimoniu, mai ales că Pârvu este asistent universitar şi lucrează în acelaşi timp pentru o cercetare a Ministerului Apărării Naţionale.

Ofiţerul Voican (Florin Piersic Jr.) îi deschide lui Pârvu un dosar, cu speranţa că noua sarcină îi va aduce promovarea pe plan profesional, într-un moment în care viaţa personală i se destramă. Apelând la sursele din cercul lui Pârvu, Voican ajunge la Elena (Ofelia Popii), prietena din tinereţe a lui Sorin şi, probabil, iubirea lui secretă.

Situaţia Elenei este complicată, căci soţul ei, un fost coleg şi amic de-al lui Sorin la catedra de matematică, a fugit în Franţa. Elena a depus formularele mari şi aşteaptă deja de un an paşaportul. Între timp, începe să aibă probleme: la serviciu, pe linie de partid, acasă, cu băiatul ei de 12/13 ani care îi scapă încet din mână, şi cu tatăl ei (Virgil Ogăşanu), care îmbătrâneşte.

Nemulţumit de statutul lui la catedră, Sorin vrea să mai trimită un material în străinătate, prin intermediul Elenei. Obosită, tracasată, speriată, ea vrea să plece cât mai repede şi este gata să-şi asume compromisuri. Voican, care ascultă conversaţiile lor telefonice, i-l cere în schimbul plecării pe Sorin Pârvu.

Filmările pentru “Evadarea” au debutat pe 15 octombrie şi se vor încheia pe 20 noiembrie. Ambiţiosul proiect, care va fi filmat alb-negru, a făcut ca doi dintre cei mai importanţi tineri actori de teatru din România, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, să joace pentru prima dată împreună. De asemenea, pentru ca formulele matematice să fie conforme cu realitatea, echipa de filmare a avut nevoie de un matematician consultant şi l-a găsit în persoana lui Nicușor Dan.

Ofelia Popii povesteşte că, pentru rolul Elenei, regizorul Andrei Gruzsniczki a avut foarte multă răbdare cu ea. “La prima probă, am fost ruptă de oboseală. Am plecat cu trenul la 5 şi am ajuns la 10-11. Am dat proba şi am fost convinsă că am făcut o catastrofă şi aici cum am mai făcut când eram extrem de obosită. Dar Andrei a avut răbdare să îmi explice“, a declarat pentru MEDIAFAX Ofelia Popii. Pentru rolul Elenei, actriţa de la teatrul sibian “Radu Stanca” a dat mai multe probe.

“După ce am citit scenariul, am înţeles. Scenele pe care dădusem probă am înţeles că sunt extreme, dar, citind scenariul, am înţeles că nu dai totul din prima. E un pic altfel la film decât la teatru, pentru că la teatru îţi permiţi să faci şapte scene de criză, pentru că lumea nu se plictiseşte, dar la film e diferit”, a spus aceasta, adăugând că regizorul a văzut în ea persoana perfectă pentru rolul Elena. “Adică, probabil, se referă la tipul ăsta de onestitate şi de simţ al dreptăţii în primul rând, felul în care ea se gândeşte şi din perspectiva celorlalţi, nu doar a ei”, a mai spus actriţa.

“Elena e o femeie cu un copil, aşezată la casa ei, matematician, mult mai raţională, echilibrată, care ajunge într-o zonă mai destabilizată din cauza faptului că soţul pleacă în străinătate. Este o persoană cu principii, care ajunge să facă nişte compromisuri, constrânsă de situaţie. Ajunge să îşi trădeze prietenul, să complice situaţia tatălui”, spune Ofelia Popii, care a recunoscut că, probabil, pentru o persoană foarte dragă, ar face aceleaşi sacrificii ca şi Elena. “Cred că, dacă aş avea un copil, pentru el aş renunţa. Pentru că ea nu are de ales. Ori mergi pentru copil acolo, ori renunţi. Da, mai degrabă mi-aş risca situaţia mea sufletească sau iubirea mea decât să risc viitorul unui copil. Şi nu numai pentru copil, ci şi pentru cineva foarte drag care ar depinde de mine. O înţeleg perfect. Sper să o înţeleagă şi spectatorul, deoarece face lucruri condamnabile, dar sper să înţeleagă“, spune aceasta.

