„Elysium“. Hollywoodul salvează din nou lumea
http://www.ziarulmetropolis.ro/elysium-hollywoodul-salveaza-din-nou-lumea/

„Elysium“, cu Matt Damon şi Jodie Foster în distribuţie, este o alegorie SF cu buget mare, dar cu restanţe la originalitate. Şi cu o apetenţă exagerată de a manipula emoţional. Filmul pare a confirma criza blockbusterelor.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 August 2013

CRONICĂ DE FILM Faptul că aproape prin fiecare superproducţie Hollywoodul se încăpăţânează să salveze lumea nu mai e de mult o surpriză. Trebuie s-o facă şi pe asta cineva. Până la urmă, marii producători sunt în primul rând afacerişti („traficanţi“ de divertisment şi de vise) şi, ca atare, profitul este esenţial.

Este un pact pe care marele public pare să-l fi semnat în cunoştinţă de cauză şi ale cărui urmări nu ar trebui să-i producă regrete.

Problema se iveşte când partea care oferă „serviciile“ nu respectă în totalitate termenii înţelegerii şi alege calea cea mai uşoară, drumul bătătorit. Însă „consumatorul“ îşi dă seama când este păcălit, chiar dacă simţurile i s-au tocit de la an la an, iar pretenţiile sale par să fi scăzut.

Câteva din blockbusterele verii, în care s-au aruncat sute de milioane de dolari, s-au dovedit eşecuri lamentabile. Sau, în traducere, investiţia nu a fost nici pe departe amortizată: „After Earth“, „White House Down“, „The Lone Ranger“, „Pacific Rim“, „R.I.P.D“. Poate le ştiţi, au rulat şi pe la noi. Abia un „World War Z“ a ieşit uşor pe plus, şi asta datorită probabil faimei lui Brad Pitt. Salvarea ar putea veni spre final de an, când vor fi scoşi la bătaie aşii din mânecă: filmele de Oscar.

Explicaţia pentru rateul marilor proiecte, care abundă în efecte speciale, pare simplă, cel puţin în cuvintele lui Kathryn Arnold, producătoare şi specialistă în industria hollywoodiană. Într-un interviu recent pentru France Presse, ea acuza mediocritatea şi faptul că, în încercarea de a atrage un public cât mai numeros, studiourile consideră că trebuie să simplifice poveştile şi să înmulţească scenele de acţiune.

Steven Spielberg însuşi, unul din părinţii legitimi ai blockbusterului, anticipa încă din iunie o gravă criză a sistemului actual de producţie.

Iar „Elysium“, care are în distribuţie nume precum Matt Damon şi Jodie Foster, pare să se încadreze în descriere. Cu un buget de peste 100 de milioane de dolari, filmul sud-africanului Neill Blomkamp, cel care dăduse lovitura în 2009 cu „District 9“, intră de vineri şi în cinematografele din România, inclusiv la IMAX, după un weekend de debut nesatisfăcător în SUA: încasări de „doar“ 30 de milioane de dolari.

Probabil că producătorii îşi vor scoate într-un final banii. Însă nu va ajuta filmul să se impună printre reuşitele anului. Şi asta pentru că principalul lucru prin care se remarcă „Elysium“ este lipsa originalităţii, deşi propune o „extravaganţă“: refuzul de a folosi tehnica 3D.

Nu previzibilitatea scenariului deranjează, ci mijloacele banale de tratare a poveştii. Coordonatele narative sunt ultracunoscute: cândva în viitor (anul 2154), într-un etern peisaj postapocaliptic, un băiat cuminte şi bine făcut, dar cu antecedente de răufăcător (Matt Damon), încearcă să elibereze populaţia de pe Pământ, ţinută în sărăcie şi semi-sclavagie de o castă a superbogaţilor care s-a izolat într-o lume fără boli pe un fel de staţie spaţială, al cărei ministru al apărării este o femeie (Jodie Foster).

Deşi, iniţial, aventura sa are resorturi pur personale, egoiste (viaţa îi este în pericol, iar salvarea nu i-ar putea veni decât de pe „planeta“ bogaţilor), în final Max se pune în slujba întregii umanităţi.

