INTERVIU Cristina Drăghici nu lipsește din spectacolul „Am făcut ce s-a putut”. În Festivalul Caleido (27 noiembrie - 1 decembrie, la Timișoara), normal. Atenție: acțiunea se petrece în Teleorman, pământ românesc (Cristina e din Teleorman, da).

INTERVIU. Actorul István Téglás poate fi văzut în spectacolul „O familie fericită”, în cadrul Festivalului Caleido.

Gabo a murit acum șase ani, pe 17 aprilie 2014, în Mexic, la 87 de ani. Volumul „Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet“ (traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți) a fost publicat la Rao, în 2014. Nuvelele au fost publicate în original în 1972, dar au fost scrise în 1968, după „Un veac de singurătate“.

La 20 aprilie 2008, așadar în urmă cu 12 ani, se săvârșea, în orașul Paris, Monica Lovinescu, fiica lui Eugen Lovinescu și voce importantă a Exilului românesc în anii comunismului.

În această lună, s-au împlinit 85 de ani de când s-a săvârșit marele nostru scriitor Panait Istrati. Nu am vrut să lăsăm să treacă acest prilej fără să ne amintim de el.

În această săptămână se împlinesc șase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărțile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

Poetul Vladimir Maiakovski a murit acum nouăzeci de ani, pe 14 aprilie 1930.

Pe 8 aprilie se împlinesc 109 ani de la nașterea filosofului din Rășinari, mort la Paris în 1995.

Despre spectacolul Teatrului Act, „Nu regret nimic”, scris de Székely Csaba, care ne-a mai dat și alte texte memorabile, printre care „Apă de mină”.

Scrisoare către Milan Kundera, cu prilejul împlinirii vârstei de 91 de ani, în trena volumului „Iubiri caraghioase”, publicat de editura Humanitas Fiction, în anul 2016 (traducere de Jean Grosu).

Radu Jude a creat filmul “Tipografic Majuscul”, care, până să fie carantină, putea fi văzut în cinematografe. Totodată, aceeași poveste poate fi văzută și la teatru, la Odeonul bucureștean. “Tipografic Majuscul”, spectacol de Gianina Cărbunariu, a avut premiera în urmă cu șapte ani și nu și-a pierdut importanța.

Cartea “Izgoniții” a fost publicată anul trecut la Polirom. Ea vine după “Sectanții” și “Bandiții”, împreună formând o trilogie a marginalilor unică în literatura română. A scris-o Vasile Ernu.

Ne-am întors la o carte clasică – “I.L. Caragiale despre lume, artă și neamul românesc”, antologie de Dan C. Mihăilescu, publicată la Editura Humanitas încă din 1994 (și republicată în 2012). Să vedem, deci, ce mai vedea Nenea al nostru la noi.

În contextul pandemiei globale de coronavirus, ne-am întors la o carte clasică: “Ciuma”, de Albert Camus. Poate că sunt încă lecții de descoperit aici. V-am ales câteva fragmente.

Cartea “Nicolae S. Șucu. Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908-1918”, text stabilit de Cristina Jelescu, ediție îngrijită de Daniel Cain, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2017 și este una dintre cele mai interesante lucrări referitoare la lumea din Balcani de dinainte de România Mare.

Cine și mai ales de ce? Lista care urmează este o ierarhie subiectivă, rezultatul a unui sfert de veac de lecturi zilnice. Deși nu pare așa, ordinea este aleatorie.

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

Pentru că în acest an se împlinesc 85 de ani de când nu mai trăiește Panait Istrati, vă propunem să ni-l amintim pe acest mare scriitor român de limbă franceză, astăzi mai degrabă uitat, un vagabond de geniu și neobosit căutător al dreptății pe pământ (despre care avea să afle, spre finalul vieții, că e totuși incompatibilă cu natura umană).

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

CORESPONDENȚĂ DIN BRUXELLES. La BOZAR, în Bruxelles, până acum în februarie 2020, puteți vizita (contra unei sume modice) o excepțională Expoziție Brâncuși. Este perla coroanei în prezența României la festivalul EUROPALIA, care în 2019 a fost dedicat țării noastre.

Îndeobște, afacerile premiilor literare din România sunt banale și jalnice reglări de conturi între găști, se desfășoară între oameni care ar intra toți într-o debara sau într-o cabină telefonică. Certuri mari, mize mici.

Romanul “Undeva în Transilvania”, de Mirel Taloș, a fost publicat de editura Rao, în anul 2019.

În marginea filmului de cinema "Dolor y gloria" (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, și în care Antonio Banderas face un rol pentru care e, de asemenea, nominalizat).

Cartea „Revolta maselor” a fost publicată la editura Humanitas în anul 2002 (prima ediție a acestui volum a apărut în Europa în anul 1930).

CORESPONDENȚĂ DE LA BRUXELLES. În decembrie 2019, la festivalul Europalia, la Bruxelles (ediția din acel an a fost dedicată României), mai mulți scriitori au vorbit publicului european despre revoluție, tranziție și puterea memoriei. Printre ei, Cătălin Pavel.

Miercuri seară s-a desfășurat la Bruxelles, la BOZAR, în cadrul Europalia, o întâlnire specială cu patru scriitori români care se bucură de o bună receptare internațională.

Marcăm treizeci de ani de la ieșirea din dictatură cu o vizită în inima Europei, la Bruxelles, unde România este țara-invitată la Festivalul Europalia (între octombrie 2019 și februarie 2020).

Se joacă la Teatrul Luni de la Green Hours spectacolul Libretto Solitudine, realizat de trupa Jamais Vu, coordonată de regizorul Matei Lucaci-Grunberg. Autorul textului: colectiv. Distribuția: Réka Szász, Ana Șușca, Mădălina Craiu, Andrei Cătălin, Ştefan Huluba, Kostas Mincu, Sever Andrei. Scenografia: Alexandra Putineanu. Coregrafia: Cristina Danu. Regia: bineînțeles, Matei Lucaci-Grunberg.

Cartea „Milioanele arlechinului”, traducere din limba cehă și note de Sorin Paliga, a fost publicată la Editura Art în anul 2019.

Luni, 9 decembrie, începând cu orele 19.00, în foaierul Sălii Liviu Ciulei (Izvor) a avut loc vernisajul expoziției permanente de portrete ale actorilor din trupa Teatrului L.S. Bulandra, realizate de fotograful (și actorul) Andrei Runcanu.

A fost publicată în acest an la Editura Humanitas Fiction cartea ”Chemarea tribului”, de Mario Vargas Llosa.

Astăzi vă propunem să-l cunoașteți mai bine pe tânărul actor Codrin Boldea, o prezență constantă pe scenele Teatrului Metropolis.

În marginea cărții „Tot ce este”, de James Salter, publicată recent la editura Humanitas Fiction, în traducerea lui Radu Paraschivescu.

INTERVIU „Mica mea inimă de om singuratic”, primul roman al lui Vlad Drăgoi, a apărut de curând la Editura Polirom.

INTERVIU Andrei Panțu s-a făcut remarcat cu volumul de povestiri „Tonomatul”, publicat de curând la prestigioasa editură Humanitas din București.

Paul este unul dintre tinerii talentați strânși în jurul lui Victor Ioan Frunză, care semnează direcția de scenă la multe spectacole de la Teatrul Metropolis.

Noiembrie este luna în care se decernează Premiul LUX al Parlamentului European. Se premiază cel mai bun film european, așa cum se vede el dinspre Bruxelles și Strasbourg. Anul acesta, finalistele sunt: „Cold Case Hammarskjöld”, „Dumnezeu există și numele Său este Petrunija” și „Jocuri de putere”.

Am fost în Paris și la Nisa să văd ce a mai rămas din amintirea lui Panaitaki al nostru.

Dacă sunteți în căutarea altfelului, vă propun spectacolul „Kremlinul de zahăr”, realizat de inimoasa trupă Rampa. Îi veți putea vedea pe: Răzvan Răduță, Armine Vosganian, Tudor Morgovan, Adela Bengescu, Gabriel Chirilă, Maria Teodora Filip, Florin Crăciun, Ana Maria Turcu și Laur Drăgan. 

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

Pe 9 octombrie 1967, Ernesto Guevara, supranumit „El Che”, a fost asasinat în Bolivia. Argentinianul a fost unul dintre liderii revoluției comuniste cubaneze. O jumătate de secol mai târziu, mitul Guevara încă rezistă. Cum și de ce?

La începutul fiecărui octombrie la Iași se întâmplă un mic act de magie. Magia: România, așa cum o cunoaștem, este suspendată și în locul ei se pogoară un mare festival de literatură și traduceri, cum nu sunt multe pe bătrânul nostru continent (și pesemne niciunul dincoace de fosta noastră cortină de fier). FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași) tocmai și-a încheiat cea de a șaptea ediție.

Cella joacă în “Peretele” de Lia Bugnar, dar a făcut, în trecerea timpului, trei roluri în acest spectacol-fenomen de la Metropolis. Iată.

INTERVIU Roxana este angajată a Teatrului de Nord din Satu Mare, dar are și colaborări cu alte teatre (o puteți vedea și la Naționalul din Timișoara).

Ada Navrot nu mai joacă în niciun spectacol la Metropolis. Dar aici a fost primul teatru în care s-a angajat. Era 1995 și Metropolisul se numea pe atunci Teatrul Mundi.

Pentru că între 2 și 6 octombrie va avea loc a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), am întrebat-o pe Amelia Gheorghiță, care este parte importantă a echipei, care e totuși treaba cu acest festival devenit un fenomen.

INTERVIU Sorin Despot se amuză când e prezentat drept poetul Sorin Despot de la București, dar – asta e situația – chiar e poetul Sorin Despot de la București. Iată-l.

INTERVIU Actrița, angajată de douăzeci de ani la Naționalul din București, se simte excelent la Metropolis, unde poate fi văzută în nu mai puțin de trei spectacole: „Peretele”, „Și alb și negru și gri”, „Un tramvai numit dorință”.

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucian Boia (editura Humanitas).

Am inaugurat o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

INTERVIU Scriitorul Florin Lăzărescu face parte din echipa care se ocupă de organizarea FILIT.

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

INTERVIU Voica Oltean (19 ani) s-a remarcat în filmul „Breaking News” (regia: Iulia Rugină). În prezent, a terminat anul I la UNATC, lucrează la două seriale de televiziune și un nou spectacol de teatru.

