Filarmonica de comedie, scheciuri-bijuterie, la Teatrelli
http://www.ziarulmetropolis.ro/filarmonica-de-comedie-scheciuri-bijuterie-la-teatrelli/

„Filarmonica de comedie” reuneşte – şi nu exagerez – mici bijuterii de umor, de pe vremea, din epoca, dinainte de vulgarizarea irecuperabilă a divertismentului televizat. E un umor cerebral, rezistent. Radu Gabriel pune oglinda în faţa realităţilor noastre cele de toate zilele, şi o face cu un talent de „Momente şi schiţe”.

Un articol de Andrei Crăciun|29 Ianuarie 2014

N-ați auzit, probabil, de Teatrelli, și de unde să fi auzit? Cine să vă fi spus? Teatrelli nu e club de fițe, e altceva: aici se joacă spectacole de teatru, se cântă muzică la instrumente clasice, mai multe… Se stă frumos, confortabil, în fotolii, se bea ceai, se respiră ceva curat în orașul acesta îmbâcsit. E în Piața Alexandru Lahovari, lângă celebra cârciumă Embassy, acolo. Am fost să văd „Filarmonica de comedie”, o colecție de scheciuri cândva televizate. Am fost și bine am făcut.

Radu Gabriel, autorul spectacolului, căci nu greșim numindu-l așa, îl explică într-o manieră tranșantă, care lasă puține de adăugat cronicarului: „De-a lungul timpului am scris pentru televiziune peste 400 de scheciuri, scenete, miniaturi satirice. Unele au rămas în amintirea telespectatorilor, altele au rămas pe YouTube… Cele mai multe au fost uitate…

Dar oricare ar fi fost soarta lor, fiind nişte produse de televiziune, nu au trecut niciodată prin proba de foc a întâlnirii directe cu publicul. Am făcut acest spectacol-cocktail pentru a da ocazia celor care le-au văzut să le revadă pe scenă, iar celor care erau prea tineri, ori prea ocupaţi ca să se uite la televizor, să le prilejuim o întâlnire cu comedii scurte, cu și depre români”.

Ca și cum Caragiale

„Filarmonica de comedie” reunește – și nu exagerez – mici bijuterii de umor, de pe vremea, din epoca, dinainte de vulgarizarea irecuperabilă a divertismentului televizat. E un umor cerebral, rezistent. Radu Gabriel pune oglinda în fața realităților noastre cele de toate zilele, și o face cu un talent de „Momente și schițe”.

E ca și cum Caragiale ar trăi, încă, printre noi, și ar fi martor când un milionar de carton vrea să cumpere o filarmonică și să o transforme într-o sală de bingo, ca și cum i-ar vedea aievea pe vecinii de bloc perorând despre utilitatea fondului de rulment (căci, trebuie să admitem, nu se mai satură ăștia de rulmenți!), ca și cum ar fi de față când un nepot de la țară, cam bătut în cap, vrea să se facă actor, Hamlet, ce să mai!

Filarmonica de comedie

Ca și cum Caragiale ar asista la o intervenție a unei echipe speciale de intervenție (compusă, ca la noi, din cinci membri) pentru repararea unei țevi (“se scoate țeava bolnavă…” e o replică pentru istoria globală a comediei), țeavă care, desigur, fiindcă „specialiștii” fac, așa cum se spune acum, tot ce este românește posibil, rămâne tot bolnavă, nereparată. Ca și cum Nenea ar fi acolo, la instrucția dură, louisdefunesiană, a viitorilor noștri agenți (îndeosebi, de circulație).

Ultima baricadă

Mă încântă încăpățânarea acestor actori de a juca încă aceste scheciuri, căci ele nu sunt, totuși, capodopere, și nici nu trebuie să fie. Mă încântă că nu își fac din ele armă morală, că au încredere în convingerile lor foarte burgheze că teatrul poate să educe, dar nu e obligatoriu să se întâmple așa, și că e, în definitiv, treaba fiecăruia cu ce pleacă acasă.

Sunt actori buni, profesioniști, îmi plac, dar și mai frumos e că ei cred în munca lor din tinerețe, că ei cred că ea e importantă, fără să fie trecătoare, că nu o lasă să se piardă, să putrezească, pe vechi casete video.

“Filarmonica de comedie” este, de aceea, un spectacol foarte viu. Mihai Munteniță e o revelație, Vizante e o confirmare (cum să nu îl iubești pe Vizante?, cum?, când el e un George Costanza al nostru, al românilor de pretutindeni).

