Este o performanță să joci într-un spectacol slab?
http://www.ziarulmetropolis.ro/este-o-performanta-sa-joci-intr-un-spectacol-slab/

Actorilor le lipsesc producţiile care să-i pună în valoare şi atunci ei fac performanţe implicându-se în zeci de proiecte situate sub cota lor artistică.

Un articol de Judy Florescu|10 Octombrie 2014

În ultima vreme, numărul actorilor buni a devenit invers proporțional cu numărul producțiilor teatrale în care aceștia sunt distribuiți. În România, actorii sunt distribuiți, nu își aleg rolurile. Momentan, noi nu avem acel sistem de la Hollywood în care actorul citește propunerile de scenariu venite prin agentul său, apoi decide dacă vrea sau nu să se implice în acel proiect. La noi, e mai simplu: se dau probe și se fac casting-uri, de care tu ca actor ești fericit dacă auzi, iar în momentul în care le mai și iei, ești foarte fericit că îți poți face meseria, orice rol ai primi.

Totuși, să vezi actori talentați, carismatici, plini de energie, irosindu-se în spectacole slabe, pare a fi un chin pregătit meschin de soartă celor care încă mai cred că teatrul este o minune, uniunea dintre două universuri  – cel stelar și cel pământean. Dar ce înseamnă teatrul, atunci când minunea devine mortificarea talentului într-un spectacol ca o grotă cu mumii?

„S-a dus generația de aur” și din asta înțeleg că ar trebui să le pregătim locurile de veci tuturor celor care au îndrăznit să mai facă teatru azi.  Am pornit la drum cu gândul că deja suntem spectatori păsuiți de soartă și că orice am vedea pe scenele românești nu se compară cu teatrul de pe vremea sfinților. Îmi pare rău că m-am născut acum și că doresc să cunosc teatrul din aceste vremuri, așa cum se face el astăzi.

Teatru se face din belșug, doar că nu prea am mai întâlnit spectacole create realmente pentru actori, în care aceștia să fie puși în valoare. De ce e nevoie ca actorii să fie puși în valoare într-un spectacol? Pentru simplul fapt că talentul, dacă nu este exploatat, lucrează împotriva ta. Astfel, vedem actori extrem de talentați umbriți de regii orfane de idei și texte fără o direcție precisă, în afară de cea financiară sau a epatării. Mă gândesc adesea că scopul regizoral, acolo unde el lipsește cu desăvârșire, poate fi mărirea ego-ului și atât.

Cum stabilim când un spectacol de teatru e slab? Foarte simplu – actorii transmit sau nu.

Mergi la teatru pentru că uneori ai nevoie de povești reale în care nu tu ești personajul principal. Uneori, gândurile noastre ascunse ies la iveală cu ajutorul unor replici din spectacol, unor situații, unor momente desprinse din viață sau inspirate de ea. Prin energia pe care o transmit de pe scenă, ne apropiem sufletește de actorii care-și pun sufletul pe tavă preț de câteva ore în fața noastră.

Ca spectator, vrei să vezi talentul celor pe care îi admiri înflorind, nu divizat în mii de bucățele pentru a profita de el cei netalentați sau leneși.

Ca spectator, te simți înșelat când îți vezi actorii preferați dezintegrându-și talentul, în loc să-l șlefuiască, scoțând ce e mai rău din el, îndepărtând orice urmă de strălucire din ceea ce dobândiseră prin rolurile anterioare. Când vezi un actor talentat într-un spectacol slab poți doar să-i apreciezi efortul, performanța de a-l duce la bun sfârșit cu fiecare reprezentație și să te întrebi  dacă talentul artistic se pierde când este investit în proiecte sub nivelul său. Să ne rugăm pentru durabilitatea talentului!

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

29
/05
/17

Radio România organizează o conferinţă de presă la Marshall Garden Hotel, în data de 29 mai, ora 12, cu ocazia deschiderii celei de a V-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova, dedicat inovației în creația radiofonică. Grand Prix Nova este singurul festival de producţii sonore care îşi propune ca temă inovaţia. Ediţia din acest an continuă o tradiţie onorantă, aceea de a se afla sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României.

29
/05
/17

Eşti un pic circumspect, te uiţi la prăjiturica maro modestă şi tăcută, mustăceşti, respiri adânc, înfigi linguriţa în ea şi un val tumultuos de ciocolată năvăleşte în farfurie. Aşa a început festCO 2017. Întâi părea destul de tăcut şi închis în carapacea lui şi apoi a izbucnit că o lavă de ciocolată care îţi inundă simţurile.

29
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În secolul al XVII-lea lumea celor învățați nu era prea numeroasă. Cu atât mai mult ieșea în evidență câte un personaj poliglot, diplomat, cu știința relațiilor sociale. Așa a fost cazul spătarului Nicolae Milescu (1636-1708). Cu studii la Academia întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, apoi la Constantinopol și poate la Padova, el dobândește o cultură solidă în sfera istoriei, teologiei, filosofiei, însușindu-și în același timp limbile greacă, slavonă, turcă, arabă.

29
/05
/17

Ediția din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, redată în 25 de fotografii care surprind atmosfera din ultimele zile, de la Romexpo: iubitori de carte de toate vârstele, titluri noi, focus pe Suedia, oameni de litere, lansări și alte întâmplări. Foto: Laura Dobre

28
/05
/17

FEST-FDR2017 s-a încheiat. Timp de douăsprezece zile, între 14 și 25 mai, Teatrul Național din Timișoara a fost liantul care a adus împreună artiști și spectatori, povești și întâmplări, zile și nopți de teatru, de dans, de muzică.

27
/05
/17

În ultima sa corespondență de la Cannes, Mihai Cristea a scris despre cel mai nou film al regizoarei Claire Denis, ”Un beau soleil intérieur”, cu Juliette Binoche în rolul principal, și despre documentarul ”Napalm”, de Claude Lanzmann, care a filmat în Coreea de Nord. Și a surprins-o printr-o fotografie pe Elle Fanning.

27
/05
/17

Wolfgang Muthspiel, Håkon Kornstad (foto), Nguyên Lê, Vasil Hadžimanov Band și Bobo Stenson se alătură lineup-ului final Gărâna Jazz Festival 21. Sunt așteptate 12 trupe internaționale în cele patru zile de jazz, din iulie, la poalele Munților Semenic.

27
/05
/17

A fost premieră la UNTEATRU, „Hughie”, piesă de Eugene O’Neill, în regia lui Alexa Visarion, cu Richard Bovnoczki și Andrei Seușan.

26
/05
/17

„Ca să scrii bine, trebuie să suferi!”, era crezul său, iar pana care-i țâșnea din suflet își trage seva din lumea penală a ocnelor siberiene, unde a fost încarcerat cu lanțuri la picioare. Ridicat la rangul de mari gânditori, titanul literaturii ruse a crezut până în ultima clipă a vieții sale că lumea se va salva prin frumusețe.

Page 1 of 62112345...102030...Last »