Sorin Leoveanu şi-a descris personajul astfel: “(Un) asistent universitar, un tip foarte pasionat. Lucrează la un sistem care descoperă undele şi e un om pasionat de ceea ce face într-o ţară precum România anilor ’80, care nu e pregătit, cred eu, pentru viaţă, în permanenţă are o stângăcie. Din punctul meu de vedere, e un personaj slab”.

Leoveanu a spus că plasarea acţiunii în anii ’80 nu are de-a face cu comunismul în sine, ci cu modul în care comunismul schimbă caracterul oamenilor.

Tema filmului nu este deloc despre comunism, adică el este prezent pentru că a fost prezent şi este prezent în secunda asta în noi. (…) Comunismul concret loveşte caracterele personajelor din film şi valorile din film. Comunismul vine cumva şi mătură totul în viaţă. De ce să nu fie relevant şi important comunismul? Trăim cu el şi în ziua de azi. Mai relevant e comunismul decât ce se întâmplă acum“, a explicat Leoveanu.

“Cu Ofelia e prima dată când lucrez şi e cu atât mai interesant să ne întâlnim pe un teritoriu care e cumva altceva (decât ce fac ei, n.r.), a mai spus Leoveanu.

Regizorul Andrei Gruzsniczki a spus că a ales-o pe Ofelia Popii pentru că îi trebuia “un personaj puternic din toate punctele de vedere”. “Sorin (Leoveanu, n.r.) i-a ţinut piept”, a comentat acesta.

Andrei Gruzsniczki a spus că, probabil, ideea ca personajul principal să fie matematician i-a venit în primul rând după ce a citit despre Octav Onicescu. “Există un tom întreg despre conversaţiile lui Onicescu înregistrate de securitate. Ce mi s-a părut fascinant era că oamenii ăştia îl urmăreau, dar habar n-aveau dacă lucrurile scrise de el aveau valoare. Ei puteau să urmărească un om să vadă ce face. Dar ei întrebau «Domn’e, are valoare ce face omul ăsta?». Ei stabileau reguli ale jocului, dar nu ştiau despre ce vorbesc. Cred că de aici am plecat, de la povestea matematicianului din acest fragment pe care l-am citit, despre ce se întâmpla cu Octav Onicescu”, a spus regizorul.

De asemenea, regizorul a spus că probabil l-au ajutat şi poveştile pe care le ştia din perioada anilor ’80, mai ales cele despre oameni care rămâneau în străinătate şi care, din cauza regimului politic, nu îşi puteau revedea familiile decât după mulţi ani. “Am vrut să pun în pagină ce am trăit eu. Cred că de asta filmul este alb-negru, din griul pe care îl ţin minte, griul de pe străzi, casele gri… nu ştiu dacă lipseau vopselele sau lui Ceauşescu îi plăcea griul“, a mai spus regizorul.

Pentru ca formulele scrise de Sorin să fie veridice, Andrei Gruzsniczki a avut nevoie de un consilier în ceea ce priveşte matematica şi i-a fost recomandat Nicuşor Dan.

“Personajul principal din film este un matematician şi încerc să ajut ca ceea ce face el să fie cât mai plauzibil, ca atitudine şi conţinut matematic”, şi-a descris Nicuşor Dan “rolul” în film, adăugând că studentul său, Sorin Leoveanu, este “foarte docil”.

“Totdeauna, în chestiuni de matematică, ţi se pare că vei face un lucru în cinci ore şi, de fapt, îţi ia trei zile”, spune matematicianul. “Din vacanţa de vară nu am mai făcut matematică. Din păcate, este ceva ce-mi lipseşte”, spune acesta. “Matematica, precum şi literatura, ca şi teatrul, ca şi muzica, e o formă de cunoaştere, este o cale de acces către realităţi, iar în relaţia asta cu aceste realităţi e aceeaşi formă de plăcere pe care o găseşte artistul în artă”, a declarat Nicuşor Dan pentru Mediafax.

