Hamlet Next Hours. Bogdan Dumitrache s-a jucat de-a teatrul
http://www.ziarulmetropolis.ro/hamlet-next-hours-bogdan-dumitrache-s-a-jucat-de-a-teatrul/

Hamlet Next Hours este un test, iar teatrul independent este porţia de realitate cu care trebuie să se confrunte orice actor sau regizor. În teatrul independent nu contează că eşti imaginea unui lanţ de farmacii sau că eşti apreciat în filme la nivel internaţional. În teatrul independent eşti sau nu eşti pe gustul publicului.

Un articol de Judy Florescu|2 Octombrie 2013

Hamlet Next Hours este un test, iar teatrul independent este porția de realitate cu care trebuie să se confrunte orice actor sau regizor. În teatrul independent nu contează că ești imaginea unui lanț de farmacii sau că ești apreciat în filme la nivel internațional. În teatrul independent ești sau nu ești pe gustul publicului.

Mi se pare că talentul unui actor este segmentat între filme și scenă, mai cu seamă în scena teatrului independent, care nu cunoaște limite în cazul manifestărilor artistice. Iar aceste producţii sunt apreciate sau nu de cel mai dur juriu cu putință: publicul de cafe-teatru.

Dacă nu  poate capta atenția publicului de la prima intrare în scenă, un actor riscă să împingă concentrarea acestuia în cu totul alte direcții față de cele dorite. Şi atunci, actorul e pierdut. Ce o fi crezând un actor atunci când publicul nu reacționează la replicile lui? Cum s-o fi simțind să știe că este privit și ascultat, dar că de fapt nimeni nu este atent la ceea face pe scenă?

Actorul Bogdan Dumitrache a revenit pe scena teatrală după opt ani de absență, cu spectacolul Hamlet Next Hours scris de Laura Ilinca, şi care a avut premiera duminică seara la singura cafenea teatru din București, Godot Cafe Teatru. Nu aș fi crezut că un actor de film poate fi atât de diferit pe ecranele de cinema față de scenă. Un  actor care poate părea șters și incolor pe ecran, atunci când se urcă pe scenă poate deveni un izvor puternic de creație. Nu este cazul lui Bogdan Dumitrache.

Am fost atentă la ceea ce a făcut Bogdan Dumitrache pe scenă la premiera spectacolului Hamlet Next Hours, numai că nu am văzut nimic în afară de un guest-star, o vedetă de talie internațională care pășea pentru prima dată  pe scena teatrului independent, dar se comporta de parcă ar fi cucerit-o de mult.

Hamlet Next Hours. Despre dragoste pe viaţă şi pe moarte

Hamlet Next Hours este o piesă nouă despre vremuri vechi, o piesă despre bărbați și veșnica lor luptă pentru putere și femeia adorată, o piesă veselă despre oameni triști, înverșunați de propriile dorințe de supremație, o piesă inspirată de clasic, dar pliată pe autenticul trăirilor de azi.

„Suntem cu toții tulburați, fiecare din motivele noastre, și e firesc să fie așa” – este una dintre replicile personajului fentat, nu interpretat, de Bogdan Dumitrache, care nu a jucat în Hamlet Next Hours, ci a fost jucat.  Mergea de fapt în paralel cu personajul care îl urmărea ca o fantomă la fiecare pas, pe scenă şi în sală, și care nu-l lăsa să spună altceva decât textul piesei.

hamlet next hours

Scenă din spectacolul Hamlet Next Hours, cu actorii din distribuţie

Îl vedeam pe Bogdan Dumitrache expectorând cuvinte care nu erau ale lui, dar pe care părea încântat să le intoneze ca la carte în fața publicului de cafe-teatru, din care făcea parte și Călin Netzer. Singurele personaje pe care le-am simțit vii au fost morții: Istvan Teglas, Horațio și Laura Ilinca, regina. Ei au înseninat peisajul mohorât al neacțiunii din scenă, fiindcă ei într-adevăr jucau, nu se jucau de-a spectacolul.

Citiţi şi: Bogdan Dumitrache, rol principal în filmul lui Porumboiu

Tema iubirii dincolo de moarte e, poate, cea mai puternică dintre toate temele piesei. Iubirea oamenilor față de cei care nu mai sunt pe pământ, iubirea pământeană neîmplinită prin moarte, iubirea fără de sfârșit, care doar prin moarte poate fi dobândită, iubirea pură și intensă care doar prin moarte poate rămâne neschimbată. Iubire în toate sensurile, pe care a portretizat-o un pic și Bogdan Dumitrache acceptând să joace în Hamlet Next Hours.

Probabil de aceea a venit în spectacol: avea nevoie de iubirea teatrului, care poate că nu este cea mai permisivă formă de exprimare a unui artist, dar nici un capriciu pe care să-l bifezi în calendarul tău de evenimente.

INFO

Hamlet Next Hours

de Laura Ilinca

Godot Cafe Teatru

Regia: Dan Vasile

Cu: Bogdan Dumitrache, Ion Grosu / Ioan Coman, Istvan Teglaș, Ionuț Burlan, Laura Ilinca

Durata: 1h40

Preț bilet: 35 de lei

Credit foto Hamlet Next Hours – Antonio Cioarek



02
/11
/16

Cine nu are bătrâni să-şi cumpere! Am întâlnit trei bucăți care ar merita să fie vândute la fiare vechi și foarte stricate. • Asistam liniștit- solitar, ca orice microbist care se respectă, la un meci din Cupa României (Progresul Spartak 2 – Comprest București 6-4) când trei domni cu cel puțin șase decenii de viață la activ, dacă nu chiar șapte, s-au plasat în vecinătatea mea și au început să foarfece la amintiri.