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

Am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente superbe din volumul „Cioran și muzica” (editura Humanitas, 2016) – toate referitoare la Wolfgang Amadeus Mozart, unul dintre compozitorii preferați ai nihilistului din Rășinari (stabilit la Paris).

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

În 2018, a fost publicată la editura Polirom prima carte a lui Albert Camus, „Fața și reversul” (traducere din limba franceză de Irina Mavrodin).

A intrat în cinematografele din țara noastră filmul artistic italian „Notti magiche” (regia Paolo Virzi). Specialiștii - și aici putem lăsa un hohot binefăcător de râs – îl descriu „comedie întunecată”.

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

INTERVIU Tânărul Ciulică e student la Matematică și poet.

Pe Virgil Aioanei îl puteți vedea și în Melcul (scris și regizat de Lia Bugnar), la Teatrul Metropolis.

INTERVIU La Metropolis, pe George Rotaru l-ați văzut în „Spitalul comunal”, în regia lui Felix Alexa, și încă îl puteți vedea în „7 dintr-o lovitură”, scris și regizat de Lia Bugnar.

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

INTERVIU Vi-l prezentăm astăzi pe poetul și traducătorul Borco Ilin, din Banat, pe care l-am cunoscut la Festivalul de Literatură SAD de la Arad.

INTERVIU Pe Alexandra o puteți vedea la Teatrul Metropolis în „Peretele”, „7 dintr-o lovitură” și „Cum se cuceresc femeile”.

Cartea „Copiii ghetoului. Numele meu este Adam” (traducere din limba arabă și note de Nicolae Dobrișan) a fost publicată la editura Polirom, în anul 2018 (romanul a fost finalist la Prize for Arabic Fiction, în 2017).

Cartea „Cronica unui negustor de sânge” (traducere din chineză și note de Luminița Bălan) a fost publicată la Editura Humanitas Fiction.

INTERVIU Cu Ada Galeș, treaba e așa: după ce a câștigat Premiul UNITER pentru debut (2016), cea mai înaltă distincție în teatrul românesc rezervată tinerilor, a luat premiul acasă și l-a pus opritor la ușă, că avea o ușă la dormitor care nu stătea deschisă.

INTERVIU Continuăm seria de interviuri cu artiști care joacă la Teatrul Metropolis, cu tânăra Alina Rotaru (angajată la Teatrul Mic).

INTERVIU. Pentru Mihaela Velicu, visul a devenit realitate, joacă în nu mai puțin de patru spectacole la teatrul de pe strada Mihai Eminescu.

INTERVIU Ilona a jucat în două spectacole la Teatrul Metropolis, prima dată pe când era freelancer, „sau șomer, cum se mai spune”, precizează actrița. E un loc special pentru ea, a funcționat ca o trambulină. Între timp, Ilona a prins aripi, joacă în multe teatre din capitală și mai e și angajată, la Comedie. Iată cum a fost.

Filmul „Under the Silver Lake” (regia: David Robert Mitchell) intră în cinematografe pe 26 aprilie. L-am vizionat deja în cadrul American Independent Film Festival. Iată ce am văzut.

Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani tocmai a prezentat la Improteca (un spațiu teatral nou în capitală, amplasat pe strada Comănița, la numărul 9), spectacolul „Artă”, o piesă de Yasmina Reza, regizată de Teodora Câmpineanu. 

INTERVIU Actrița Nadiana Sălăgean este cunoscută spectatorilor de la Teatrul Metropolis din spectacolul de mare succes „Jake și femeile lui” (regia: Claudiu Goga).

INTERVIU Ada Galeș este cunoscută spectatorilor de la Teatrul Metropolis pentru rolurile din „Jake și femeile lui” și „Pentru o mai bună înțelegere”.

Cartea „Istoria lui Mayta”, de Mario Vargas Llosa, traducere din limba spaniolă de Mihai Cantuniari, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în 2019.

INTERVIU Theodora Sandu este angajată a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, dar poate fi văzută și pe scene din capitală.

Se joacă la Teatrelli spectacolul „Oxygen”, cu Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu, după un text de Ivan Vîrîpaev. „Oxygen” îmbină mai multe arte (e și teatru, e și dans, e și muzică, e și o simfonie de proiecții video) – e un puzzle puternic în fiecare dintre piesele sale.

CORESPONDENȚĂ DIN PARIS. Cea de-a 39-a ediție a Salonului, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din Europa, a continuat sâmbătă și duminică la Paris.

Salon du Livre și-a deschis joi seară porțile pentru a 39-a oară. Este cel mai mare eveniment dedicat cărții în Franța. Ediția din acest an celebrează Europa și valorile noastre comune.

Rulează în cinematografe (distribuit de Bad Unicorn) filmul „Păsări călătoare”, regizat de Ciro Guerra și Cristina Gallego. E o peliculă columbiană care arată douăzeci de ani din istoria tribului Wayuu din deșertul Guajira. Și ce treabă avem noi cu Wayuu și Guajira? Avem.

Se poate vedea în cinematografe filmul „Să nu ucizi” (scris și regizat de Cătălin Rotaru și Gabi Virigina Șarga, aflați la debut în lungmetraj). Filmul e inspirat din fapte reale – scandalul biocidelor diluate din spitalele românești.

Inaugurăm astăzi rubrica „Ce mai face…”. Primul intervievat: actorul și regizorul Alex Nagy, unul dintre artiștii remarcați în ultimul deceniu (și) la Teatrul Metropolis.

Se joacă la Green Hours spectacolul „Această Sonia” – un one-woman show cu Letiția Vlădescu, scris și regizat de Lia Bugnar.

Bianca joacă la Teatrul Metropolis în excelentul spectacol „O zi de vară”, adaptare după Sławomir Mrożek. A ajuns în teatru după un ocol pe la Academia de Studii Economice.

INTERVIU cu un actor care a plecat bine în meserie, a ajuns la o răscruce și nu renunță. Citiți cazul.

TINERII ACTORI DE LA TEATRUL METROPOLIS Florin Aioane (22 de ani) este și el unul dintre actorii care (deja!) dau greutate Teatrului Metropolis. Florin lucrează în grupul tinerilor strânși în jurul lui Victor Ioan Frunză.

Pentru că e un teatru de proiect, Teatrul Metropolis din București adună actori din toate teatrele și, printr-o alchimie miraculoasă, reușește să le fie acasă. Iată ce ne răspund ei la întrebarea: care e natura relației tale cu Teatrul Metropolis?

INTERVIU Voicu Aaniței este unul dintre tinerii strânși în jurul lui Victor Ioan Frunză, regizorul care dă direcția de scenă atâtor spectacole de excepție, precum „A douăsprezecea noapte”, „Romeo și Julieta” sau „Hamlet”, jucate cu deosebit succes la Teatrul Metropolis.

SĂ NE CUNOAȘTEM POEȚII. V-ați întrebat oare cine mai sunt poeții timpului nostru, ce fac ei, cum se descurcă prin literatură și viață? Noi, da. Astăzi v-o prezentăm pe Diana Iepure, o poetă din Basarabia care s-a stabilit de mulți ani la București.

Se joacă la Teatrul Bulandra din București spectacolul „Treapta a noua” (în adapterea scenică a Ancăi Maria Colțeanu), după un text de Tom Ziegler, cu actrițele Manuela Ciucur, Catinca Maria Nistor, Oana Ștefănescu și Adela Bengescu.

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

Spectacolul „Ultima bandă a lui Krapp”, în regia lui Toma Dănilă, după un text de Samuel Beckett, se joacă la Unteatru. În spectacol apare un singur actor: Constantin Cojocaru.

Cartea „Între prieteni“ (traducere din limba ebraică de Marlena Braeșter) a apărut la editura Humanitas fiction în anul 2013. Amos Oz a murit la Tel Aviv pe 28 decembrie 2018.

INTERVIU A ajuns la teatru pe un drum ocolitor, care a purtat-o pe la Facultatea de Drept și un job cu răspundere mare pe partea juridică. Însă acum e acolo unde trebuie.

INTERVIU Ziarul Metropolis continuă să vă prezinte tânăra generație de actori din România. Maria Teișanu este încă masterandă în actorie la Cluj-Napoca, dar joacă deja în mai multe teatre din țară.

INTERVIU CU O POETĂ. Tânăra Gavrilovici este una dintre promisiunile poeziei românești. La anul, dacă se aliniază planetele, dar și dacă nu se aliniază, publică o mult așteptată carte.

INTERVIU Pentru a face cunoștință cu noua generație de artiști de la noi, vă propunem azi o întâlnire cu tânăra actriță Andreea Hristu, de la Teatrul Excelsior din capitală.

INTERVIU Una dintre misiunile asumate de Ziarul nostru este să le dea o șansă pentru a se face cunoscuți și tinerilor actori, cu atât mai mult acelora care activează îndeosebi în provincie. Astăzi ne răspunde actorul Valentin Florea, unul dintre numele remarcate în ultimii ani la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Iată ce are de spus Valentin.

În acest an s-au lansat, în cadrul celei de-a șasea ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) biografiile romanțate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

INTERVIU Începem săptămâna alături de tânăra actriță Diana Rotaru. Diana este din Botoșani și, înainte de a fi actriță, și-a dorit să fie scriitoare. Cum se vede România prin ochii noii generații de artiști? Iată!

În luna octombrie, s-a desfășurat la Iași a șasea ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT). În acest an s-au lansat biografiile romanțate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Lavinia Bălulescu tocmai a publicat două cărți. Una de poezie (scrisă împreună cu tatăl său, distinsul domn Constantin Bălulescu), „Zmeii sunt de treabă”, la editura Paralela 45. Și una de proză – „Terasa Fericirii” (editura Polirom). Iată ce ne propune spre lectură!

„Alice T.”, cel mai recent dintre filmele domnului Radu Muntean, este foarte greu de privit. Tăieturile în carnea vie a realității merg aici și mai departe: ni se arată cum se avortează în mileniul al III-lea, pe bază de pastile și o menstră care revine mai bogată ca oricând înainte. Ceea ce nu înseamnă că nu e un film care nu trebuie privit.

Rulează în cinematografe și face săli pline pe tot mapamondul (eu l-am văzut în Berceni - și tot așa, sală plină) filmul „Bohemian Rhapsody”, cu domnul Rami Malek în rolul lui Freddie Mercury. Părerile sunt – așa cum se și cuvine să fie – împărțite. Se spune că formația vocal-instrumentală Queen merita un film încă și mai mare, dar se spune și că domnul Malek merită un Oscar pentru rolul dumisale. Eu sunt de părere că nimic din toate astea nu contează.

