George Banu: Biblioteca va supraviețui ca o oază eternă
http://www.ziarulmetropolis.ro/george-banu-biblioteca-va-supravietui-ca-o-oaza-eterna/

Ziarul Metropolis continuă rubrica „În biblioteca mea”, care vă invită acasă la cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului. În intimitatea bibliotecii personale din strada Rivoli 18, de la Paris, aflaţi care e locul preferat de citit al unuia dintre cei mai cunoscuţi eseişti şi critici de teatru ai lumii, scriitorul George Banu.

Un articol de Monica Andronescu|27 Noiembrie 2016

George Banu a plecat din România la sfârșitul anului 1973, după ce, cu puțin timp în urmă, pe plaja de la 2 Mai, citise celebrele teze din iulie care-l făcuseră să-și dorească să emigreze. A ajuns la Paris cu câțiva de dolari în buzunar și cu o valiză plină de conserve, iar până să devină unul dintre cei mai reputați profesori de la Sorbona, o vreme a făcut anchete în metroul din Paris. După o copilărie petrecută la Buzău, a dat examen la Institutul de Teatru din București. Atunci începea un drum care pe George Banu avea să-l transforme în cel mai reputat critic de teatru al ultimei jumătăți de secol, omul care a văzut spectacole pe toate meridianele, devenind el însuși cea mai vastă „bibliotecă” de teatru a lumii.

Care e cartea care a fost microbul pentru lectură când erați copil? Cartea copilăriei…

De mic eram sentimental și am plâns citind aceste mici volume care emoționaseră Italia întreagă ani de-a rândul: Cuore, inimă de copil de Edmondo de Amicis, minuscule istorii melodramatice care îmi conveneau și mie, și tristeții acelor timpuri fără speranțe. Lacrimile îmi făceau bine.

Aveați bibliotecă acasă, în copilărie? Cum arăta? Cum vă amintiți acei ani petrecuți la Buzău?

În copilărie, eu n-am avut nici cameră, nici bibliotecă. Cărțile îmi erau dispersate în casă sau pe rafturile bibliotecii familiei. De aceea, poate, mai târziu – spre dezolarea soției mele – m-am lăsat invadat de ele fără principiu de ordine nici criterii de selecție. Altfel, am fost un copil destul de agitat, dar cred că în sensul bun, nu eram răsfățat, părinții mei au fost duri cu mine. Eram vital, mă bucuram de lucruri, citeam, aveam prieteni. A fost o copilărie liberă, dar sub presiunea sancțiunilor familiale. Am avut o educație strictă, născută din teama că n-o să reușesc, pentru că eram copil burghez. Ca să speri că reușești aveai nevoie să fii foarte bun, atunci când proveneai dintr-o familie burgheză. Tatăl meu era doctor, iar mama avusese o proprietate importantă, era considerată fostă moșieriță. De-asta părinții mei au insistat să fiu competitiv.

În perioada asta comunistă în care ați trăit la Buzău, familia dvs a fost afectată în vreun fel, mai ales că mama dvs era moșieriță?

Mamei i-au luat toată proprietatea în ’49, când a trebuit să dea cheile ca să scape. I s-a luat totul. Ca-n „Livada de vișini”! Tata era doctor de boli contagioase și cumva a fost prudent. Adică s-a ferit să intre în conflicte. Nu s-a întâmplat nimic, dar mi-aduc aminte cum le intrase frica în oase. Tata trăia cu valiza sub pat. Se aștepta în permanență să-l aresteze. Vorbeam odată cu Heiner Müller, care într-adevăr a trăit această dramă: a văzut cum în camera de alături tatăl lui a fost arestat. Și eu îi spuneam: „Eu n-am trăit asta, dar am trăit spaima lui taică-meu”. La Buzău, înainte de a ne muta pe strada Democrației, stăteam în centru, la o încrucișare de drumuri. Și în jur de 11-12 noaptea, când se mai oprea câte o mașină acolo, curgea apa pe el și se aștepta să urce cineva după el la etaj. A trăit într-adevăr cu această spaimă care a intrat și mai tare în mama. Dar n-a făcut pușcărie, doar a rămas doctor la Buzău și n-a putut să se reîntoarcă la București, așa cum își dorea. Au trăit cu spaima dramei, dar drama n-au trăit-o.

Și, în acest univers care seamănă aproape cu un scenariu de film, dvs citeați? Aveați un loc preferat unde citeați?

Da, în pat, noaptea. Era locul unde îmi plăcea cel mai tare să citesc.

Citeați cu muzică? Sau ce anume vă însoțea lectura?