Gigi Ifrim și Leonid Doni sunt actori pe care, cu timpul, vom învăța să îi prețuim tot mai mult. Iar Radu Gabriel, ei bine, Radu Gabriel m-a dezamăgit. A renunțat la inevitabila sa mustață neagră pentru un cioc ușor albit, prematur.

În rest, e la fel: tot o inimă. Ba chiar mai mult: un om inteligent care a luat pe umerii săi povara atâtor compatrioți care nu înțeleg din viață absolut nimic. Radu Gabriel ridică, acum, ultima baricadă care se mai poate ridica pe aici: propune, insistent, rezistența în hohote de râs.

Cine joacă

„Filarmonica de comedie” este un spectacol cu miniaturi umoristice, scrise de Radu Gabriel şi avându-i ca interpreţi principali pe Radu Gabriel, Marius Florea Vizante şi Gheorghe Ifrim, trei actori de comedie cunoscuţi din apariţiile de pe micul ecran (grupul Vouă, serialele “Las Fierbinţi”, ” Pariu cu viața”, “Ultimul stinge lumina”), cărora li se alătură tinerii și foarte talentații actori Leonid Doni (a jucat și în “Hârtia va fi albastră”) și Mihai Munteniță (vă este, poate, cunoscut de la Teatrul Studențesc Podul).

Foto cu Filarmonica de comedie – Teatrelli

23
/07
/17

Cine nu s-a bucurat în copilărie de minunata „Lorelei” sau de extraordinarele povești din „La Medeleni”? Lumile lui Ionel Teodoreanu, un scriitor de o sensibilitate aparte, care ne-a fermecat pe toți cu „Ulița copilăriei” și care s-a stins brusc, la vârsta de 58 de ani…

22
/07
/17

„Toate aceste nopți albe / All These Sleepless Nights”, „filmul documentar deghizat în ficțiune, teribil de sexy și năucitor în aparenta lui frivolitate”, după cum îl descrie Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului Internațional de Film Transilvania, va intra în cinematografe vineri, 28 iulie.

22
/07
/17

Într-un spațiu cu o istorie tulbure precum cea a Balcanilor, unde în loc de „casă, dulce casă” zici „butoi cu pulbere”, totul se schimbă, chiar și iubirea. De care te bucuri unde, când și cum poți, chiar și pe drum. Pătimașe și variate, poveștile de amor balcanic au prins viață în filme care te însoțesc asemeni celor mai dulci amintiri ale iubirilor de-o vară.

21
/07
/17

Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS) coordonează colecția „Biblioteca Polirom”. BAS (39 de ani) este poet și, din acest an, romancier. Cartea sa „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost primită cu entuziasm, primind elogii peste elogii. Ne-am întâlnit să stăm un pic de vorbă despre cărți, nu neapărat ale noastre. A reieșit că situația nu e deloc roz. Iată.

21
/07
/17

Toys este o experienţă teatrală radicală, venită din Los Angeles, unde piesa autoarei Saviana Stănescu a fost pusă în scenă cu două stagiuni în urmă de Gábor Tompa. Acesta a încadrat textul într-o oră, cu o mare economie de cuvinte, un text plin de elipse şi întreruperi. Ca urmare, această sumbră poveste cu zâne nu se pierde în psihologizarea interminabilă a personajelor, cu atât mai puţin în amânarea narcotică a unui final. O concizie rar întâlnită în ziua de azi.

21
/07
/17

Chester Bennington, solistul celebrei trupe americane Linkin Park, s-a sinucis. Cântărețul, în vârstă de 41 de ani, s-a spânzurat în ziua în care prietenul lui, Chris Cornell, de la Soundgarden - care s-a sinucis la rândul lui în luna mai - ar fi împlinit 53 de ani. Solistul trupei Linkin Park i-a scris atunci lui Cornell o scrisoare prin care rememorează ce a însemnat prietenia lor.

20
/07
/17

12 iulie 1909. Într-un sat din Teleorman se năștea Constantin Noica, cel care avea să devină cel mai important filosof al României, un destin în spatele căruia să ascund numeroase povești, discipoli celebri, ani de închisoare comunistă la Jilava și un fiu care s-a călugărit…

20
/07
/17

Astăzi, 20 iulie, de la ora 18.30, în Grădina Cărturești Verona din București (Str. Pictor Arthur Verona 13-15), Veronica D. Niculescu va citi fragmente din primul său roman pentru copii, O vară cu Isidor, apărut de curînd în colecția „Junior” a Editurii Polirom, ediţie ilustrată, disponibilă și în format digital.

19
/07
/17

Romanul „Fiica Estului” (traducere din limba spaniolă de Mariana Sipoș) a fost publicat la Editura Polirom în anul 2017.

Page 1 of 63612345...102030...Last »