Drama unui matematician urmărit de securitate cu Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, în „Evadarea”
https://www.ziarulmetropolis.ro/drama-unui-matematician-urmarit-de-securitate-cu-ofelia-popii-si-sorin-leoveanu-in-evadarea/

Filmul „Evadarea”, de Andrei Gruzsniczki, este producţia care i-a adus pe doi dintre cei mai importanţi tineri actori de teatru români, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, să joace pentru prima dată împreună şi care i-a dat lui Nicuşor Dan un „rol” de consultant în matematică. Filmul „Evadarea” spune povestea lui Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu), un matematician român […]

Un articol de Andrada Văsii|7 noiembrie 2012

Filmul „Evadarea”, de Andrei Gruzsniczki, este producţia care i-a adus pe doi dintre cei mai importanţi tineri actori de teatru români, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, să joace pentru prima dată împreună şi care i-a dat lui Nicuşor Dan un „rol” de consultant în matematică.

Filmul „Evadarea” spune povestea lui Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu), un matematician român al cărui studiu, publicat într-o revistă universitară americană, ajunge pe biroul Direcţiei de securitate a statului. Se pune atunci problema dacă lucrarea are sau nu valoare de patrimoniu, mai ales că Pârvu este asistent universitar şi lucrează în acelaşi timp pentru o cercetare a Ministerului Apărării Naţionale.

Ofiţerul Voican (Florin Piersic Jr.) îi deschide lui Pârvu un dosar, cu speranţa că noua sarcină îi va aduce promovarea pe plan profesional, într-un moment în care viaţa personală i se destramă. Apelând la sursele din cercul lui Pârvu, Voican ajunge la Elena (Ofelia Popii), prietena din tinereţe a lui Sorin şi, probabil, iubirea lui secretă.

Situaţia Elenei este complicată, căci soţul ei, un fost coleg şi amic de-al lui Sorin la catedra de matematică, a fugit în Franţa. Elena a depus formularele mari şi aşteaptă deja de un an paşaportul. Între timp, începe să aibă probleme: la serviciu, pe linie de partid, acasă, cu băiatul ei de 12/13 ani care îi scapă încet din mână, şi cu tatăl ei (Virgil Ogăşanu), care îmbătrâneşte.

Nemulţumit de statutul lui la catedră, Sorin vrea să mai trimită un material în străinătate, prin intermediul Elenei. Obosită, tracasată, speriată, ea vrea să plece cât mai repede şi este gata să-şi asume compromisuri. Voican, care ascultă conversaţiile lor telefonice, i-l cere în schimbul plecării pe Sorin Pârvu.

Filmările pentru „Evadarea” au debutat pe 15 octombrie şi se vor încheia pe 20 noiembrie. Ambiţiosul proiect, care va fi filmat alb-negru, a făcut ca doi dintre cei mai importanţi tineri actori de teatru din România, Ofelia Popii şi Sorin Leoveanu, să joace pentru prima dată împreună. De asemenea, pentru ca formulele matematice să fie conforme cu realitatea, echipa de filmare a avut nevoie de un matematician consultant şi l-a găsit în persoana lui Nicușor Dan.

Ofelia Popii povesteşte că, pentru rolul Elenei, regizorul Andrei Gruzsniczki a avut foarte multă răbdare cu ea. „La prima probă, am fost ruptă de oboseală. Am plecat cu trenul la 5 şi am ajuns la 10-11. Am dat proba şi am fost convinsă că am făcut o catastrofă şi aici cum am mai făcut când eram extrem de obosită. Dar Andrei a avut răbdare să îmi explice„, a declarat pentru MEDIAFAX Ofelia Popii. Pentru rolul Elenei, actriţa de la teatrul sibian „Radu Stanca” a dat mai multe probe.

„După ce am citit scenariul, am înţeles. Scenele pe care dădusem probă am înţeles că sunt extreme, dar, citind scenariul, am înţeles că nu dai totul din prima. E un pic altfel la film decât la teatru, pentru că la teatru îţi permiţi să faci şapte scene de criză, pentru că lumea nu se plictiseşte, dar la film e diferit”, a spus aceasta, adăugând că regizorul a văzut în ea persoana perfectă pentru rolul Elena. „Adică, probabil, se referă la tipul ăsta de onestitate şi de simţ al dreptăţii în primul rând, felul în care ea se gândeşte şi din perspectiva celorlalţi, nu doar a ei”, a mai spus actriţa.