Se poate găsi în cinematografele din țara noastră filmul „Leto”, de Kirill Serebrennikov, cineast rus arestat la domiciliu de regimul putinist. L-am văzut în festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, ca sub o vrajă.

În acest an, la a șasea ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) de la Iași s-au lansat biografiile romanțate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Tocmai ce s-a încheiat a șasea ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) de la Iași. În acest an s-au lansat biografiile romanțate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Îndrăgitul prozator Bogdan Răileanu (38 de ani), autorul volumului de proză scurtă „Tot spațiul dintre gândurile mele” (Polirom) și al romanului „Dinții ascuțiți ai binelui” (Humanitas), ne face câteva recomandări de lectură, acum, în pragul iernii.

Noul volum de poezii semnat de scriitorul stabilit în Timișoara se numește „Tehnici de camuflaj” și a fost publicat în acest an la Editura Tracus Arte. Am selectat pentru dumneavoastră zece poeme deosebite.

Tocmai ce s-a încheiat a șasea ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT) de la Iași. În acest an s-au lansat biografiile romanțate a unsprezece scriitori clasici, scrise de unsprezece autori contemporani*.

Cartea „Către un zeu necunoscut” (traducere din limba engleză și note de Ioana Oprica) a fost publicată la editura Polirom, în anul 2018.

TURISM CULTURAL Am participat la începutul lunii septembrie la al treilea congres internațional dedicat lecturii, desfășurat la Astana, în Kazahstan, prilej de rodnice întâlniri cu stepa Asiei Centrale. Iată ce am aflat – așadar, o dare de seamă.

Cartea „Djamilia” (traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu) a fost publicată în anul 2017 la Editura Allfa, parte a grupului editorial All, în colecția Strada Ficțiunii.

Recomandările lunii septembrie ne vin de la îndrăgitul ziarist Horia Ghibuțiu, care a debutat recent și în volum, la editura Trei, cu lucrarea #ÎnTimpCeTuDormeai.

Kazuo Ishiguro (64 de ani) a fost laureatul Premiului Nobel pentru Literatură anul trecut. Cartea „Nocturne (Cinci povești despre muzică și amurg)”, traducere din limba engleză și note de Vali Florescu, a fost publicată la editura Polirom, în anul 2017.

INTERVIU Continuăm să vă prezentăm generația tânără de artiști români cu Andreea Alexandrescu, talentată actriță din orașul București, angajată a Teatrului de Comedie.

Se găsește în cinematografe filmul documentar „Licu, o poveste românească”. Regizat de Ana Dumitrescu, o artistă stabilită în Franța.

A intrat în cinematografe filmul „Utøya – 22 iulie”. Sunt puține filme de cinema mai puternice, mai îngrozitoare și mai necesare decât acesta.

Nuvelistul bucureștean Radu Cosașu (88 de ani) și-a strâns o parte din bogata sa publicistică post-decembristă într-un nou volum: „Anti-damblale” (publicat la editura Polirom).

Circulă prin festivalurile de specialitate (inclusiv în țara noastră) un documentar dedicat vieții cantautorului George Michael. Este intitulat „Freedom”. La el lucra artistul cu două zile înainte să moară în ziua de Crăciun a anului 2016.

Astăzi, Fidel Castro ar fi împlinit vârsta de 92 de ani. Ziaristul american Jon Alpert a regizat unul dintre cele mai puternice documentare despre Cuba – „Cuba and the Cameraman”. Omul a documentat patruzeci și cinci de ani (!) din istoria cubanezilor. De la entuziasmul din anii 1970 până la funeraliile lui Fidel, din 2016, într-o țară ruinată.

Rulează în cinematografe filmul artistic „Copacul vrajbei noastre”, regizat de H.G. Sigurosson. O peliculă islandeză, ciudată, crudă și comică.

Cartea „Homo Deus – scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari, traducere din limba engleză și note de Lucia Popovici, a fost publicată la editura Polirom în anul 2018. Am selectat pentru dumneavoastră zece fragmente care caută să ne rezume viitorul, fragmente din care afli lucruri cu adevărat uimitoare.

Nu am de gând să spun că acesta este cel mai bun Pescăruș care s-a jucat vreodată în orașul București, pentru că nu am văzut tot Cehovul din București, dar vreau să spun altceva: este cel mai bun din ce am văzut eu.

Romanul „Viață de vânzare” de Yukio Mishima (traducere din japoneză și note de Andreea Sion) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction în anul 2018. Cartea este una cult, a apărut în 1968 și face figură aparte în opera lui Mishima (care a ajuns de trei ori aproape de Premiul Nobel). Mishima, provenit dintr-o familie de samurai, și-a făcut seppuku la 45 de ani, în 1970.

Cartea de eseuri „China în zece cuvinte”, de Yu Hua (traducere din chineză și note de Mugur Zlotea), a fost publicată de Editura Humanitas în anul 2018. Este una dintre cele mai puternice și mai interesante cărți care se află acum pe piață.

Recomandările pentru lecturile acestei luni leneșe de vară, luna vacanțelor, vin de la Timișoara, orașul poetului Robert Șerban. Proză, artă, poezie – iată ce ni se propune de această dată!

INTERVIU Laura Nureldin (39 de ani), o știți de la televizor, prezintă știri la televiziuni de știri de când s-au inventat aceste televiziuni în țara noastră. Scrie romane, genul fantasy. Le prizează mai ales adolescenții.

INTERVIU Fiul poetului Mircea Dinescu are treizeci și trei de ani, este muzician (urmăriți formația sa, IMPEX – nu mai face altcineva așa ceva în România). Cântă o combinație de manele, rock și muzică electronică – rezultatul e spectaculos.

S-a deschis săptămâna trecută la București Centrul Cultural Palestinian Mahmoud Darwish. Într-o lume în care politicul separă (ambasadorul Palestinei tocmai ce a fost retras din România), cultura caută să unească.

Cartea „Pădurea întunecată”, scrisă de Nicole Krauss, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2018 (traducere din limba engleză și note de Luana Schidu).

Scriitorul orădean Mircea Pricăjan este în vogă. Cea mai recentă dintre cărțile sale – „Pumn de fier” – publicată la Polirom Junior s-a dovedit a fi una dintre cele mai apreciate cărți pentru copii din 2018.

Mihail Vakulovski este un extraordinar scriitor, traducător din limba rusă și, nu în ultimul rând, unul dintre cei mai iubiți librari din România. Are un doctorat în literatură. Originar din Basarabia, Mihail Vakulovski este stabilit la Brașov. Alegerile sale pentru lecturile lunii: Harms, Sorokin, Prilepin.

INTERVIU Pe 27 și 28 mai, la sala Gloria (fostul Cinema Gloria) a Teatrului Metropolis, se joacă, pentru ultima oară în această stagiune, musicalul „Dansează liber!”. Rolul principal feminin în spectacol îl are Catinca Maria Nistor.

Cartea „Ion Vinea, un scriitor între lumi și istorii”, de Sanda Cordoș, a fost publicată la Editura Școala Ardeleană, în Cluj-Napoca, în anul 2017.

Se joacă la Teatrul de Comedie din București spectacolul „Mult zgomot pentru nimic”. E un Shakespeare regizat curajos de Andrei Șerban. Genul de întâmplare care nu place tuturor, și e bine să nu placă tuturor.

INTERVIU Corina Oproae este din Ardeal, dar locuiește de douăzeci de ani în Barcelona. Scrie poezie în limba spaniolă. Și va fi pe scena Festivalului Internațional de Poezie de la București. Joi, 17 mai, de la orele 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, pe Calea Victoriei, la numărul 88.

Festivalul Filmului European (ediția a XXII-a) s-a încheiat duminică seară, la Muzeul Țăranului Român, cu proiecția filmului italian „The place”. Indimenticabil.

Volumele de „Povestiri din Kolîma”, traducere din limba rusă și note de Ana-Maria Brezuleanu și Magda Achim, au fost publicate la Editura Polirom în anul 2015.

Proză scurtă sau pagini de jurnal? Iată recomandările scriitorului și criticului literar Marius Chivu pentru lecturile momentului.

Pe 10 aprilie 2018, la cinema Elvira Popescu din București, la Institutul Francez, carevasăzică, au rulat patru filme scurte de Gheorghe Preda: Femeia Pasăre, Vaca finlandeză, Forma inimii în praf, Pharmacia Erotica.

Pe 17 aprilie s-au împlinit patru ani de când Gabo și-a început, la 87 de ani, nemurirea. Pentru a marca acest moment ne-am apropiat altfel de opera lui.

La sfârșitul lunii martie, a avut loc la Teatrul de Comedie premiera spectacolului „Fierarii” (după Miloš Nikolić), în regia lui Horațiu Mălăele, într-o distribuție de gală: Horațiu Mălăele, Maia Morgenstern, George Mihăiță, Valentin Teodosiu.

INTERVIU La Théâtre de Ménilmontant, la Paris, s-a jucat recent un spectacol („RIEN, mais là j'ai envie de mourir”) care are în prim-plan o actriță (Valentina Zaharia) și un regizor (Vlad Chiriță) din România.

Muzicianul Mike Godoroja (53 de ani), cunoscut și ca realizator de emisiuni de radio și televiziune de profil blues, jazz sau rock, fondator al Mike Godoroja & Blue Spirit, a militat mereu ca românii să rămână în România. El ne-a oferit un interviu special în acest an al centenarului Marii Uniri.

Publicitar, prozator, dramaturg, Alex Tocilescu (40 de ani) este unul dintre cei mai în vogă oameni de litere din România zilelor noastre. Este foarte urmărit pe rețelele de socializare, unde a dobândit o simpatie aparte pentru fotografiile cu pisicile sale (însoțite de câteva gânduri ale felinelor).

Marele nostru cărturar Horia-Roman Patapievici (care tocmai ce a împlinit 61 de ani) a fost invitat de curând la emisiunea Cooltura (realizată de Mirela Nagâț), emisiune prigonită în grila TVR.

Se recomandă vizionarea îndelung elogiatului film de cinema „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” (semnat Martin McDonagh), și nu doar pentru prestația de Oscar a lui Frances McDormand (cea mai bună actriță în rol principal la ediția din acest an).