 

 

Sursa: Mediafax

28
/05
/17

FEST-FDR2017 s-a încheiat. Timp de douăsprezece zile, între 14 și 25 mai, Teatrul Național din Timișoara a fost liantul care a adus împreună artiști și spectatori, povești și întâmplări, zile și nopți de teatru, de dans, de muzică.

27
/05
/17

În ultima sa corespondență de la Cannes, Mihai Cristea a scris despre cel mai nou film al regizoarei Claire Denis, ”Un beau soleil intérieur”, cu Juliette Binoche în rolul principal, și despre documentarul ”Napalm”, de Claude Lanzmann, care a filmat în Coreea de Nord. Și a surprins-o printr-o fotografie pe Elle Fanning.

27
/05
/17

Wolfgang Muthspiel, Håkon Kornstad (foto), Nguyên Lê, Vasil Hadžimanov Band și Bobo Stenson se alătură lineup-ului final Gărâna Jazz Festival 21. Sunt așteptate 12 trupe internaționale în cele patru zile de jazz, din iulie, la poalele Munților Semenic.

27
/05
/17

A fost premieră la UNTEATRU, „Hughie”, piesă de Eugene O’Neill, în regia lui Alexa Visarion, cu Richard Bovnoczki și Andrei Seușan.

26
/05
/17

„Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”, era crezul său, iar pana care-i țâșnea din suflet își trage seva din lumea penală a ocnelor siberiene, unde a fost încarcerat cu lanțuri la picioare. Ridicat la rangul de mari gânditori, titanul literaturii ruse a crezut până în ultima clipă a vieții sale că lumea se va salva prin frumusețe.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

26
/05
/17

Cum vii dinspre Hala Traian către Piața Unirii, pe Calea Călărașilor – la numărul 55 – este La Scena. Un local prietenos, cu o curte primitoare și o sală de teatru la etaj, situat chiar la stradă. La doi pași de Centrul Vechi al Bucureștiului, această sală a Teatrului Arca, înființat prin Fundația Culturală ParteR, este unul dintre primele spații neconvenționale în care, la începutul anilor 2000, tinerii artiști creau spectacole și jucau teatru, atrăgând în proiectele lor îndrăznețe actori consacrați precum Valeria Seciu, Victor Rebengiuc ori Șerban Ionescu. Făcând un salt rapid în timp – ca într-o poveste SF – acesta este și locul care găzduiește duminică, pe 28 mai, a doua reprezentație a Cenușăresei. Primul musical produs de Compania Pelerin, în regia lui Bogdan Tudor Pelerin și pe muzica lui Zeno Apostolache Kiss, este o premieră și pentru La Scena, fiind primul spectacol pentru copii care se joacă aici. 

26
/05
/17

Într-o zi de 26 mai se stingeau din viaţă doi mari actori români: Ștefan Bănică, în 1995, şi Jean Constantin, cincisprezece ani mai târziu. Despre Bănică se ştie că era nu doar un actor uriaş, ci şi un foarte apreciat cântăreţ/lăutar, printre cele mai celebre piese muzicale ale acestuia numărându-se: „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Hei, coșar, coșar” și „Astă seară mă fac praf”.

26
/05
/17

În perioada 27 mai-3 iunie 2017, Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca organizează cea de a XIV-a ediție a Festivalul Absolvenților „Galactoria”. În cele 8 zile vor avea loc spectacole de teatru susținute de absolvenții școlii și workshopuri conduse de invitații Galei.

26
/05
/17

Prima ediție a LIM – Less is More, platforma europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat continuă să se desfășoare prin două evenimente importante, ambele organizate în România: cel de-al doilea Workshop din seria LIM și prezentarea celor 16 proiecte selecționate, în fața unui public specializat, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF).

25
/05
/17

Cea de-a zecea ediție a festivalului TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, organizat de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timișoara, este în plină desfășurare.

25
/05
/17

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toți voiam să dăm cele mai deștepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greșea, omenește.

Page 1 of 62112345...102030...Last »