Cehov avea un cocor care îl urma peste tot, Daniel Defoe a avut un fiu cu o vânzătoare de stridii, Joyce se temea de tunet, Dickens de lilieci şi Freud de trenuri, Voltaire bea într-o singură zi 50 de ceşti de ceai şi 20 de cafea, tatăl lui Molière a fost tapiţer şi al lui Baudelaire – zugrav, iar Rainer Maria Rilke a murit după ce s-a înţepat în spinul unui trandafir.
Un articol de Alina Vîlcan|2 iulie 2017
În rândurile de mai jos, am selectat detalii uneori picante, alteori pline de haz din viețile scriitorilor, în care veți regăsi dezvăluiri de tot felul – de la ce obișnuiau să țină pe masa de scris, la animalele de companie de care erau de nedespărțit, la întâmplări trăite în închisori, până la morți atipice, sinucideri care au intrat în legendă, vicii, boli, apucături maniacale și multe altele, așa cum apar în volumul Curiozități literare. Peste 300 de indiscreții care fac deliciul șoarecilor de bibliotecă, de Aubrey Malone, apărut la editura BCC Publishing.
Charles Baudelaire ținea pe masa de scris un liliac într-o colivie.
Henrik Ibsen ținea pe masă un scorpion.
Robert Burns își iubea atât de mult oaia, încât i-a scris și poezii.
Anton Cehov avea un cocor care îl urma oriunde mergea.
Când era pe mare, Joseph Conrad lua mereu cu el o maimuță.
Arestat în 1983 pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice și fiindcă nu avea permis auto, Truman Capote s-a prezentat la proces în pantaloni scurți și-n sandale.
Graham Greene juca ruleta rusească la Oxford atunci când era deprimat.
Alfred Jarry își petrecea zilele hoinărind beat prin Paris, îmbrăcat în echipament de biciclist și purtând două pistoale, cu care amenința pietonii.
H.D. Lawrence, deși era căsătorit și a avut multe alte experiențe sexuale cu femei, a afirmat odată că cel mai mult s-a apropiat de iubirea adevărată „cu un miner tânăr, când aveam aproape 16 ani”.
De câte ori intra în criză de inspirație, G.K. Chesterton se ridica de la masă, își lua arcul și trăgea cu el de la fereastră în copacul care creștea în curte.
Victor Hugo a scris prima piesă pe când avea 14 ani.
Jack Kerouac a scris primul roman la 11 ani.
Johann Goethe a scris o poveste în șapte limbi la 10 ani.
Anais Nin și-a început celebrul jurnal la 11 ani, în 1914.
Katherine Mansfield și-a părăsit soțul în ziua nunții și a fugit cu iubitul din copilărie.
Gustave Flaubert nu s-a căsătorit niciodată întrucât era convins că nu va ține la nicio femeie la fel de mult ca la mama sa, cu care a și trăit până la moartea ei.
Lord Byron a băut odată vin de Burgundia dintr-o țeastă umană.
August Strindberg s-a născut în anul morții lui Edgar Allan Poe și deseori spunea că spiritul lui Poe a pătruns în el, inspirându-i scrisul.
Virgiliu a ținut odată o înmormântare regală pentru o muscă pe care o îndrăgise ca pe un animal de companie.
Karl Marx și-a dat demisia din postul de redactor de la New York Tribune la mijlocul anilor 1880, întrucât considera că nu era plătit suficient de bine.
Oscar Wilde s-a convertit la catolicism cu o zi înainte să moară de meningită cerebrală, în 1900.
Daniel Defoe a avut un fiu nelegitim, pe Benjamin, cu o vânzătoare de stridii.
În 1996, a apărut o carte intitulată Ce știu bărbații despre femei, care cuprindea 200 de pagini albe.
Ezra Pound s-a născut în Idaho, dar la 23 de ani a plecat spre Gibraltar pe o navă care transporta vite. După aceea, a mers pe jos până în Italia și, de acolo, la Londra, în Irlanda și apoi în Franța.
Lui Oscar Wilde, închisoarea i-a distrus deopotrivă reputația și finanțele personale. Pe patul de moarte, se spune că ar fi rostit: „Am să mor așa cum am trăit – cu buzunarele goale”.