Nu mă însoțea decât liniștea pe care de atunci am prețuit-o, căci orice mă îndepărta de carte mă tulbura și mă perturba.

Acum aveți un astfel de loc preferat unde citiți? Acasă la Paris sau la casa de la țară? Un moment al zilei?

Citesc în funcție de momente de viață și mai puțin în funcție de locuri. De „clipe de viață” mai degrabă decât de „spații de refugiu”. Oricum, însă, citesc încet și de aceea prefer cărțile scurte. Soția mea e „dependentă” de marile fresce care-i permit să voiajeze, eu, dimpotrivă, de textele concentrate, cărora mă dărui lent, dar nici nu le uit. Și de aceea le pot citi oriunde.

Au existat scriitori din România ne-au povestit că citeau la coadă, în picioare, pe vremea lui Ceaușescu. Care e cea mai ciudată împrejurare în care ați citit dumneavoastră?

Nu, în adolescență eu am citit, dar, mai ales, am discutat cărți acasă, când părinții îmi erau plecați… Discutam cu un coleg, Șerban Grancea, pe care l-am pierdut, însă amintirile discuțiilor noastre, despre Camil Petrescu îndeosebi, n-au dispărut. Apoi, mai târziu, când o prietenă punea ziua în scenă la Sibiu, eu mă dedicam Fraților Karamazov cu sentimentul că lectura dispunea de puteri mai mari decât spectacolul pe care îl pregătea ea. De aici provine, poate, scepticismul față de scenă și regretul cărților pe care, în numele ei, le-am sacrificat.

Care a fost cartea pe care ați obținut-o cel mai greu în comunism, înainte să plecați din țară?

Pavilionul canceroșilor a lui Soljenițîn.

img_6198Cum e aranjată biblioteca dvs? Păstrați în ea cărțile pe care le iubiți cel mai mult?

Din păcate nu e aranjată, e dezordonată și asta mi-a inspirat un aforism: „cartea pe care nu o găsești nu există”. Am o vagă geografie, câteva „puncte cardinale”, însă grădina e lipsită de plan, e autarhică. Uneori regret, uneori nu. Așa, îmi spun, e mai vie. Îmi rezervă surprize… ideea de a ordona totul mă angoasează, am înțeles-o recent. E contrar naturii mele și mi se pare că o asimilez unei premoniții funebre.

Unde țineți în bibliotecă volumele dvs? Aveți rafturi speciale?

Am un raft, dar cum s-a cam aglomerat – mă bucur, de altfel! – și aici ordinea e incertă, cu excepția câtorva cărți de referință a căror localizare rămâne, totuși, precisă. Cine mă va ajuta într-o zi?

Aveți vreo carte cu un autograf, cu o dedicație la care țineți în mod special?

Da, autograful lui Tudor Arghezi pe primul volum apărut în România pe hârtie de biblie. Nu sunt însă fetișist, dar deloc, și cărțile cu dedicații afectuoase de la Cioran, Brook sau Grotowski și Mrozek rătăcesc în pădurea amazoniană a bibliotecii mele.

Există în biblioteca dvs o carte cu o poveste specială? O carte care poate a ajuns în biblioteca dvs într-un fel mai puțin obișnuit…

Da, Elogiul umbrei de Jun’ichirō Tanizaki mi-a indicat-o un prieten într-o călătorie si, apoi, la rândul meu i-am dăruit-o lui Roland Barthes, care periodic mi-a mulțumit pentru acest cadou. În Japonia se oferă în dar o frază, eu i-am oferit celui pe care-l admiram „elogiul umbrei”.

Există vreo carte din toată istoria lumii pe care v-ar fi plăcut s-o scrieți?

Elogiul umbrei despre care vorbeam sau Despre Racine a lui Roland Barthes. Aceasta din urmă mi-a servit de model pentru eseul recent despre Cehov…

Care e cartea care v-a chinuit cel mai tare? Pe care ați citit-o cel mai greu?

Omul fără însușiri de Robert Musil… de altfel, n-am terminat-o niciodată.

Dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație, ați fi un personaj din „Fahrenheit 451” și, în mijlocul apocalipsei cărților, ar trebui să memorați o carte, care ar fi aceea?

Examen teribil, test radical. Răspuns imposibil. Dacă ar fi să fie așa… aș zice Afinitățile elective a lui Goethe. O carte scurtă!

Cum vă imaginați că vor arăta bibliotecile viitorului? Credeți că vor dispărea aceste obiecte pe care le numim cărți și totul va fi stocat în memoria unui computer sau sunteți mai optimist și credeți că bibliotecile nu vor muri?