Se poate vedea în cinematografe filmul „Moartea lui Stalin”, comedie neagră, dar plăcută.

Se joacă la POINT spectacolul „Bun de export”. În regia Catincăi Drăgănescu. Cu actorii: Silvana Negruțiu, Crina Ene, Constantin Dogioiu și Alexandru Zob. După un text despre Alex Tocilescu scris de Alex Tocilescu (din care rezultă că e foarte greu să nu îl iubești pe Alex Tocilescu - și așa e, e foarte greu).

Se joacă la Unteatru spectacolul „Vârstele lunii” după o piesă scrisă de Sam Shepard. În regia lui Toma Dănilă. Cu Constantin Cojocaru (Byron) și Gelu Nițu (Ames).

Am antologat pentru dumneavoastră douăzeci dintre cele mai frumoase declarații poetice ale lui Gică Hagi. Declarațiile sunt autentice. Forma am dat-o noi pentru a surprinde mai bine poezia din ele. Poeziile au fost recitate pentru dumneavoastră de doi tineri și talentați actori: Alex Nagy și Letiția Vlădescu. Iată.

Despre 12 cărți despre lumea în care trăim.

Editura Humanitas a lansat de curând colecția „12 cărți despre lumea în care trăim”. Printre ele, și „Civilizația spectacolului” de Mario Vargas Llosa. Am selectat din acest volum 12 fragmente care vă vor lăsa pe gânduri.

Editura Humanitas a lansat de curând colecția „12 cărți despre lumea în care trăim”. Printre ele, „Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți”, scrisă de marele filosof britanic contemporan Roger Scruton. Am selectat pentru dumneavoastră 12 pasaje care vă vor da de gândit.

Point e casa a tot mai multe spectacole interesante din teatrul independent, alternativ, din București. Iar „Party” (regia: Anca Maria Colțeanu) are la bază o piesă scrisă de un britanic, Tom Basden (38 de ani), actor și dramaturg, de două ori nominalizat la Premiile BAFTA, câștigător al premiului Fringe Fest și al Premiului de Comedie la Edinburgh.

Se întâmplă la Teatrul Metropolis spectacolul „Pentru o mai bună înțelegere”, scris și regizat de Mimi Brănescu. E cu Rodica Negrea, Ioana Anastasia Anton, Raluca Aprodu, Mihaela Velicu și Rolando Matsangos. Ei joacă remarcabil, emoționant, cu puterea la care ajungi atunci doar când pe scenă se arată ceva adevărat.

Cartea „Acum ne despărțim (povestiri inedite)”, în traducerea Iuliei Arsintescu, a fost publicată la Editura Art în anul 2016. Volumul reunește paisprezece proze scurte redescoperite recent în Arhivele Truman Capote ale Bibliotecii Publice din New York, publicate pentru prima dată în volum la sfârșitul anului 2015, la douăzeci și nouă de ani de la moartea autorului.

TURISM CULTURAL Câteva note despre viața culturală în cea mai mare metropolă europeană a vorbitorilor de limbă spaniolă.

Cartea „Colonelului nu are cine să-i scrie” (traducere Alexandru Calciu) a fost publicată la Editura Rao, în anul 2015.

La începutul lunii ianuarie, poeta Nora Iuga a împlinit 87 de ani.

Astăzi, Fellini, cineastul, ar fi împlinit 98 de ani. A murit, însă, în toamna anului 1993, la Roma.

Spectacolul „Stă să plouă” (după o piesă scrisă și regizată de Lia Bugnar), cu Irina Antonie, Ilona Brezoianu, Mădălina Craiu și Anghel Damian, se joacă la Teatrul Luni de la Green Hours.

Despre un spectacol puternic, de la Macaz, din care aflăm ce este dincolo de orizontul îngust.

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

S-a jucat marți, 12 decembrie, la Muzeul Național de Artă al României, în Sala Auditorium, spectacolul „Hamlet și noi”, realizat în Laboratorul de Artă*, un proiect susținut de Ministerul Culturii.

Se joacă la Unteatru, în regia lui Alex Bogdan, spectacolul „Frig”, după un text de Lars Noren. Pe scenă urcă patru actori: Liviu Pintileasa, Ionuț Grama, Silviu Debu și Andrei Seușan.

Unul dintre marile spectacole care se joacă în Bucureștiul ultimilor ani este acest „The Sunset Limited” de la Unteatru. Cu doar doi actori: Șerban Pavlu și Richard Bovnoczki, în regia soților Andrei și Andreea Grosu. După un text de Cormac McCarthy, unul dintre cei mai tulburători scriitori americani contemporani.

Moare, la 96 de ani, Regele Mihai I, ultimul monarh al României.

Romanul „Ruta subterană”, traducere din limba engleză și note de Justina Bandol, a fost publicat la Editura Humanitas Ficton, în anul 2017. Romanul a fost distins cu Premiul Pulitzer în acest an.

Țin minte exact ziua în care mi-am dat seama că nu am văzut-o niciodată pe Stela Popescu. M-a surprins foarte tare această constatare, fiindcă trăiam convins că o știu dintotdeauna. Poți cunoaște un om pe care nu l-ai văzut niciodată?

Cartea „Sub semnul lui Dylan” (traducere din limba spaniolă și note de Adina-Ioana T. Vladu) a fost publicată la Editura Allfa, în colecția „Pe Strada Ficțiunii”, în anul 2015.

Cartea „Spionul care a ieșit din joc” (traducere din limba engleză de Michaela Tache) a fost publicată în acest an la Editura Rao (tot în 2017, romanul, publicat inițial în 1963, a fost ecranizat de BBC).

N-am mai văzut un serial de pe vremea îndrăgitului „Seinfeld”. Să fie douăzeci de ani de când m-am uitat, de bunăvoie și nesilit de nimeni, la televizor.

Colecția de nuvele „Cartea scurtelor iubiri eterne” (traducere din limba franceză de Dan Radu Stănescu) a fost publicată la Editura Polirom în anul 2016.

La exact o sută de ani de la „Marea Revoluție din Octombrie” (mutată din capriciile calendarelor noi pe 7 noiembrie), în cadrul Festivalului Național de Teatru, la Teatrul Bulandra (sala Ciulei) s-a jucat „Cabaretul Dada” de Matei Vișniec, în regia Ancăi Bradu, producție a Teatrului „Regina Maria” din Oradea.

Romanul „Uriașul îngropat”, de Kazuo Ishiguro (traducere din limba engleză de Vali Florescu), a fost publicat la Editura Polirom, în anul 2015. Kazuo Ishiguro a primit în 2017 Premiul Nobel pentru Literatură.

Cartea „O undiță pentru bunicul meu” (traducere din limba chineză de Irina Ivașcu) de Gao Xingjian (Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2000) a fost publicată la Editura Polirom, în 2017.

Cartea „O istorie secretă a Revoluției Ruse”, de Victor Loupan (traducere din limba franceză de Rodica Chiriacescu), a fost publicată la Editura Corint, în 2017.

Romanul „Arhipelagul altei vieți” (traducere din limba franceză de Daniel Niculescu) a fost publicat la Editura Polirom în 2017.

INTERVIU Dan Ciupureanu (34 de ani) este fiul poetului Ionel Ciupureanu. Locuiește în Franța, dar scrie literatură în limba română. Efectuează diverse slujbe pentru a supraviețui.

„UFO” (OZN – dar pe englezește) se joacă la Teatrul Național din București, în regia lui Bobi Pricop. Un spectacol cu: Ada Galeș, Istvan Teglas, Ciprian Nicula, Mihai Călin, Raluca Aprodu, Medeea Marinescu și Ion Caramitru.

„Perfect sănătos”, noul lungmetraj al Ancăi Damian (scenariu – Lia Bugnar, actori în cele mai importante roluri: Anghel Damian, Olimpia Melinte, Vlad Ivanov și Cristina Florea), nu se înscrie în noul val. Ceea ce nu înseamnă că nu e important.

Sâmbătă seară, la mall-ul din Băneasa, la Sala Epika (aproape plină), a avut loc o întâlnire de gală pentru filmul românesc: între Marcel Iureș și Irina Margareta Nistor.

Romanul „Mary” (traducere din limba suedeză de Elena-Maria Morogan) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction, în anul 2017.

Romanul „Iată-mă” (traducere și note de Andra Matzal și Cosmin Postolache) a fost publicat la Editura Humanitas Fiction, în 2017.

Tocmai s-a sfârșit cea de-a opta ediție a Divan Film Festival (Divanul Degustătorilor de Film și Artă Culinară). Cum a fost?

Romanul „Clar de femeie” (traducere din limba franceză de Daria-Laura Bârsan) a fost publicat la editura Humanitas Fiction în 2017. În original, cartea a apărut acum patruzeci de ani și a fost ecranizată de Costa-Gavras, în 1979. A ieșit un film de cinema inubliabil, cu Romy Schneider și Yves Montand.

Cel mai recent film al lui Radu Jude vine la timpul potrivit.

Cartea „Confesiunile unei măști” (traducere din limba japoneză de Emil Eugen Pop) a fost publicată la editura Humanitas Fiction.

Cartea „Laur (roman neistoric)”, în traducerea Adrianei Liciu, a fost publicată la Editura Humanitas Fiction în anul 2014.

Cartea „Țara Vinului” (traducere din chineză de Luminița Bălan) a fost publicată la editura Humanitas Fiction în anul 2014.

Domnule Zografi, a trecut multă vreme de când vreau să vă scriu. Am motive strict literare, desigur, dar mai e ceva: Fizica. Aveți Fizica la bază, ceea ce, nu vă ascund, mă duce cu gândul la domnul Sabato.

A apărut în ultima vreme moda workshop-urilor. Am fost la unul de explorare și fotografie, și am învățat câte ceva despre pasiune.

Cartea „Călătoria diletanților (Din amintirile locotenentului în rezervă Amiran Amilahvari)” (în ireproșabila traducere a lui Nicolae Iliescu) a fost publicată la Editura Polirom, în anul 2017.

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecția „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet și, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărți, nu neapărat ale noastre. A reieșit că situația nu e deloc roz. Iată.

Romanul „Fiica Estului” (traducere din limba spaniolă de Mariana Sipoș) a fost publicat la Editura Polirom în anul 2017.

În acest an, Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu au participat la „Dialoguri necesare”, eveniment organizat de revista „Cariere”, vorbind despre iubire ca resursă a transformării și a împlinirii. Ce au spus marii noștri filosofi?