28
/10
/16

Schimbatul unei baterii la ceas nu e o chestiune deloc simplă dacă vrei să apelezi la un profesionist. De cele mai multe ori cu acest lucru mă ocup eu, dar cum în colecție am și piese care au nevoie de o presă pentru refixarea capacului sunt nevoit să apelez la oameni pricepuți.

07
/10
/16

Un domn înalt, scheletic, încercănat, obosit, îmbrăcat cu haine mai mari cu două – trei numere se așează în fața mea zâmbind. Se uită pe geam și zâmbește sau râde pur și simplu.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

31
/08
/16

Hull a luptat eroic şi a pierdut eroic cu un gol primit în „Fergie time”, în ultima etapă din Premier League! Îmi pare rău pentru ei dar sper să-l angajeze pe Phelan manager cu normă întreagă. Are stofă şi chiar şi cu resurse limitate poate ţine echipa pe linia de plutire în acest sezon.

30
/08
/16

Ca în vremurile bune, când oamenii erau obișnuiți să plătească atunci când doreau să vadă un film, sâmbătă seara am mers la cinematograf. O carte și un film făcut după ea cu mult înainte să mă nasc au reprezentat combustibilul care m-a pus în mișcare. Nu puteam rata noua ecranizare a romanului „Ben Hur”!

24
/08
/16

Într-o vreme în care cinematografele și mai ales vizionările la „video” propuneau în special filme cu actori care fie rupeau norma la frumusețe sau rupeau adversarii în bătaie, m-am trezit ridicat de pe scaun de un domn, nici înalt, nici frumos – conform standardelor clasice, nici pletos, nici musculos. Revedeam filmul „Operațiunea monstrul” (scenariul: Titus Popovici / regia: Manole Marcus) și o seară de luni stătea să se sfârșească în brațele unei dimineți de marți, iar eu brusc vroiam să fiu Corneliu (Marin Moraru). Să pot explica, fumând fie și un cocean de porumb, cum am ales lingurița și am lansat milimetric în buza stufului de unde am recuperat monstrul într-o încleștare în care îi simțeam forța lui colosală.

23
/08
/16

Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.

15
/08
/16

Alături de Cinesseur şi Dede's, prietenii publicaţiei noastre, Ziarul Metropolis s-a hotărât să facă un experiment. Adică să adopte o echipă (de tigri) - Hull City, "The Tigers" - din cel mai frumos campionat de fotbal al lumii, Premier League, şi să meargă cu ea până în pânzele "galben-negre" ale sezonului 2016-2017. Pentru că, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, cultura şi sportul fac, mai mereu, casă bună.

21
/07
/16

N-am vrut niciodată să intru prin culisele vieţilor de oameni, dar meseria m-a adus şi aici. Am intrat şi prin culisele teatrelor. Artiştii sunt atât de orgolioşi. Stupid de orgolioşi. E în firea lucrurilor. Creatorii sunt, adesea, egoişti şi maniaci şi obsedaţi de ei înşişi. De prea multe ori sunt aşa. E nedrept, dar e adevărat.

06
/07
/16

Marțea sunt trei ceasuri rele! Așa am auzit. Acum m-am convins. Ca orice bărbat care se respectă la mijlocul săptămânii, la ceas tainic de amurg canicular, pregăteam o fleică la gratar și un sos de piper cu fulgi de ardei iute, rețetă proprie. Cum acțiunea părea să treneze am apucat telefonul de o aripă și am început să navighez pe internet.

27
/06
/16

Când am pășit timid către lumea filmului, unul dintre primii actori care m-au cucerit a fost Bud Spencer. Aveam vârsta ideală să fiu fascinat de Piedone. Oferta filmelor care rulau din când în când în sala de sport a școlii din satul meu cuprindea puține titluri, câteva filme cu haiduci, două – trei cu arte marțiale și celebra serie cu Piedone (în Egipt, Hong – Kong, Africa sau unde mai voia el să fie).

06
/06
/16

„Anii, iubirile și paharele de vin nu se numară niciodată”. Așa susțin italienii, am aflat asta dintr-un film de dragoste. Da, mă uit și la așa ceva în nopțile în care plouă cu lună plină. Evident, imediat după ce am aflat asta m-am pus pe numărat.

15
/05
/16

,,Bacalaureat” este un film de cinema despre care se va comenta îndelung, foarte româneşte. 

13
/04
/16

TURISM CULTURAL La Liverpool se poate ajunge în multe feluri. Eu am venit dinspre Londra, cu trenul. E singura cale pe care o cunosc. Despre ea vă scriu.

25
/03
/16

De-a lungul anilor, în momentele de relaxare am organizat, pe imensa arenă a imaginației, numeroase partide de fotbal, unde invitam fotbaliști din echipe și epoci diferite să joace exclusiv pentru mine. Ieșeau partide memorabile, dar trebuie să spun că mai mereu aveam grijă să câștige echipa în care jucau constant Dobay, Baratki, Di Stefano, Eusebio, Ionică Bogdan, Iașin, Dobrin, Cruyff, Kempes, Pușkaș, Socrates, într-un sistem de joc perfect, unu în poartă zece în față.

21
/03
/16

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

Page 1 of 612345...Last »