Omenirea ne rezervă surprize și proiecțiile privind viitorul niciodată nu s-au confirmat. Biblioteca va supraviețui ca o oază eternă într-o virtuală lume „numerică”. Ea dispune de un principiu de realitate care îi e propriu, asemeni teatrului față de cinema. Coexistența, și nu aneantizarea unuia dintre membri e regimul de supraviețuire pe care-l prevăd.

Trei răspunsuri fulger

Dacă ați înființa o bibliotecă pe o altă planetă, care ar fi prima carte pe care ați pune-o pe raft?

Răspunsul poate părea prea programatic: Teatrul complet al lui Shakespeare.

Care este ultima carte pe care ați cumpărat-o?

După noi potopul de filozoful Peter Sloterdijk care comentează distrugerea tradiției, pierderea memoriei în cultura de azi dominată de ceea ce se numește „prezenteism”. E pasionantă și adevărată. În aceeași zi, pe malul Senei, mi-am luat un mic volum de Théophile Gautier, Spirite, despre umbre si fantome.

În ce carte v-ar plăcea să locuiți?

În Muntele vrăjit a lui Thomas Mann.

29
/05
/17

Ediția din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, redată în 25 de fotografii care surprind atmosfera din ultimele zile, de la Romexpo: iubitori de carte de toate vârstele, titluri noi, focus pe Suedia, oameni de litere, lansări și alte întâmplări. Foto: Laura Dobre

25
/05
/17

La cursurile lui Alin Ciupală îmi amintesc că toți voiam să dăm cele mai deștepte răspunsuri la întrebări care ne provocau într-un mare fel. M-am gândit chiar la acele întrebări recent, când cineva, aflând că am terminat Istorie, mi-a replicat banalul ,,înseamnă că ai o memorie bună”. Greșea, omenește.

25
/05
/17

„Barometrul de Consum Cultural 2016. O radiografie a practicilor de consum cultural”, studiu realizat și publicat de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), va fi lansat miercuri, 7 iunie 2017, ora 11.00, la Sala Symposium a Bibliotecii Naționale a României, în prezența unor importante personalități din mediul cultural și academic, precum și a Ministrului Culturii, dl. Ioan Vulpescu.

24
/05
/17

400 de evenimente - lansări de carte, activități pentru copii, spectacole, piese de teatru și concerte - vor avea loc în cadrul celei de-a XII-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest, deschis, astăzi, la ora 12,00, la Romexpo.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Scriitoarea Mara Wagner, autoarea romanului În spatele blocului, apărut la editura Nemira în colecția Cuaternar, le dă întâlnire cititorilor din Brașov, miercuri, 17 mai, de la 19.00, la Librăria Humanitas din Piața Sfatului. În spatele blocului este un roman despre copilăria și adolescența petrecute în comunism, cu toate jocurile și micile ritualuri care colorau viața într-o epocă gri.

15
/05
/17

Editura Polirom vine cu o ofertă impresionantă de literatură română la ediția din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, continuîndu-și astfel unul dintre cele mai importante demersuri editoriale: publicarea, difuzarea și promovarea scriitorilor români contemporani, direcție deschisă prin lansarea colecției „Ego. Proză” în anul 2004, continuată în 2007 cu lansarea proiectului editorial „Fiction Ltd.”, dar și cu inițierea, în anul 2008, a prestigioasei colecții „Opere”, precum și a seriilor de autor Polirom.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.

10
/05
/17

Maia Morgenstern, Mihai Călin, Maria Obretin și Letiția Vlădescu se numără printre susținătorii volumelor „Baricadele” (I, II, III) de Andrei Crăciun, care ar putea fi publicate în curând de Hyperliteratura. Alătură-te acestui demers literar, comandându-ți propriile Baricade!

10
/05
/17

Luni, 8 mai, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas Kretzulescu, va avea loc lansarea celui mai recent roman semnat de Simona Antonescu, Hanul lui Manuc, apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom. Simona Antonescu este autoarea romanului Fotograful Curţii Regale – romanul cîştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014, şi al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România.

10
/05
/17

„Interior zero” de Lavinia Braniște e despre tinerețea dezbrăcată de toate motivele pentru care o iubim. E despre limitele vârstei, despre angoase și încercări, despre dezamăgiri, frustrări și renunțări. E despre pierderile noastre, ale celor care ne-am rătăcit pe un drum pe care-l credeam drept.

10
/05
/17

Bill Clinton a scris un roman alături de autorul de succes James Patterson, subiectul acestuia fiind centrat pe președintele Statelor Unite, o funcție pe care a deținut-o timp de opt ani. Cartea, intitulată "The President is Missing" ("Președintele a dispărut"), va fi publicată în luna iunie 2018.

Page 1 of 6612345...102030...Last »