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

Scriitor și publicitar în etate de (aproape) patruzeci de ani, Alex Tocilescu este, dacă nu v-ați dat seama deja, fiul regretatului regizor Alexandru Tocilescu. El a publicat recent un volum de nuvele. Se numește „Imperiul Pisicilor”, a apărut la editura Polirom.

Se joacă la mall, la Băneasa, la Grand Cinema, nu așa, la Sala Epika, spectacolul „Cina de adio”. Cu Mihai Călin, Ecaterina Ladin și Gigi Ifrim. E o piesă scrisă de Alexandre de la Patellière și Matthieu Delaporte, dramaturgi francezi care ne sunt contemporani (ceea ce o face și un pic, dar doar un pic, prețioasă).

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

Ricky, căci așa îi spun prietenii, este actor freelancer. Nu a fost niciodată angajat și nici nu vrea să fie. Își iubește prea mult libertatea. Are patruzeci și trei de ani și anul acesta este nominalizat la Premiile UNITER pentru rolul Ciki din „No Man’s Land”, de la Național.

Tânăra actriță (27 de ani) este nominalizată în acest an la Premiile UNITER (cel mai bun rol secundar). Acum doi ani a luat Premiul UNITER pentru Debut. Bianca este angajată a Teatrului Mic din București.

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

Mihai Călin și Richard Bovnoczki (țineți minte acest nume!) sunt Schneider și Schuster, în spectacolul regizat de Lucian Pavel, după piesa lui Joshua Sobol, un mare dramaturg evreu care ne este contemporan (piesa a fost scrisă în 1993).

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

Se joacă la Teatrul Metropolis spectacolul „Zece pentru New York” (piesă scrisă și regizată de Lia Bugnar).

Un amplu interviu cu Marius Chivu, despre – cum altfel ? – cărți, scriitori, cititori, literatură și nemurirea ei.

INTERVIU. Adrian Georgescu tocmai a publicat cel de-al doilea roman din viața dumisale: „Exitus”, la Polirom. În urmă cu câțiva ani a scos la Humanitas cartea „Câteva sfârșituri de lume”, care excela în umor.

Rămân un spectator de teatru consecvent. Merg, pe cât posibil, de câteva ori pe săptămână, întotdeauna în căutarea marii frumuseți. Fac, fără să vreau neapărat, ierarhii. Sunt subiective, ca atare nu țin să le impun nimănui.

Mare comedie, mare!, în capitala țării noastre. A avut loc la, Palatul Național al Copiilor, spectacolul “All Inclusive” (după o piesă de Alexandru Popa), în regia lui Vlad Zamfirescu.

Marea noastră actriță, ambasadoare a campaniei UNITER „Artiștii pentru artiști”, face un apel public la solidaritate cu artiștii de vârstă. Nu e nicio noutate: Maia Morgenstern a fost mereu alături de cei care au nevoie de atenție și iubire.

Ambasadoare a campaniei „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER, Dorina Chiriac vă invită la teatru. Ea joacă rolul principal în “Micul Prinț”, la Teatrul de Comedie, în seara aceasta, de la ora 19.00. Cumpărând bilete la spectacol, contribuiți la fondul de ajutorare a artiștilor în vârstă și în dificultate.

Tudor Ganea, de ani 33. Constănțean la bază. Scriitor debutant („Cazemata”, la Polirom). Romancier. Om serios, însurat. Fără copii. De meserie, arhitect. Noul val din literatură, cum s-ar spune.

INTERVIU. Mihai Călin (49 de ani) lucrează de peste două decenii la Naționalul bucureștean. E un actor apreciat (premiat de UNITER acum doi ani pentru rolul Caliban din „Furtuna”). L-am văzut de multe ori în ultimul timp și – comit o indiscreție – a fost singurul actor la care am avut permanent senzația că e din ce în ce mai bun.

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

INIȚIATIVĂ. Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în treizeci de ani. Ei au fost selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

Despre o călătorie culturală de la Bari la Lecce și înapoi, pentru totdeauna.

Maria Obretin atinge o splendidă maturitate artistică odată cu rolul Kitty din cel mai recent film al lui Nae Caranfil – „6.9 grade pe scara Richter”. Joacă o nevastă geloasă, deprimată, fumătoare.

Irina Teodorescu are 38 de ani și e de la Lizeanu, din sectorul 2 al Bucureștilor. A emigrat la 19 ani în Franța, după ce s-a îndrăgostit de un pictor.

Simplu spectator de cinema, năist dintotdeauna, salut călduros apariția filmului „6.9 grade pe scara Richter”, de Nae Caranfil. E o nebunie. E de un ludic dus la extrem.

Romanul „Cinci colțuri” (cea mai recentă carte a lui Mario Vargas Llosa), în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari, a văzut lumina tiparului la Humanitas Fiction, la sfârșitul anului trecut, în seria de autor dedicată marelui scriitor peruan.

Cartea „Zgomotul timpului” a fost publicată anul trecut în colecția Babel de la Editura Nemira (ediția a II-a, traducere de Virgil Stanciu).

Cartea de povestiri „Dragoste la 17.50 $” (traducere din limba engleză și note de Cristian Neagoe), de Charles Bukowski, a fost publicată la Editura Polirom, în anul 2016.

Cartea de povestiri „Aștept să crăpi (de astăzi, în prime time)”, de Radu Paraschivescu, a fost publicată la prestigioasa editură Humanitas, în anul 2016.

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Pe Olivia Niţă am văzut-o la Green Hours, în spectacolul „Radikal”, la începutul anului curent.

Cartea „Dragă, mă duc la Charlie” (traducere din limba franceză de Tudorel Urian) a fost publicată anul acesta, la Editura All. Maryse Wolinski (născută în Algeria) este jurnalistă şi scriitoare, soţia caricaturistului Georges Wolinski, ucis în atentatele de la revista satirică „Charlie Hebdo”, pe 7 ianuarie 2015.

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

ATENŢIE, RULEAZĂ! În curând, pe marile noastre ecrane, „Camera obscura”, un documentar-eveniment despre cinecluburile din anii comunismului. Un film de Gheorghe Preda.

Scumpe domnule Blecher, sunt mulți ani deja de când vreau să vă scriu și mă rețin. N-am îndrăznit, chiar dacă, pe de o parte, vă consider frate. Păstrez acasă un os devorat de un morb, chiar dacă alt nume a purtat boala mea.

Cartea „Vremuri second-hand” de Svetlana Aleksievici (traducere din rusă și note de Luana Schidu) a fost publicată la Editura Humanitas, în anul 2016.

Se joacă la Nottara spectacolul „Iarna” (după o piesă de Jon Fosse, dramaturg norvegian contemporan), regizat de Mihai Măniuțiu. Scenografia: Adrian Damian. Muzica: Mihai Dobre (de la Șuie Paparude). Coregrafia: Andrea Gavriliu. Cu: Andi Vasluianu, Catrinel Dumitrescu, Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu.

Cartea „Cronica vieții mele: volumul întâi” (traducere din limba engleză de Dan-Silviu Boerescu) a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2015.

Se joacă la Teatrul de Artă din orașul București spectacolul “O noapte pe dos” (după un text de Xavier Durringer), în regia lui Tudor Țepeneag, cu Marcela Motoc și George Constantinescu.

Se joacă la Teatrul Evreiesc de Stat spectacolul Băiatul din Brooklyn. Poate că nu este cel mai bun spectacol din oraș, dar nici mai puțin nu este: el se ține minte o viață.

Napoli începe, cu adevărat, acolo unde se termină tot ce credeați până acum despre frumusețe. Nu există loc mai frumos în partea noastră de lume, orice v-ar spune propaganda, înțelegeți dumneavoastră? Dar – la fel ca la unele tablouri – ca să puteți cuprinde toată această frumsețe, Marea Frumusețe!, trebuie să vă îndepărtați. Dacă îl priviți de aproape, atunci Napoli...

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

TURISM CULTURAL Pe la începutul toamnei curente, din rațiuni sentimentale, am luat, pe banii personali, calea Insulei Afroditei. Prezint regrete (eterne) cu privire la întoarcerea în țara noastră.

Citesc, după mai bine de zece ani, un volum al vândutului brazilian: „Spioana” (traducere din limba portugheză de Simina Popa; Humanitas Fiction, 2016), cu alde Mata Hari. Stați, stați, nu dați cu piatra: o fac în interes de serviciu, în vederea scrierii aici, la gazetă.

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Raluca Aprodu, de ani treizeci și unu. Actriță, angajată cu carte de muncă la mână la Teatrul Național din București (mai joacă și la Godot, și la Teatrul de Artă, și la Târgu Mureș, și la Teatrul Evreiesc de Stat).

Premiul Nobel pentru Literatură ar trebui să deschidă o discuție îndelung ocolită: are literatura granițe - de ce ar avea? Judecând după furia cu care românii au și de această dată păreri, ai spune că trăim în mijlocul celui mai citit popor european. Să ne relaxăm: nu e chiar așa, ba chiar dimpotrivă.

Se joacă, la Teatrul de Artă din București, spectacolul „Dureri fantomă” (regia: Bogdan Budeș), după un text al dramaturgului rus Vasili Sigarev (un contemporan de nici patruzeci de ani, la modă, ale cărui piese se tot montează prin lume și scandalizează și plac), tradus de Marina Palii. Trei actori intră în scenă: George Constantinescu, Rareș Andrici, Mihaela Popa. Sunt vinovat: nu îi mai văzusem.

Rulează în cinematografele din țara noastră filmul artistic „Două lozuri” (regizor Paul Negoescu). Comedie românească, așadar mai puțin romantică și vag tragică. Nu se râde deloc rău.

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Mădălina Ciotea (32 de ani), doctorandă în Teatru, la Cluj. Licențiată tot acolo. Olteancă, la bază – e din Craiova. E angajată la Anton Pann, la Vâlcea. S-a consacrat acolo.

Andreea Răsuceanu este un nume deja consacrat în critica literară din ţara noastră (n-aţi uitat „Bucureştiul lui Mircea Eliade“…). Noul său volum – „Bucureştiul literar. Şase lecturi posibile ale oraşului“ – publicat în acest an la Editura Humanitas a fost bine primit de către cititorii de la noi.

