EXCLUSIV V. I. Frunză: „Un baron teatral: Mircea Münchausen“
https://www.ziarulmetropolis.ro/exclusiv-v-i-frunza-un-baron-teatral-mircea-munchausen/

Directorul de scenă Victor Ioan Frunză intră în polemica legată de Gala Premiilor Uniunii Teatrale din România (UNITER), cu un text de opinie, în care identifică erorile sistemului de nominalizări

Un articol de Victor Ioan Frunză|8 martie 2013

Text de opinie semnat de directorul de scenă Victor Ioan Frunză

„Ca în fiecare an, Gala Premiilor UNITER şi-a început ritualul bizantin. Gafele, dar mai ales incultura teatrală îşi pun pecetea pe selecţiile operate de komisarii nominalizărilor.

Dl Mircea Morariu publică pe blogul său din „Adevărul“ un text în care motivează de ce komisia de nominalizări a refuzat pur si simplu să vizioneze dipticul „Îngeri în America“. Citez: „Constituiţi în juriu de selecţie, am făcut nenumărate demersuri pentru a urmări spectacolul în cauză. Mai întâi ne-am lovit de refuzul instituţiei producătoare, care şi-a motivat decizia prin nerentabilitatea reprezentaţiei. Adică prin absenţa de spectatori plătitori. Mai apoi, regizorul a refuzat programarea. Nu se poate ea dragoste de-a sila, darămite nominalizare pe nevăzute.“

Eu nu comentez nominalizările – dumnezeii şi sfinţii raiului teatral o să o facă, sunt sigur – dar magnitudinea minciunilor dlui Morariu mă obligă la câteva precizări:

Nu au fost făcute „nenumărate demersuri pentru a urmări spectacolul în cauză“. Nu există nicio corespondenţă în acest sens. Dacă dl Morariu deţine vreun mesaj sau vreun alt tip de comunicare transmisă către teatru, să o facă publică. Teatrul Metropolis nu a refuzat vreo solicitare a comisiei de nominalizări de a viziona spectacolul. Baronu’ e caraghios când insinuează că un teatru îşi piteşte spectacolele.

A existat o discuţie telefonică prin care un reprezentant al UNITER cerea, în ultimul moment, să se reprogrameze reprezentaţiile cu „Îngeri în America“ din 9 şi 10 februarie a.c. Motivaţia: „comisia este plecată în provincie“. Deci, avem un refuz al komisei de a vedea spectacolul, nu un refuz de a prezenta spectacolul. Teatrul şi-a motivat decizia de a nu schimba programarea prin faptul că toate biletele erau vândute din ianuarie a.c. (dl Morariu băsneşte cu „absenţa de spectatori plătitori“).

Ar fi fost imposibil să anulezi atâtea bilete şi să le reprogramezi cu o săptămână mai devreme, cum se solicitase. Nu se putea reprograma peste noapte un spectacol. Teatrul Metropolis, singurul teatru de proiecte din România, e obligat să facă programările din timp pentru a le putea armoniza cu orarele actorilor si ale celorlalte teatre.

Eu nu am discutat cu komisia despre spectacol. În cazul meu, ar fi fost chiar ridicol. Oricum, nu pot programa spectacole şi nici nu pot refuza prezentarea lor. Acesta este strict apanajul instituţiei producătoare.

„Îngeri în America“ s-a jucat de 24 (douăzeci şi patru) de ori. În medie, de două ori pe lună. Se presupune că acei oameni care fac parte din juriile de nominalizări se duc la teatru tot anul, nu numai la ocazii. Ei sunt critici pe toată durata stagiunii nu doar cât timp sunt membri ai unui juriu.

Nu ştiu ce site-uri frecventează dl Mircea, dar aici nu e vorba de „dragoste de-a sila“, aici vorbim de evaluări teatrale. Alte experienţe sunt excluse. Este adevărat că „nominalizare pe nevăzute“ nu se poate dar nici „respingere pe nevăzute nu se poate“.

Eu îl înţeleg pe dl Morariu, vrea să îşi facă o situaţie. E un personaj pitoresc, ultima dată când l-am văzut purta pe umăr o elegantă sacoşă de la Real, eram la o premieră, deh! Însă atitudinea sa gogoliană şi ţâfna cu trompetă îl apropie teribil de Suzana Gâdea, fosta şefă a culturii comuniste. Dispreţul suveran pe care-l afişează faţă de creatori descalifică, dacă mai era nevoie, galele uniter (minusculele sunt intenţionate).“

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

30
/09
/18

Festivalul de film documentar fARAD propune la cea de-a 5-a ediție, care se desfășoară anul acesta în perioada 3-7 octombrie la Cinema Arta, o selecție de 12 filme inspirat selecționate, proiectate în prezența realizatorilor și conectate, mai mult decât oricând, la realitate. Tema acestei ediții este Trup/Suflet.

06
/08
/18

PREVIEW Am intrat în a doua jumătate a anului, iar cinematografia română se pregătește pentru filmele toamnei. Aproape 20 de titluri ar urma să ajungă pe marile ecrane, printre care unele semnate de Paul Negoescu, Radu Jude, Tudor Giurgiu, Radu Muntean sau Stere Gulea. „Touch Me Not” rămâne pentru 2019.

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

02
/04
/18

ANCHETĂ Continuăm demersul de a vi-i prezenta pe unii dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari – scurtmetrajele lor stau deja mărturie – să tot auzim de următorii cinci cineaști în anii care vor veni: Radu Matei Bărbulescu, Cecilia Felméri, Cristina Haneș, Luiza Pârvu și Andrei Răuțu.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

30
/12
/17

SPECIAL Cinema-ul de autor nu a murit, aşa cum îl deplâng cinefilii nostalgici. Se fac în fiecare an multe filme foarte bune – o arată şi topul celor mai reuşite titluri de ficţiune văzute în 2017. Poate că se găsesc mai greu, dar ele există şi aşteaptă să fie descoperite.

11
/12
/17

SPECIAL Anul 2017 nu a fost nici rău, dar nici extraordinar de bun pentru cinematografia română - nici un foarte mare film. 20 de filme de ficţiune lansate în săli, trei documentare bune, câteva prezenţe în festivaluri (însă fără Cannes), surprinzător de multe debuturi şi câţiva actori foarte tineri şi promiţători.

01
/06
/17

PREVIEW Începe a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca (2-11 iunie). Pentru că la un eveniment cinematografic atât de mare este esenţial să ştii ce filme vrei să vezi sau merită văzute, Ziarul Metropolis vă propune un ghid.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.