„Elena e o femeie cu un copil, aşezată la casa ei, matematician, mult mai raţională, echilibrată, care ajunge într-o zonă mai destabilizată din cauza faptului că soţul pleacă în străinătate. Este o persoană cu principii, care ajunge să facă nişte compromisuri, constrânsă de situaţie. Ajunge să îşi trădeze prietenul, să complice situaţia tatălui”, spune Ofelia Popii, care a recunoscut că, probabil, pentru o persoană foarte dragă, ar face aceleaşi sacrificii ca şi Elena. „Cred că, dacă aş avea un copil, pentru el aş renunţa. Pentru că ea nu are de ales. Ori mergi pentru copil acolo, ori renunţi. Da, mai degrabă mi-aş risca situaţia mea sufletească sau iubirea mea decât să risc viitorul unui copil. Şi nu numai pentru copil, ci şi pentru cineva foarte drag care ar depinde de mine. O înţeleg perfect. Sper să o înţeleagă şi spectatorul, deoarece face lucruri condamnabile, dar sper să înţeleagă„, spune aceasta.

Sorin Leoveanu şi-a descris personajul astfel: „(Un) asistent universitar, un tip foarte pasionat. Lucrează la un sistem care descoperă undele şi e un om pasionat de ceea ce face într-o ţară precum România anilor ’80, care nu e pregătit, cred eu, pentru viaţă, în permanenţă are o stângăcie. Din punctul meu de vedere, e un personaj slab”.

Leoveanu a spus că plasarea acţiunii în anii ’80 nu are de-a face cu comunismul în sine, ci cu modul în care comunismul schimbă caracterul oamenilor.

Tema filmului nu este deloc despre comunism, adică el este prezent pentru că a fost prezent şi este prezent în secunda asta în noi. (…) Comunismul concret loveşte caracterele personajelor din film şi valorile din film. Comunismul vine cumva şi mătură totul în viaţă. De ce să nu fie relevant şi important comunismul? Trăim cu el şi în ziua de azi. Mai relevant e comunismul decât ce se întâmplă acum„, a explicat Leoveanu.

„Cu Ofelia e prima dată când lucrez şi e cu atât mai interesant să ne întâlnim pe un teritoriu care e cumva altceva (decât ce fac ei, n.r.), a mai spus Leoveanu.

Regizorul Andrei Gruzsniczki a spus că a ales-o pe Ofelia Popii pentru că îi trebuia „un personaj puternic din toate punctele de vedere”. „Sorin (Leoveanu, n.r.) i-a ţinut piept”, a comentat acesta.

Andrei Gruzsniczki a spus că, probabil, ideea ca personajul principal să fie matematician i-a venit în primul rând după ce a citit despre Octav Onicescu. „Există un tom întreg despre conversaţiile lui Onicescu înregistrate de securitate. Ce mi s-a părut fascinant era că oamenii ăştia îl urmăreau, dar habar n-aveau dacă lucrurile scrise de el aveau valoare. Ei puteau să urmărească un om să vadă ce face. Dar ei întrebau «Domn’e, are valoare ce face omul ăsta?». Ei stabileau reguli ale jocului, dar nu ştiau despre ce vorbesc. Cred că de aici am plecat, de la povestea matematicianului din acest fragment pe care l-am citit, despre ce se întâmpla cu Octav Onicescu”, a spus regizorul.

De asemenea, regizorul a spus că probabil l-au ajutat şi poveştile pe care le ştia din perioada anilor ’80, mai ales cele despre oameni care rămâneau în străinătate şi care, din cauza regimului politic, nu îşi puteau revedea familiile decât după mulţi ani. „Am vrut să pun în pagină ce am trăit eu. Cred că de asta filmul este alb-negru, din griul pe care îl ţin minte, griul de pe străzi, casele gri… nu ştiu dacă lipseau vopselele sau lui Ceauşescu îi plăcea griul„, a mai spus regizorul.

Pentru ca formulele scrise de Sorin să fie veridice, Andrei Gruzsniczki a avut nevoie de un consilier în ceea ce priveşte matematica şi i-a fost recomandat Nicuşor Dan.