James Joyce era îngrozit de tunet, câini și arme de foc. În timpul furtunilor, obișnuia să se ascundă în dulap, chiar și la vârsta maturității.
Sigmund Freud suferea de agorafobie, precum și de siderodromofobie, teama de trenuri.
Charles Dickens s-a temut toată viața de lilieci.
Feodor Dostoievski se temea că va fi îngropat de viu. Atât de puternică era această frică, încât ori de câte ori dormea departe de casă, lăsa un bilet pe noptieră în care cerea să nu fie îngropat imediat, dacă persoanei care încerca să-l trezească i s-ar fi părut că a murit.
Virginia Woolf avea halucinații și auzea voci atunci când era cu nervii încordați, Guy de Maupassant halucina ca urmare a sifilisului care până la urmă l-a și răpus, William Blake avea deseori viziuni inspiraționale din lumea spiritelor, John Ruskin suferea de depresie maniacală și avea, de asemenea, deseori viziuni, iar Hans Christian Andersen halucina după coșmarurile provocate de ipohondrie.
Charles Dickens era șchiop.
Lordul Byron avea un picior atât de schilodit încât a rugat odată un doctor să i-l amputeze.
Jules Verne a fost împușcat în picior de nepotul său nebun și toată viața a șchiopătat.
Pe Raymond Chandler, cel mai tare îl inspira când își privea soția făcând menajul dezbrăcată, Agatha Christie spunea că cele mai bune idei îi veneau spălând vasele, iar F. Scott Fitzgerald în general avea nevoie de alcool pentru a-și invoca muza: „Toate poveștile pe care le-am scris când eram treaz”, a spus el odată, „sunt stupide”.
Samuel Johnson trăia cu spaima că într-o zi va înnebuni.
Teama lui Marcel Proust de boli provocate de microbi era atât de puternică, încât dacă scăpa stiloul pe jos refuza să-l mai ridice.
Marchizul de Sade a fost întemnițat pentru 12 ani, în 1777, după ce a fost acuzat de tentativă de sodomizare și otrăvire a cinci prostituate din Marsilia.
Paul Verlaine a ispășit 18 luni de închisoare pentru că l-a atacat pe iubitul său, Arthur Rimbaud, și alți doi ani pentru că a încercat, altă dată, să-l ucidă prin înjunghiere.
Poetul chinez Li Po s-a întâlnit cu doamna cu coasa când, într-o noapte, aflat într-o barcă, întinzându-se spre apă să sărute imaginea lunii, a alunecat și s-a înecat.
Samuel Beckett a fost înjunghiat de un codoș în Paris, dar s-a arătat mai îngrijorat de starea hainei sale decât de rănile suferite. Tratamentul spitalicesc i-a fost achitat de James Joyce.
Toată viața-i tumultuoasă, Friedrich Nietzsche a fost puțin debil, dar s-a depășit pe sine într-o zi din 1889, când a văzut pe stradă că un cal era bătut de stăpânul său și a izbucnit în lacrimi, cuprinzând calul în brațe de parcă ar fi fost o iubită. Astfel a început o perioadă de dezintegrare psihică la capătul căreia și-a petrecut ultimii 11 ani de viață într-un azil.
Gustave Flaubert a petrecut 18 ani scriind Madame Bovary.
Manuscrisul lucrării Primul om a fost găsit în epava automobilului în care Albert Camus a murit, în 1960, dar nu a fost publicat până în 1994.
Aproape toate povestirile de început ale lui Ernest Hemingway și un roman în lucru au fost furate dintr-un tren din Paris, când prima lui soție, Hadley, care i le aducea în Lausanne, și-a părăsit locul ca să-și ia ceva de băut.
Truman Capote (foto) se asigura că are cel puțin 500 de creioane ascuțite înainte să înceapă o pagină. Scria prima ciornă pe hârtie galbenă; a doua, pe albă; a treia și cea din urmă, pe hârtie galbenă din nou.
Tennessee Williams rostea cuvintele cu voce tare pe măsură ce le scria.
Henrik Ibsen începea să scrie la ora patru, în fiecare dimineață.
Jane Austen era așa secretoasă, încât de obicei scria pe bilețele pe care le putea ascunde ușor sub fața de masă în caz că cineva ar fi intrat în cameră, surprinzând-o în focul creației.
George Sand și-a scris toate romanele noaptea.