Se protestează în contra imunității înțeleasă ca privilegiu absolut. E o seară importantă în fața Senatului României. Las protestul și fug, cu inima strânsă, către cinematograf. La cinema e filmul “Câini”. Am citit niștre cronici de specialitate și m-am îngrozit: acesta e un thriller și o să mă sperie rău. N-a fost cazul.

Cartea „2666” (în trei volume), traducere din limba spaniolă de Eugenia Alexe Munteanu, a fost publicată la Editura Univers, în 2016.

Cartea “L-am servit pe Regele Angliei”, de Bohumil Hrabal, traducere de Jean Grosu, a fost publicată la Editura Art, în anul 2016

Am fost la cinema, ba chiar la mall, să văd Sieranevada (propunerea României pentru Premiile Oscar, da?), scris și regizat de Cristi Puiu. Am plătit bilet, am luat loc în sală. Îmi place să înjur pe banii mei, da? Era o vineri și era un amurg. Nu eram douăzeci de oameni la film. Și uite care e treaba.

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Ionuț Niculae, supranumit, pe bună dreptate, Jean. Douăzeci și patru de ani. Tânăr, în putere. Actor.

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Actriță, tânără, douăzeci și doi de ani, masterandă, categoric talentată. Joacă déjà la Godot, în “Sâmbătă: averse!”. Interpretează o jurnalistă. Iulia joacă bine, matur, inteligent, fără trac. O credeam mai în etate. Am văzut-o, am plăcut-o, am remarcat-o, după care puteți constata și dumneavoastră - am întâlnit o fată cu simțul umorului, fără fasoane, sinceră, care știe bine și cine e și unde vrea să ajungă.

Dragă domnule Zweig, vă scriu tocmai din Europa de Est, în anul 2016, după Hristos, pentru a vă informa că, așa cum v-ați temut, lumea a continuat să-și piardă mințile...

Lari este angajat al Teatrului Naţional din Bucureşti. Anul acesta împlineşte treizeci de ani. Am făcut un interviu-bilanţ. Ce nebunii a făcut tânărul Lari până acum? La ce a lucrat? Ce lecţii a învăţat pe drum? Ia să vedem.

Am ajuns la Trieste cu trenul. Am coborât în gară în prima zi din luna august, anul 2016.  Era una dintre zilele acelea toride în care soarele își iese din minți și caută să te ucidă. Nu m-a ucis, deși a încercat, a încercat.

N-am vrut niciodată să intru prin culisele vieţilor de oameni, dar meseria m-a adus şi aici. Am intrat şi prin culisele teatrelor. Artiştii sunt atât de orgolioşi. Stupid de orgolioşi. E în firea lucrurilor. Creatorii sunt, adesea, egoişti şi maniaci şi obsedaţi de ei înşişi. De prea multe ori sunt aşa. E nedrept, dar e adevărat.

A apărut, în acest an, la Editura Art, cartea “Vremurile bune de altădată” (selecție și traducere din limba cehă de Jean Grosu), în seria de autor “Bohumil Hrabal”.

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI  Denisa Nicolae, actriţă. 29 de ani. Parteneră în teatru, dar şi pe scena vieţii, cum frumos spune şi clişeul, a actorului Liviu Romanescu. Activează împreună în Vanner Collective, o întreprindere teatrală co-întemeiată de Liviu. Aşa a învăţat el în Anglia, unde a făcut carte (teatru!) pe la Oxford, că e bine.

„Toată lumina pe care nu o putem vedea“, de Anthony Doerr, Editura Humanitas Fiction, 2016, Premiul Pulitzer de anul trecut, este una dintre marile cărți ale timpului nostru. În New York Times Book Review stă scris: “Lumina din titlu este legată de ceea ce auzise Werner într-o emisiune radiofonică de la sfârșitul anilor ’30: creierul uman are capacitatea de a crea lumină în întuneric.”

Katia Pascariu (33 de ani), actriță. Unul dintre sufletele Centrului de Teatru Educațional Replika, unde se joacă teatru pentru toată lumea. Chiar pentru toată lumea. Nu se plătește bilet de intrare. Katia Pascariu se dedică teatrului social, teatrului angajat, și povestea asta o face fericită. Cum și de ce?

Campionatul European de Fotbal s-a sfârșit cu victoria Portugaliei – e un amănunt care nu v-a scăpat, nu avea cum, în nebunia cu care totul se anunță acum, fără prea multe explicații. Încerc, totuși, o explicație culturală - și fotbalul creează cultură, nu știați? De ce Portugalia?

Marele nostru culegător de perle Radu Paraschivescu a recidivat. Un nou catalog de perle – „Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?)” – a fost publicat în această primăvară la Editura Humanitas.

NOUA GENERAȚIE DE ACTORI. Liviu Romanescu, tânăr actor român. Până-n 30. Cunoscut pentru rolurile din “Emancipare” (Teatrul de Comedie) sau “Lungs” (Green Hours) sau „Paganini” (Metropolis). A studiat la UNATC, dar și la Oxford. Este co-fondator al unei companii de teatru româno-britanice, aflată la început de drum. Liviu Romanescu, moldovean la bază. De la Iași. Noua generație.

Marele actor şi regizor se află zilele acestea la Bucureşti, după ce a participat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Compania sa de teatru – The Actors' Gang – va da trei reprezentaţii ale spectacolului «Visul unei nopţi de vară», la Teatrul de Comedie (miercuri, joi şi vineri, de la orele 19, la Sala Radu Beligan).

Particip la al treilea European din cariera mea jurnalisticã, aflatã într-o prãbuşire financiarã liberã. Sunt propriul trimis special la Bordeaux, în Aquitaine. De ce aici? Am dat cu banul. Cred în hazard. Hazardul m-a adus în acest oraş în care cultura e mai ales a vinului. Oameni din Bordeaux îmbãtaţi cu vin traverseazã oraşul. Lor nu le pasã de campionat.

Cartea „Naufragii”,  de Akira Yoshimura (Humanitas Fiction, 2016) este dintre acele întâmplări rare cu forţa de a deveni o bornă. Viaţa cititorului se împarte firesc: înainte şi după „Naufragii”.

Festivalul Comediei Româneşti este în plină desfăşurare. Ediţia a XIX-a. A început pe 21 mai şi se sfârşeşte pe 29. Joi, 26 mai, de la orele 18.30, în galeria Horaţiu de pe Strada Smârdan, numărul 37, a avut loc o întâmplare specială.

Am văzut, la Centrul de Teatru Educaţional Replika, premiera spectacolului ,,Maskar” (care în limba romani înseamnă Între). Piesa e scrisă de Mihaela Michailov, după o amplă documentare în comunităţi de romi din Turnu Măgurele şi Alexandria, în capriciosul judeţ Teleorman.

,,Bacalaureat” este un film de cinema despre care se va comenta îndelung, foarte româneşte. 

Îmi place să caut adevăraţii iubitori de teatru. Adevăraţii iubitori de teatru nu sunt de găsit doar în sălile de spectacole, printre spectatori. Uneori, ei sunt de găsit şi pe scene, ca actori-amatori. Teribilă specie!  

Sunt la Moscova, mă plimb, fără ţintă, pe străzi, caut să înţeleg. Turism cultural la Moscova? Totul e cultură aici, totul e moştenire - comunistă, ţaristă, religioasă (pravoslavnică!), artistică. Totul. Moscova e un basm, când nu e un coşmar, ba chiar, uneori, este şi basm şi coşmar totodată. De ce? 

„Viaţa ficţiunii după o Revoluţie” este cea mai recentă carte publicată de Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich). A apărut în această primăvară la Editura Polirom. 

,,Viaţa ficţiunii după o Revoluţie” este cea mai recentă carte publicată de Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich). A apărut în această primăvară la Editura Polirom. Cartea aceasta (un roman, nu o colecţie de eseuri!) este scrisă ca un teribil epistolar în două părţi.

Se joacă la Green spectacolul ”Lungs”, după un text al britanicului Duncan Macmillan, unul dintre cei mai buni dramaturgi cu care suntem contemporani, deşi, în insula noastră autosuficientă, nu prea ştim asta.

Îi port de multă vreme lui Dino Buzzati o admiraţie care se prea poate să decadă, când şi când, în invidie.

Am urmat din nou Teatrul Nottara în Exil. De data aceasta, la Bulandra, la sala Liviu Ciulei (fostă Izvor), pentru avanpremiera spectacolului „Efecte colaterale”, scris de dramaturgul Alexandru Popa şi regizat de Vlad Zamfirescu. În distribuţie, actori consacraţi: Alexandru Repan, Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim, Dan Bordeianu, Luminița Erga, Nadiana Sălăgean, Ioana Calotă, Laura Vasiliu, Diana Roman.

Pare greu de crezut că este posibil, dar este: se face turism în Palestina. Iar mulţi români deja merg acolo, mai ales la Betleem, vizitând locul naşterii lui Iisus Hristos, ei nu au nevoie de aceste rânduri. Ele sunt pentru ceilalalţi.

TURISM CULTURAL La Liverpool se poate ajunge în multe feluri. Eu am venit dinspre Londra, cu trenul. E singura cale pe care o cunosc. Despre ea vă scriu.

Continuăm campania „100 de tineri artişti pentru 100 de ani de România“ cu un nou interviu-portret. Ilona Brezoianu, douăzeci şi şase de ani. Actriţă în mare vogă la Bucureşti. Face furori, la Godot, cu spectacolul “Fata din Curcubeu”, de Lia Bugnar. În curând, o veţi vedea şi pe marile ecrane, în noul lungmetraj al lui Cristi Puiu. Ilona, aşadar.

Fără să fiu în contra avangardei, ba chiar dimpotrivă, nu obişnuiesc să scriu despre spectacole de teatru care îşi propun să fie doar angajate, sociale, în spectacolele care propovăduiesc teatrul-forum şi alte manifeste. Mă priveşte.

Se întâmplă la Green Hours spectacolul „Gadjo Dildo” (nu vă luaţi după titlu, e parodic-ironic). În cele trei roluri semnificative din piesă, trei actriţe de etnie romă: Elena Duminică, Mihaela Drăgan, Zita Moldovan (e adevărat, în „Gadjo Dildo”, joacă - bine - şi Paul Dunca, în rolul unui prezentator al show-ului, dar rolul său este prea puţin important în filosofia spectacolului). Şi chiar despre femeile rome este vorba în acest aparent cabaret care promite să confere spectatorilor o experienţă completă gipsy.

