GALERIE FOTO Spectacolul „Strigăte şi şoapte“ al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj a fost aclamat de presa coreeană
https://www.ziarulmetropolis.ro/galerie-foto-spectacolul-strigate-si-soapte-al-teatrului-maghiar-de-stat-din-cluj-a-fost-aclamat-de-presa-coreeana/

În perioada 29 aprilie – 6 mai, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca a întreprins un turneu în Coreea de Sud, cu spectacolul „Strigăte şi şoapte“ de Ingmar Bergman, regizat de Andrei Şerban

Un articol de Andrada Văsii|15 mai 2013

În perioada 29 aprilie – 6 mai, Teatrul Maghiar de Stat Cluj a întreprins un turneu în Coreea de Sud, cu spectacolul „Strigăte şi şoapte“ de Ingmar Bergman, regizat de Andrei Şerban.

Cele patru reprezentaţii de la Teatrul Naţional din Coreea au fost călduros primite de public şi de oamenii de teatru din Seul. Printre cei prezenţi s-au numărat: actriţa şi cântăreaţa Jaram Lee, regizoarea Inwoo Nam şi creatorii spectacolului pansori „Ukchuk-ga“ (prezentat cu succes în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Interferențe 2012).

Spectacolele au fost precedate de o repetiţie cu public la care au fost invitaţi studenţii de la Facultatea de Teatru din Seul.

Atât înainte cât şi după spectacol, în Seul au apărut numeroase articole şi cronici care vorbeau despre spectacolul Teatrului Maghiar de Stat şi despre prestaţia actorilor.

Titlul articolului scris de jurnalistul Kwon Jae-hyun, apărut în data de 7 mai 2013, în ziarul Dong-a Ilbo, a fost: „Aplauze pentru un spectacol care a depăşit filmul original“, iar spectacolul „Strigăte şi şoapte“ a fost notat cu patru stele din cinci.

Acelaşi jurnalist coreean nota:

După Bergman, culoarea roşie simbolizează sufletul: „încă din copilărie, îmi imaginam sufletul ca un dragon albastru. Un dragon cu aripi, jumătate pasăre, jumătate peşte, cu toate organele interne clocotind într-un lichid stacojiu.“ În acelaşi fel, Andrei Şerban, faimosul regizor de origine română, descrie subiectele complexe şi remarcabile ale filmului Strigăte şi şoapte regizat de Ingmar Bergman. Înterpretându-l ca o poveste care se desfăşoară pe parcursul unei repetiţii pentru o filmare, el reușește să-l reconstituie cu umor şi vivacitate.

Lyudmila Atanasova,

Traducere, Hankuk University of Foreign Studies şi Seongsuk Han, Coreea

Foto credit: Daniela Dima

03
/02
/17

Teatrul Tineretului are plăcerea de a anunța cea dintâi premieră a anului 2017: Un stejar de Tim Crouch, regia Bobi Pricop. Reprezentațiile vor avea loc cu participarea extraordinară a actorilor Claudiu Bleonț și Ana Ciontea, în zilele de sâmbătă, 4 februarie, și duminică, 5 februarie, de la ora 19.00.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

Ștefan Bănică dă viață unui nou personaj fascinant din galeria dramaturgului Neil Simon, Jake, singurul rol masculin din piesa “Jake și femeile lui”. Piesa este regizată de Claudiu Goga, iar din distribuție fac parte: Carmen Tănase, Anca Dumitra, Andreea Vasile, Luminița Erga, Ada Galeș, Diana Roman, Nadiana Sălăgean, Roberta Mitache – femeile care populează lumea reală și imaginară a lui Jake, interpretat de Ștefan Bănică.

02
/02
/17

Călin Goia, solistul trupei Voltaj, a postat pe pagina de Facebook a formaţiei un videoclip în care cântă despre România, în contextul protestelor care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, notează. Artistul face o numărătoare inversă a celor 10 zile în care ordonanţele de urgenţă adoptate marţi de Guvern mai pot fi contestate.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

Coregraful suedez Mats Ek și balerina Ana Laguna au primit luni titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale". Ceremonia de acordare a distincțiilor a avut loc în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul zilei UNATC "I. L. Caragiale".

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.