„Personajul principal din film este un matematician şi încerc să ajut ca ceea ce face el să fie cât mai plauzibil, ca atitudine şi conţinut matematic”, şi-a descris Nicuşor Dan „rolul” în film, adăugând că studentul său, Sorin Leoveanu, este „foarte docil”.

„Totdeauna, în chestiuni de matematică, ţi se pare că vei face un lucru în cinci ore şi, de fapt, îţi ia trei zile”, spune matematicianul. „Din vacanţa de vară nu am mai făcut matematică. Din păcate, este ceva ce-mi lipseşte”, spune acesta. „Matematica, precum şi literatura, ca şi teatrul, ca şi muzica, e o formă de cunoaştere, este o cale de acces către realităţi, iar în relaţia asta cu aceste realităţi e aceeaşi formă de plăcere pe care o găseşte artistul în artă”, a declarat Nicuşor Dan pentru Mediafax.

 

 

Sursa: Mediafax

28
/02
/17

Între 28 martie și 2 aprilie, în parteneriat cu Arsenal - Institute for Film and Video Art și cu sprijinul generos al Goethe-Institut, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF oferă publicului românesc rara oportunitate de a viziona câteva dintre cele mai provocatoare titluri din selecția prestigiosului Festival Internațional de Film de la Berlin, din secțiunea sa de avangardă: Berlinale Forum Expanded.

28
/02
/17

„Moonlight” / „În lumina lunii” a câștigat, ieri dimineață, premiul pentru Cel mai bun film la cea de-a 89-a ediție a galei Premiilor Oscar. Drama scrisă și regizată de Barry Jenkins a mai obținut statuetele pentru Cel mai bun actor în rol secundar (Mahershala Ali) și Cel mai bun scenariu adaptat (Barry Jenkins). Din 10 martie, Moonlight poate fi văzut în cinematografele din țară, distribuit de Transilvania Film.

28
/02
/17

CORESPONDENŢĂ DE LA BERLIN Despre filmul maghiar câştigător al Ursului de Aur, „A Teströl és Lélekröl”/„On Body and Soul”, regizat de Ildikó Enyedi. Şi despre „The Dinner”, în regia Oren Moverman şi cu Richard Gere şi Steve Coogan - o dramă americană desfășurată în jurul unei cine dintr-un restaurant simandicos.

27
/02
/17

După aproape 36 ani de la ultima montare importantă pe o scenă bucureşteană, piesa de teatru Hagi Tudose se joacă pe scena Teatrului Metropolis (premiera fiind în octombrie 2016). Capul de afiş este reprezentat de actori consacraţi precum Virgil Ogăşanu, Virginia Mirea, Adela Mărculescu şi Costel Constantin.

27
/02
/17

O schiţă realizată de Rembrandt, care reprezintă un câine, a fost autentificată după ce timp de 250 de ani a fost atribuită unui pictor german specializat în tablouri cu animale. Descoperirea a fost descrisă drept ”o senzaţie” de reprezentanţii Muzeului Herzog Anton Ulrich, din Braunschweig, unde schiţa a fost expusă timp de mai multe decenii şi era prezentată ca o lucrare a artistului Johann Melchior Roos.

27
/02
/17

Într-o zi de 27 februarie se năștea Elizabeth Taylor, ”actriţa cu ochi violet”, considerată cea mai frumoasă femeie din lume în anii ’50. Elizabeth Taylor, „ultimul star al Hollywoodului de altădată”, a fost distinsă cu Premiul Oscar de două ori, una dintre cele mai răsfăţate actriţe din toate timpurile, dar şi, cea mai “scumpă”, pentru rolul din “Cleopatra” primind în anul 1962, peste un milion de dolari...

27
/02
/17

CORESPONDENȚĂ DE LA BERLIN Despre cât de greu se obţin biletele la proiecţiile din cadrul Festivalului de Film de la Berlin. Despre filmul care a deschis ediţia din acest an - "Django", povestea celebrului chitarist de jazz Django Reihardt. Şi despre o dramă japoneză plină de sensibilitate şi candoare.

26
/02
/17

Filmul „Lion/Saroo: Drumul spre acasă” care se bucură de un succes răsunător în toate colţurile lumii, se bazează pe o poveste reală, emoţionantă şi plină de candoarea şi speranţa regăsirii familiei.