Dialoguri terne, acţiune confuză

Nu trebuie o perspicacitate ieşită din comun pentru a vedea unde „bate“ regizorul- scenarist cu alegoria sa SF: lumea artificială a celor înstăriţi poate fi America (proprietăţile de pe spaţia spaţială seamănă de altfel cu cele californiene – piscină, gazon, palmieri şi tot tacâmul), iar „imigranţii“ care aspiră la firimituri din bogăţie sunt, de ce nu?, mexicanii (protagonistul are origini latino-americane).

Asta este tema generală, social-politică, la modă în dezbaterile actuale: discrepanţa tot mai mare dintre săraci (cei mulţi) şi bogaţi (cei puţini). Pe lângă ea se extind o serie de alte teme universale, secundare: iubire, sacrificiu, prietenie, dorinţa de mărire.

Formal, Neill Blomkamp şi producătorii par să opteze însă pentru ceea ce consideră a fi cele mai sigure căi, fără a-şi asuma riscuri. Personajele sunt schiţate rapid, din una-două trăsături esenţiale, şi rămân la acest stadiu tot filmul. Firul narativ este linear, fără surprize, piste false sau twisturi.

Dialogurile nu strălucesc, iar umorul este aproape absent – „Elysium“ se ia mult prea în serios. Nu există timp şi spaţiu pentru atmosferă, totul este redus la reprezentări nu foarte solicitante. Şi la acţiune, acţiune, acţiune (scenele de luptă corp la corp sunt, pe alocuri, ininteligibile).

E adevărat, bunăstarea aseptică a vieţii de pe staţia spaţială este spectaculoasă la nivelul imaginii, păcat însă că Blomkamp nu arată mai mult din această lume. În schimb, viaţa pe Pământ împrumută clişeele felului în care Hollywoodul s-a obişnuit să redea existenţa în ghetouri: gunoaie, sărăcie, oameni pe străzi sau în locuinţe insalubre. Singura diferenţă este că acum, adică în 2154, paza este asigurată prin roboţi şi navete zburătoare.

Însă chiar şi un astfel de deficit de imaginaţie ar putea fi trecut cu vederea (mai ales într-o proiecţie senzorială la IMAX), dacă nu ar exista încercările facile ale lui Neill Blomkamp de a manipula emoţional cu orice preţ. Nu doar că protagonistul află că mai are câteva zile de trăit, dar ajunge în postura de a fi nevoit să aibă grijă de o femeie (prietena sa din copilărie) şi de fetiţa acesteia, bolnavă de leucemie.

Adăugaţi numeroasele scene în ralanti (tehnică aparent inepuizabilă la Hollywood) şi muzica pretins lacrimogenă, şi aţi obţinut reţeta perfectă a convenţionalului.

INFO

Elysium (SUA, 2013)

Regia: Neill Blomkamp

Cu: Matt Damon, Jodie Foster, William Fichtner

Rating: ●●○○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

20
/02
/17

Asociația pentru film documentar românesc Docuart organizează în perioada martie - iunie 2017 cea de-a 4-a ediție a Caravanei Docuart, în cadrul căreia sunt anunțate proiecții la Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara, Satu Mare, Gherla, Târgu Jiu, Arad și Vălenii de Munte.

20
/02
/17

Ca o invitație la reflecție și empatie, BIEFF supune dezbaterii ideile preconcepute legate de corpul uman – de prezentarea, reprezentarea și auto-reprezentarea lui – atrăgând atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității. Popularele programe tematice dedicate corpului și performance-ului revin și anul acesta la BIEFF între 28 martie și 2 aprilie.

20
/02
/17

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu o persoană mai bună ziua următoare decât am fost cu o zi în urmă.” – Sidney Poitier . Actorul din „Guess Who's Coming to Dinner” / Ghici cine vine la cină (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinții săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.

19
/02
/17

Singurul film românesc aflat anul acesta în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, lungmetrajul ,,Ana, mon amour”, regizat de Călin Peter Netzer, a primit sâmbătă seara premiul ,,Ursul de Argint” pentru ,,Contribuţie Artistică Deosebită în Cinematografie”, distincţie acordată Danei Bunescu pentru montajul filmului.

17
/02
/17

CRONICĂ DE FILM Inspirat dintr-un roman de autoficţiune al lui Cezar Paul-Bădescu, „Ana, mon amour”, noul film al lui Călin Peter Netzer, prezentat în Competiţia Festivalului de la Berlin, încearcă să reia reţeta stilistică de mare succes din „Poziţia copilului”, însă rezultatul este modest.