Am citit cu o bucurie mai degrabă copilărească volumul colectiv ”Prietenii noştri imaginari”, iniţiat şi coordonat de Nadine Vlădescu, publicat de Humanitas la sfârşitul anului trecut.

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu este unul dintre cei mai activi miniştri din Cabinetul Dacian Cioloş. Fost ambasador în Luxemburg, nepot al marelui om de litere Tudor Vianu, profesor universitar consacrat, doctor la Paris  cu o lucrare asupra căreia nu planează suspiciuni de plagiat. Ce caută acest om în Guvernul României?

Se întâmplă pe prima scenă a teatrului nostru independent, la Godot, un spectacol pe care l-am văzut cu inima şi nu îl pot trece sub tăcere. Acest spectacol este „Fata din Curcubeu”, de Lia Bugnar.

“Radikal”, la Green Hours. O amuzantă, serioasă, frumoasă pledoarie adusă libertății omului de a râde în fața extremismului de orice fel.

Un nou spectacol de Radu Iacoban (dramaturgul, regizorul), la București. “Emancipare”. Se joacă la Teatrul de Comedie, la Sala Nouă.

Ziarul Metropolis continuă campania „Noua generaţie de aur“, printr-un interviu cu actriţa Maia Morgenstern (54 de ani).

Avem o istorie împreună – Londra și cu mine. Aici am petrecut primul meu Revelion departe de România, m-am perindat pe străzile sale până la epuizare, la întoarcerea în București am ajuns direct la spital, cu salvarea, a fost foarte frumos. 

TURISM CULTURAL Despre Toscana și Umbria, revăzute la începutul anului 2016 după Hristos, înainte de sfârșitul lumii.

Are douăzeci şi cinci de ani. E actor. E vocal. E fiul regizorilor Laurenţiu şi Anca Damian, dar a ajuns la Ministerul Culturii independent de filiaţie. N-a fost ales pe pile. Şi e deja înjurat fiindcă face, la vârsta sa, serviciu public.

„Familie de artiști”, această piesă bizară, nu lipsită de geniul grotescului, scrisă de K. Kostzer şi A. Arias, devine, la București, în regia lui Alexander Hausvater, un spectacol-manifest, cu atât mai mult cu cât Teatrul Nottara tocmai a devenit itinerant în urma unei legi care, înainte să salveze, închide.

Köln, Germania Federală, o gară, timpul recent. Noaptea dintre ani, două femei, două emigrante din România…

“Dialoguri de duminică: o introducere în categoriile vieții” este o carte care a fost publicată la Editura Humanitas în anul 2015.

Se termină luna decembrie, anul 2015. Urmează să ningă la București, iar Nina Anianashvili e răcită. Va împlini în martie viitor cincizeci și trei de ani, pe care nu îi arată. Nina Anianashvili este una dintre cele mai importante balerine din istorie.

„România în 7 gesturi”, cea mai recentă carte de Radu Paraschivescu (Editura Humanitas, 2015), este o culegere necesară, care reușește să pună un diagnostic exact, deci sever, stării de fapt a națiunii în trecerea de la vechiul regim la debandada care s-a prelungit până astăzi.

În România, anul 1989 s-a încheiat cu o revoluţie, nimeni nu a uitat, iar revoluţia aceasta a devenit o graniţă între viaţa de dinainte şi cea de după. Spectacolul „Anul dispărut. 1989”, care tocmai a avut premiera la Teatrul Mic, este despre viaţa de dinainte.

Mihaela Drăgan (29 de ani), romă, actriță, feministă. A cunoscut, în anii din urmă, succesul în teatrul independent românesc, cu spectacole precum “Del Duma”, “La Harneală” sau “Gadjo Dildo”. Dar cine este, de fapt, Mihaela Drăgan? De unde vine? Și, mai ales, încotro se îndreaptă?

8PT este un spațiu artistic fără echivalent în capitala țării noastre. Aici, pe Colței 23, într-un apartament de la etajul opt al unui bloc în etate, se joacă teatru așa cum nu se mai întâmplă în alte locuri. Se joacă teatru neconvențional, curajos, nebunește.

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

Am văzut la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, lângă Templul Coral din București, într-o seară de noiembrie spectacolul “Cea mai puternică”, un spectacol-laborator condus de Antoaneta Cojocaru, pe un text de August Strindberg (1849-1912), cel mai faimos dramaturg suedez.

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.

Pe 27 noiembrie, de la ora 19.00, la Teatrul ACT, pe Calea Victoriei, am văzut cea de-a doua reprezentație oficială la București a spectacolului „Apă de mină” de Székely Csaba. Montarea acestui spectacol este parte dintr-un proiect coordonat de criticul de teatru Oana Stoica. Din echipa spectacolului fac parte actorii Ioan Coman, Alexandru Potocean, Virginia Mirea, Alin Florea și Irina Antonie.

“Indianul vrea în Bronx”, de Israel Horovitz, în regia Iarinei Demian. L-am văzut duminică, în noapte, pe Batiștei, la ARCUB, la jumătatea lui noiembrie, acum, după cele două Apocalipse care ne-au traversat timpul - din fosta fabrică “Pionierul” din București până pe Bulevardul Voltaire din Paris.

Am primit cu entuziasm vestea că Svetlana Aleksandrovna Aleksievici a fost laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2015. Era un entuziasm inocent, deci plin de speranță.

Cunoașteți clișeul: fiecare om e alt om. Cu atât mai mult, vă spun, cu atât mai mult fiecare spectacol de teatru e un alt spectacol de teatru, chiar dacă pe afiș e același titlu. Minunea teatrului, pe scurt: mereu e altfel.

După o experiență care sondează partea întunecată a sufletului uman (“Casa cu pisici” la Foarte Mic), dramaturgul Radu Iacoban revine cu „After Hours”, o comedie de “small talk”. Se joacă în Sala Mică a Naționalului bucureștean în cadrul proiectului 9G (Noua Generație).

Citim și noi acum, în România, cu mare entuziasm cartea „Înfrângerea gândirii” (Humanitas, 2015), scrisă de filosoful Alain Finkielkraut și publicată în Franța încă din 1987.

Tudor Istodor joacă rolul principal în “Paganini”, un spectacol regizat de Mick Davis şi pus în scenă, la Teatrul Metropolis, luni, 9 noiembrie şi marţi, 10 noiembrie, de la ora 19.00.

Astăzi, scriitorul bucureștean Radu Cosașu împlinește optzeci și cinci de ani. Am ales – fără știrea autorului - optzeci și cinci de fragmente din cărțile sale. Am colindat prin miile de pagini cosașiene pentru aceste cuvinte. Bucurați-vă de ele. Astăzi, scriitorul bucureștean Radu Cosașu împlinește optzeci și cinci de ani.

POVESTEA GREEN HOURS. Voicu Rădescu are șaizeci de ani. De douăzeci și unu este omul care face posibilă existența “Green Hours”. El a dat viață și Teatrului Luni, făcând pionierat în teatrul independent românesc.

„Marmură”, nouă premieră la Bulandra, este unul dintre foarte rarele spectacole de pe scenele bucureștene care seamănă, fie și din profil, unei capodopere. De ce? O sumară expunere de motive, deci.

„4 A.M. Cantosuri domestice” este o plachetă de versuri de Radu Vancu. 4 A.M. este cea mai grea oră dintr-o noapte. Puțini reușesc să o depășească. Încă și mai puțini dintre supraviețuitori sunt poeți.

Rulează  în cinematografe un documentar care recompune drumul grăbit spre moarte care a fost viața acestei femei care va rămâne pentru totdeauna tânără. E cumplit.

Comit de la bun început infamia, o scriu cât se poate de clar, ca să cunoașteți premisele: nu-mi place dramaturgia lui Henrik Ibsen.

Există o lege, nu foarte scrisă în lumea teatrului, iar legea aceasta spune că al doilea spectacol e cel mai puțin reușit din istoria fiecărui spectacol.

În anul 2002, când a scris “Hell”, Lolita Pille avea douăzeci de ani. Avea să mai dea două tiluri importante (totul până în 27 de ani!) și apoi să dispară din literele franceze la fel de brusc, de șocant, de scandalos cum intrase.

Antoaneta Cojocaru (37 de ani), actriţă, un nume mare deja pe scenele teatrelor din Bucureşti. I se spune Anto. Toată lumea o iubeşte pe Anto, sufletul Laboratorului de Noapte de la Teatrul Bulandra. Ea a intrat prima la ATF, în 1997. De-atunci tot joacă.

Seymour Bernstein, pianistul, are optzeci și opt de ani. Și la optzeci și opt de ani, omul acesta poate să spună că nu credea să ajungă cu mâinile lui până la Dumnezeu. Iar adevărul este că el chiar a ajuns cu mâinile lui până la Dumnezeu, căci Seymour cu adevărat este dintre aceia pentru care au apărut pe lume sonatele și pianele și melancolia.

Astăzi, Leonard Cohen împlinește optzeci și unu de ani, și asta ar trebui să fie de-ajuns pentru a ne tulbura, dar bineînțeles că nu se va întâmpla întocmai așa, ba chiar dimpotrivă, fiindcă nu e tocmai secolul poeziei, fie ea și cântată lin, cu o voce gravă, cumplită, lin, pe înțelesul tuturor celor care pot, totuși, să înțeleagă ceva din iubire, deci din viață.

Am avut privilegiul să citesc noul volum al lui Florin Piersic jr, “opere cumplite (volumul 2)”, în manuscris. Cartea, publicată la editura Humanitas, este de ieri în librării. Las mai jos o cronică onestă, deși sentimentală.

Aura Corbeanu, vicepreşedinte executiv al UNITER. Director executiv al Festivalului Naţional de Teatru. De un sfert de secol la UNITER. Care este bilanţul acestor „primii douăzeci şi cinci de ani“?

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Lia Sinchevici (25 spre 26 de ani). Actriţă. Basarabeancă. Finalistă în acest an la Gala  HOP, care urmează să aibă loc la Costineşti. A jucat deja în filme de serie B. A jucat şi cu Jean-Claude Van Damme, şi cu Shia LaBeouf. Acum îşi construieşte un nume în teatrul românesc. Cum? Lia Sinchevici e – toată – o poveste.

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Astăzi vi-l prezentăm pe Andrei Huțuleac (douăzeci și patru de ani), actor, pe la Metropolis, pe la Godot, pe la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Un actor, dar și un personaj, căci Huțuleac este, dacă nu știați, și puțin cam poet.