Odată, când muza l-a vizitat pe nepregătite, Robert Frost a scris direct pe talpa pantofilor.
Când a fost închis în gulag, Alexandr Soljenițîn nu a îndrăznit să pună nimic pe hârtie, de teamă că paginile îi vor fi confiscate (sau mai rău), așa încât a început să compună poezie în gând – fiindcă era mai ușor de ținut minte decât proza.
Se spune că Eschil ar fi murit când un vultur a scăpat din gheare o broască țestoasă care apoi i-a căzut lui în cap.
Rainer Maria Rilke a plecat în lumea drepților la 51 de ani, răpus de septicemie, după ce se înțepase în spinul unui trandafir pe care îl culesese pentru o cunoscută.
Tennessee Williams s-a sufocat cu dopul de plastic al unui spray nazal într-o cameră de hotel din New York, în 1983.
Se știe că Voltaire bea până la 50 de cești de ceai pe zi, completându-le cu alte 20 de cafea.
Sigmund Freud fuma 20 de trabucuri pe zi, chiar și după ce a fost diagnosticat cu cancer.
Înainte să ajungă celebri, Truman Capote a fost curier la New Yorker, William S. Burroughs a fost exterminator și detectiv particular, Sinclair Lewis a fost om de serviciu, Malcolm Lowry a fost docher pe vapor, Mark Twain a fost tipograf, Dostoievski a fost inginer militar, iar T.S. Eliot și William Faulkner au fost bancheri.
Victor Hugo a candidat la prezidențialele din Franța în 1848.
Charles Lamb nu și-a putut îndeplini dorința de a deveni preot din cauza faptului că era bâlbâit.
Anton Cehov a scris piesa într-un act Cântec de lebădă într-o oră.
George Bernard Shaw a lucrat într-o magazie rotitoare din grădina casei din Ayot St. Lawrence, pentru a profita cât mai bine de lumina soarelui.
Marcel Proust lucra într-o încăpere izolată fonic, cu pereții îmbrăcați în plută. Pentru a nu fi deranjat de zgomotele vecinilor, a achiziționat și apartamentele lor de deasupra.
Guy de Maupassant a încercat să-și taie gâtul în 1892, deoarece, aflat într-un acces maniacal, credea că i se scurge creierul prin nări.
Înainte să-i reușească, Ernest Hemingway a încercat de multe ori să-și ia viața. O dată a mers pe jos pe sub palele în mișcare ale unui elicopter.
F. Scott Fitzgerald a încercat să se sinucidă luând o supradoză de morfină, dar a vomitat-o toată.
Samuel Beckett a refuzat să revină în public chiar și atunci când a câștigat premiul Nobel, în 1969.
Lev Tolstoi a devenit pustnic spre capătul vieții și a renunțat la majoritatea bunurilor sale pământești.
Când îl plictiseau musafirii, ca să scape de ei, Voltaire obișnuia să joace scena unui leșin.
Tatăl lui Molière a fost tapițer, al lui Baudelaire – zugrav, al lui James Joyce – funcționar la fisc, al lui Flaubert – chirurg, al lui F. Scott Fitzgerald – vânzător de mobilă, tatăl lui Cehov a fost băcan, al lui Pușkin – maior în armată, al lui Oscar Wilde – oftalmolog, al lui Edgar Allan Poe – actor, tatăl lui Ibsen a fost negustor, al lui D.H. Lawrence – miner, al lui Freud – negustor de lână, al lui Zola – inginer, al lui Samuel Johnson – librar, iar tatăl lui J.D. Salinger a fost importator de cașcaval.
Marchizul de Sade și-a pierdut vederea în închisoare.
Albert Camus a spus odată că cel mai absurd lucru care i se poate întâmpla cuiva este să piară într-un accident de mașină. Ironia sorții a fost ca așa să piară el însuși, în 1960, la 47 de ani.
Foto: Truman Capote, fotografiat de Richard Avedon, 1958
Înainte să ajungă celebri, Truman Capote a fost curier la New Yorker, William S. Burroughs a fost detectiv particular, Sinclair Lewis a fost om de serviciu, Malcolm Lowry a fost docher pe vapor, Mark Twain a fost tipograf, Dostoievski a fost inginer militar, iar T.S. Eliot și William Faulkner au fost bancheri.