17
/02
/17

În această seară, echipa filmului ,,Ana, mon amour”, în frunte cu regizorul Călin Peter Netzer, actorii Diana Cavallioti şi Mircea Postelnicu, producătoarea Oana Iancu şi directorul de imagine Andrei Butică, a păşit pe covorul roşu al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. Filmul, care a rulat în premieră mondială la Berlinale Palast, de la ora 19.00, va putea fi vizionat pe marile ecrane din România cu începere din 3 martie.

17
/02
/17

DaKINO 26 demarează miercuri, 1 martie 2017, la Cinema PRO, cu proiecția în premieră în România a filmului Manchester by The Sea (6 nominalizări la Premiile Oscar 2017), cu Casey Affleck și Michelle Williams în rolurile principale. Festivalul Internațional de Film DaKINO, ediția a 26-a, va avea loc în perioada 1-5 martie 2017 la Cinema Pro, Studioul Horia Bernea — Cinema Muzeul Țăranului și ARCUB.

17
/02
/17

Regizorul finlandez Aki Kaurismaki a anunțat joi, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, că a decis să renunțe la activitatea cinematografică. Apreciatul cineast are șanse mari să obțină Ursul de Aur cu pelicula sa din competiție, pelicula ''The Other Side of Hope''. ''Sunt obosit. Vreau să încep să îmi trăiesc viața mea, în sfârșit'', a explicat regizorul de 59 de ani.

16
/02
/17

Disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, "Fraţii Dabija", în regia lui Cătălin Drăghici, este un documentar experiment de o oră prezentat prima dată în 2015 în câteva festivaluri (Montreal, Astra Sibiu).

13
/02
/17

"La La Land" a ieșit triumfător duminică seara la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, primind nu mai puțin de cinci trofee din cele 11 la care a fost nominalizat. Musicalul american a primit premiile BAFTA pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună coloană sonoră și cea mai bună imagine.

13
/02
/17

Majoritatea românilor (regizori, producători, actori, selecționeri de festival) veniți la Festivalul de Film de la Berlin au participat, duminică seara, la un protest pe covorul roșu, obținut prin amabilitatea organizatorilor festivalului, care le-a acordat un minut înaintea ultimei proiecții din palatul festivalului. Protestul a fost transmis live pe site-ul oficial al festivalului (berlinale.de).

11
/02
/17

Zeci de persoane, prieteni, admiratori, colegi, studenți și oameni simpli i-au adus un ultim omagiu regizorului Radu Gabrea, sâmbătă, la Teatrul Nottara. Sicriul cu trupul neînsuflețit al artistului a părăsit Teatrul Nottara la ora 16,30, în aplauzele celor care au dorit să-și ia adio de la cel pe care l-au iubit și admirat. Radu Gabrea a murit joi la vârsta de 79 de ani.

10
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. „Secvențe” (1982), de Alexandru Tatos, un film unic în cinematografia română. Un film polemic. Un sclipitor manifest cinematografic, deopotrivă intelectualist și emoționant. O capodoperă.

10
/02
/17

Ajuns la cea de-a șaptea ediție, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine anul acesta, între 28 martie și 2 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în săli de cinema.

10
/02
/17

Olimpia Melinte şi Alexandru Papadopol sunt doi dintre numeroşii actori vedetă din "Bucureşti NonStop", filmul din 2015 al lui Dan Chişu, acum disponibil pe platforma gratuită Cinepub. Un scurt dublu-interviu despre personaje şi indicaţii regizorale.

10
/02
/17

"N-am fost la teatru decât de două ori înainte de a intra în Institut. Am văzut doar două spectacole, şi asta nu pentru că m-a dus cineva din familie. Aveam un vecin care mergea la teatru şi m-a luat cu el. Nu a existat în familia mea o educaţie teatrală, un cult pentru teatru. Ai mei nu mergeau la teatru, mă trag dintr-o familie de oameni foarte modeşti, care nu-şi permiteau să cumpere bilete la spectacole." - Victor Rebengiuc. Unul dintre cei mai mari actori români în viață împlineşte astăzi 84 de ani.

Page 1 of 16412345...102030...Last »