Scurt elogiu cărții „Lecții de dans pentru vârstnici și avansați”, în stilul lui Bohumil Hrabal, și nu numai.

Am douăzeci de ani și învăț istoria politică a diferite țări din Europa la Universitatea din București. Am de scris o lucrare de semestru. Trebuie să aleg un stat pe care să îl studiez. Fără absolut niciun motiv, aleg Suedia. Nu am nicio șansă să ajung vreodată în Suedia, cu atât mai mult cu cât nici nu îmi doresc așa ceva.

Mi-am făcut de multă vreme un obicei din a le scrie lungi scrisori personajelor de care mă îndrăgostesc. Probabil că nu e un obicei foarte sănătos, există chiar posibilitatea ca un astfel de simptom să anunțe o boală psihică minoră sau mai degrabă nu. Cu siguranță, psihologii sau poate chiar psihiatrii știu mai multe. Nu mă interesează. Nu contează.

Când a apărut cartea „Cum să uiți o femeie” (de Dan Lungu), se întâmpla să fiu oarecum în ipostaza ziaristului care este – la prima vedere – personajul principal.

De şase decenii, Sanda Manu se dedică şcolii româneşti de teatru. Pe 6 august a împlinit 82 de ani.

Mădălina Craiu (douăzeci și patru de ani), actriță. Joacă în “Paravan. Două telefoane”, la Godot, și în “Steaua fără nume”, la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”. Și în filme. Am prins-o, greu, între filmări la două scurt-metraje. A fost, anul trecut, una dintre vedetele serialului de televiziune “Umbre” (produs și difuzat de HBO).

Recitesc “Sonata Kreutzer”. E o capodoperă, scurtă, dar capodoperă. Găsesc concluziile marelui rus false, dar premisele adevărate. Demonstrația – însă – strict textual, demonstrația că viața bărbatului cu femeia pe pământ e sortită unui lung șir de chinuri care pot decurge, lesne, în crimă, demonstrația e superbă.

Abia acum am ajuns – la doi ani de când a fost publicată – să citesc “Sărbătoarea neînsemnătății”, de Milan Kundera. Sunt un kunderian rezonabil. Iubesc literatura care a plecat din Cehia pentru a ajunge în inima lucrurilor.

Duc în chestiunea bibliografiei generale povara unor lipsuri enorme. Toate aceste lipsuri enorme sunt, în același timp, o discretă dovadă de înțelepciune. Am amânat ani de zile întâlniri cu anume scriitori. Cred că în literatură, la fel ca în dragoste, întâlnirile cuvenite tot se vor întâmpla.

Am primit o frumoasă invitaţie: joi, 16 iulie, de la ora 19.00, într-o companie selectă, ar trebui să iau şi eu cuvântul despre cartea „Tangou pentru Lisandra” scrisă de Hélène Grémillon. Ştiu, ştiu, vă întrebaţi ce mă recomandă. Nu vă ascund şi că eu mi-am pus această întrebare şi că încă n-am găsit răspunsul.

Am fost să văd „L-V:8-16”. Târziu, admit. Nu vreau să scriu o evidență, dar o scriu: e mai bine decât să nu fi fost niciodată.

Tudor Aaron Istodor este fiul Maiei Morgenstern și al actorului Claudiu Istodor. Tudor are treizeci și unu de ani și este tot mai actor. Are deja un nume în teatrul românesc independent.

Abia trecuse de jumătate lunii aprilie când s-a întâmplat primul an fără Gabriel García Márquez. Undeva pe la sfârșitul lui martie am rămas ca Aureliano Buendia copil în pragul ușii din bucătărie și am zis: va veni cineva. De ce am zis eu așa?

FEST-FDR se află la a douăzecea ediţie. De fapt, în această formulă este doar la a treia. Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FDR) este partea de tradiţie din proiect. Acesteia i s-a adăugat în 2012 partea dedicată artelor spectacolului (FEST). Aşa s-a ajuns la FEST-FDR. Sufletul întregului demers este Ada Lupu Hausvater, directoarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

Refuz cât de multe invitații pot la premiere, la gale, la seri speciale. Nu-mi plac premierele, galele, serile speciale. Cred că spectacolele de teatru au o viață complicată și că emoțiile împărtășite „prima dată“ nu slujesc bine spectatorului care mă încăpățânez să rămân. Nu la premiere am văzut cele mai bune reprezentații.

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Letiția Vlădescu (27 de ani). O știți din “Peretele”, musicalul de la Teatrul Metropolis. Letiția provine dintr-o familie de muzicieni și până să dea la Teatru a studiat vioara. Sora ei este pianista Cezara-Lucia Vlădescu. În prezent, pe Letiția o mai puteți vedea și la Teatrul Mignon, dar și la Operetă.

Acesta este Vlad Ivanov, care a devenit cel mai bun actor în rol principal al anului 2014, aseară, la Gala Premiilor UNITER (pentru rolurile din “Omul cel bun din Seciuan”, spectacol în regia lui Andrei Șerban, care se joacă la Teatrul Bulandra).

Am văzut acest spectacol pe când nici nu se poate spune că se născuse cu adevărat. Era mai degrabă o promisiune. E frumos să vezi cum se naște un spectacol de teatru. 

Se conturează, deja, un fenomen în teatrul românesc: tinerii de la “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. Pentru cei care cunosc istoria recentă: Râmnicu Vâlcea devine noua Brăilă.

Festivalul Internațional de Teatru Nou de la Arad a ajuns la a treia ediție. Dar adevărul este că e a treia ediție sub pălăria acestui concept, căci Festivalul ITN moștenește de fapt vechiul Festival “Underground” (numit, în ultimii săi ani, “Eurounderground”). Vorbim, deci, despre o tradiție de decenii în nișa alternativului.

Sunt puține spectacole de teatru care ajung, fie că își propun sau nu, la un adevăr atât de radical: există creaturi care ar trebui omorâte nu o dată, ci de mai multe ori, și tot nu ar fi de ajuns. “Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas” merge până la acest capăt.

Radu Iacoban, actor de teatru și de film din România. 33 de ani. Iubitul Anei Ularu. Născut în Moldova, crescut în Banat, a studiat în Ardeal și la București. Joacă, în actuala stagiune, zece roluri – în teatrul de stat și în cel independent.

E încă o primăvară incertă la București. Abia începuse luna mai, anul curent, când s-a întâmplat, la Teatrul de pe Lipscani, premiera spectacolului “Ultimul Crăciun la Paris”. Așa a fost să fie.

La Teatrelli, regizorul Gelu Colceag a țesut din cuvintele scrise de Neil Simon pânza durabilă a unui spectacol la care se râde pe îndelete, ca la orice comedie, și se tace profund, ca în fața oricărei drame bine-cunoscute din viața adevărată.

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Continuăm proiectul de prezentare a noii generații de actori din țara noastră cu un nume foarte proaspăt atât în teatru, cât și în film: Iulia Ciochină (24 de ani).

Fi-voi acuzat de liabugnarism primar dacă voi mărturisi că am apreciat la superlativ spectacolele „Aici nu se simte“ şi „Oase pentru Otto”, care se joacă, într-un cuplaj, dacă mai ştiţi ce este acela un cuplaj, când şi când, la Godot?

Se joacă la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu” nebuna comedie “O odisee pământeană”. Poate că această clasificare – comedie – este totuși inexactă sau măcar insuficientă. “O odisee pământeană” este, mai ales, un spectacol de teatru atipic pentru scena bucureșteană.

Sunt puține exerciții de sinceritate absolută în teatru. Iulia Colan reușește un astfel de exercițiu în spectacolul „Flori pentru Algernon” de la Teatrul Act, o adaptare după romanul-cult al lui Daniel Keyes.

Într-o lume sănătoasă la cap și la inimă, numele Aniţei Nandriș-Cudla ar fi avut un destin similar cu numele Annei Frank.

Semnalez că la Teatrul Odeon (strict estetic, cel mai frumos teatru din București) se desfășoară spectacolul “Casanova” (după Memoriile lui J. Casanova de Seingalt, în regia lui Dragoș Galgoțiu).

Tocmai a fost publicată o nouă carte a scriitorului Iulian Tănase – „Teoria tăcerii”, la Editura Herg Benet. Am făcut, aşadar, un interviu cu autorul, cum se face, apoi, înţelepţiţi, am tăcut.

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Alina Șerban (27 de ani), cunoscută publicului românesc pentru one-woman-show-ul „Declar pe propria răspundere“, vorbește despre greutăţile pe care le cunoaşte în Anglia un artist din România. 

“Aleargă”, după romanul semnat de Ana Maria Sandu, e un spectacol despre care se va vorbi îndelung în zilele şi săptămânile şi chiar lunile care vor urma.

Cu mult timp înainte de a mă îngriji de „Citate adevărate”, îndrăgita rubrică a ziarului nostru cât se poate de cultural, am început să-mi citesc toate cărțile cu creionul în mână și cu un carnet cu coperți negre (întotdeauna negre) alături.

Se joacă la Teatrul Nottara din București, la sala George Constantin, spectacolul “Vestul singuratic” de Martin McDonagh, în regia lui Cristi Juncu.

Ridic o odă, neîncheiată nici ea, romanului „Halebarde, halebarde, archebuze, archebuze“, pe care marele José murind...

Cătălin Opriţoiu a fost 13 ani prim-flautist al Filarmonicii “George Enescu”. După ce a studiat şi a lucrat în Germania, a hotărât să urmeze modelul nemţesc şi să se dedice unei orchestre private. Mai jos este povestea acestei hotărâri.

Aflându-mă într-una dintre sălile Naţionalului bucureştean, am putut constata următoarele aspecte cu privire la spectacolul de teatru “Indipensabilii”. Declar pe propria răspundere şi semnez pentru conformitate.

Rândurile care urmează spun povestea oraşului pe care l-am părăsit în vara anului 2009 doar pentru a-l regăsi în iarna anului 2015.

Tânjesc după o lume în care cronicile de teatru, cum și cele de cinema să aibă utilitatea unui robot de bucătărie perfect funcțional. Să fie simple, ușor de înțeles, fără echivoc.

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Iulia Verdeş, 27 de ani, actriţă. E pe scenă de la cincisprezece ani. Profesionist, cu contract, cam de la majorat. A intrat la Teatru din a doua încercare, a fost în seriale la Pro TV, a jucat în scurtmetraje cu care a mers la festivaluri în toată lumea.